Respectul pentru regalitate

Citesc că Adunarea Legiuitoare a Federaţiei Ruse invită membrii Familiei Romanov să revină în ţara lor, oferindu-le posibilitatea de a-şi alege drept reşedinţă orice palat din Sankt Petersburg sau Crimeea, precum şi un statut privilegiat.

Invitaţia este adresată mai ales Marii Ducese Maria Vladimirovna, nepoata Marelui Duce Chiril Vladimirovici (1876-1938), fratele ţarului Alexandru al III-lea şi văr al ţarului Nicolae al II-lea (d. 17 iulie 1918) şi a Marelui Duce Duce (d. 13 iunie 1918), care şi-a asumat calitatea de şef al Casei Imperiale a Romanovilor după moartea acestora. Această calitate a fost asumată ulterior de tatăl Marii Ducese, Vladimir Chirilovici (1917-1992), cel care, fiind închis într-un lagăr nazist în 1942, a refuzat să emită un manifest de susţinere a Germaniei naziste împotriva Rusiei, la acel moment URSS, deşi, pe toată perioadă exilului, a fost total împotriva regimului comunist. A putut să revină în ţara sa în noiembrie 1991. A murit la 21 aprilie 1992, cu două zile înainte de revenirea Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României în ţara sa. Apropo, să fie o întâmplare că ţarul Rusiei a putut să revină pe pământul strămoşesc înaintea Regelui României?

Fără a intra în detalii privind disputa pentru succesiunea Casei de Romanov, fapt este că, după moartea Marelui Duce Vladimir, în 1992, calitatea de şef al Casei Imperiale a Romanovilor a fost disputată între două persoane:

* Maria Vladimirovna (n.1953), fiica Marelui Duce Vladimir şi a Prinţesei Leonida Mukhrani, care actualmente trăieşte pe teritoriul Regatului Spaniei.

* Nicolae Romanovici Romanov (1922-2014), stră-strănepot al ţarului Nicolae I al Rusiei, care a murit pe teritoriul Italiei la 15 septembrie 2014. După moartea lui, această pretenţie este asumată de fratele său, Dimitri Romanov Romanovici Romanov (n.1926), care actualmente trăieşte pe teritoriul Regatului Danez.

Adunarea Legiuitoare a Rusiei, prin Vladimir Petrov, declară că doreşte revenirea în ţară a celor doi urmaşi ai Romanovilor „pentru renaşterea spirituală a Rusiei”.

Fără a fi un admirator al regimului politic al Rusiei, controlat de Vladimir Putin, nu pot să nu remarc că deferenţa pentru regalitate, strâns legată de respectul pentru istoria naţională, are un puternic aspect identitar.

***

Şi nu pot să nu mă gândesc la Grecia, care, în 1973, îşi izgonise Regele, singurul campion olimpic al Greciei care a adus ţării sale o medalie de aur în perioada 1920-1980 (a câştigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din vară de la Roma în 1960, la yachting)….

Constantin al II-lea a putut reveni în ţara sa deabia în februarie 1981, pentru a asista la funeraliile mamei sale, Regina Frederica (1917-1981). Doar pentru câteva ore. Sună cunoscut?

În 1993 a încercat să revină, dar a fost obligat să plece. În 1994, reşedinţa Familiei Regale, Palatul Tatoi, a fost naţionalizată…. după 20 de ani de democraţie.

A putut revizita ţara sa în 2004, cu prilejul Jocurilor Olimpice de vară, ca membru al Comitetului Olimpic Internaţional. Aşa cum Regele Mihai a susţinut candidatura României la NATO şi UE, Regele Constantin al II-lea susţinuse candidatura Greciei pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară, în 2004.

Grecia şi-a reprimit suveranul în 2013.

PrinceConstantine1

Constantine al II-lea al Greciei (n.2 iunie 1940)

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Universale

2 răspunsuri la „Respectul pentru regalitate

  1. Puterea țarului, scria Regina Maria în Jurnalul de război, era mai mare decât a tuturor regilor din Europa. Era un suveran absolut, cu alte cuvinte. Cum s-a erodat chestia asta, o analizează Regina Maria în cartea citată.

    Pentru că scriai de respectul pentru regalitate, citez, din nou, din Jurnal, cum am făcut-o și la postarea ta de pe facebook. Numai că acum e vorba de altceva:

    Era în data de 28 februarie, 1917. Regina era refugiată la Iași:

    ”La 11 l-am primit pe primarul orașului, pe nume Racoviță, locuitor al Iașului care s-a căsătorit cu una din tinerele pe care le cunoșteam foarte bine, Netty Negruzzi…
    Primarul mi-a cerut întregul concurs! Pe vremuri poate că aș fi zâmbit la gândul că primarul vine la regină să-i ceară ajutorul!”

    Nicoale A. Racoviță (1878-1948) a fost medic și om politic, primar al Iașului din 1917. (notă a lui Lucian Boia, în Jurnalul de război, pag. 353, vol. I.)

  2. Pingback: Scenariul detronării regilor şi vopsirii republicilor comuniste în democraţii. România şi Etiopia | Monarhia Salvează România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s