„Cartea simţurilor”

Primul eseu cu care am apărut în spaţiul public a fost despre simţuri. Intitulat Simţul spiritual, a apărut la 15 septembrie 2011.

Mi-am exprimat nu mult după aceea interesul de a scrie un fel de „Tratat al simţilor”.

Motivul:

Acum 2400 de ani, marele filosof Aristotel (384 – 322 î.Hr.)[1] a indicat 4 simţuri: vizual, auditiv, olfactiv şi tactil (în “Sense and Sensibilia”), pe care le-a asociat cu 4 elemente (văzul – cu apa; auzul – cu aerul; mirosul – cu focul; pipăitul – cu pământul). A exclus gustul întrucât l-a considerat doar o formă specializată de pipăit, şi nu unul dintre “simţurile primare”.

“Simţurile primare” indicate de Aristotel au fost preluate în spaţiul englez în lucrarea medievală “Cursor Mundi” (c. 1300 d.Hr.), cu diferenţa că şi gustul a fost considerat ca făcând parte dintre cele 5 “simţuri exterioare” (outward wits).

Între timp, oamenii de ştiinţă au identificat alte simţuri: în 1825, Brillat Savarin a anticipat în Physiologie du goût că „există cel puţin 6 simţuri”, al 6-lea fiind genesiacul, adică „iubirea fizică”. Cu toate acestea, în “cultura populară” a secolului XXI, singurul lucru pe care l-am putut adăuga a fost abstractul “al şaselea simţ” care, zicem noi, este legat de paranormal.

Wikipedia, utilă multora, enumeră o serie de simţuri non-tradiţionale.

În spaţiul românesc, un text care depăşeşte propunerea tradiţională a celor „5 simţuri” apărut în 2011: articolul „Câte simţuri are omul?”, de pe blogul Gândire logică (administrat de Alexandru Panait).

***

Acestea fiind zise:

M-am bucurat foarte mult să aflu că la Editura Humanitas a apărut Cartea Simţurilor, coordonată de Dan C. Mihăilescu.

A fost lansată la Gaudeamus sâmbătă, 21 noiembrie, la ora 17:30.

Editorul consideră că textul său preferat este al Părintelui profesor Constantin Coman, Despre vederea lui Dumnezeu sau Despre simțirea înțelegătoare – o însumare a erudiţiei teologale din România de azi.

Scrie Părintele:

„Părinţii Bisericii vorbesc despre posibilitatea dobândirii de către om a unor simţuri înţelegătoare sau duhovniceşti (aistheseis noerai), care îi deschid accesul vădit spre lumea lui Dumnezeu.

Un lucru este sigur: ceea ce am aflat noi – vorbesc despre creştini – despre Dumnezeu şi despre cele dumnezeieşti nu este produsul minţii şi al speculaţiei intelectuale, pornind eventual de la o serie de informaţii revelate de Dumnezeu, ci este mărturia celor care L- au văzut şi simţit (s.m.) pe Dumnezeu.“

Nu ştiu dacă o Carte a simţurilor a mai apărut în altă parte. Şi fără a fi o inovaţie, consider că nou apăruta lucrare este o contribuţie românească remarcabilă.

Mă exonerează de planurile din adolescenţă, de a scrie un Tratat al simţurilor 🙂

cartea simturilor

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s