Când CNSAS greseşte. Decizia finală în justiţie: Lascăr Duiliu Zamfirescu nu a colaborat cu Securitatea

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5309/2011

Dosar nr. 564/2/2010

Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

  1. Circumstanţele cauzei
  2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4281 din 02 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul Z.L., ca neîntemeiată.

Analizând probele administrate în cauză şi dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, Curtea a apreciat că niciuna din cele două condiţii cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii nu este îndeplinită în speţă.

lascar_duiliu_zamfirescu_-_colegul_regelui_mihai__LM_0005_0

Astfel, a constatat judecătorul fondului, recrutarea pârâtului s-a făcut în scopul obţinerii de informaţii de profil economic, avându-se în vedere calităţile profesionale şi preocuparea acestuia pentru promovarea produselor româneşti în afara ţării şi implementarea în ţară a unor proiecte economice ce corespundeau pregătirii profesionale şi experienţei sale în domeniul ingineriei.

Instanţa de fond a reţinut că pârâtul nu a furnizat informaţii, note, rapoarte scrise sau relatări verbale care contraveneau regimului totalitar comunist şi a constatat că pârâtul a refuzat în nenumărate rânduri să comunice alte informaţii decât cele de ordin profesional. Mai mult, pârâtul a furnizat informaţii în mod sporadic, acestea având un caracter tehnicist.

Curtea a observat că singurele informaţii care prezintă interes în speţă sunt cele referitoare la vizita surorii pârâtului, S.S., însă a apreciat că declaraţiile pârâtului trebuie analizate în raport de situaţia particulară a acestuia, care avea o origine „nesănătoasă” şi rude în străinătate care doreau să-l viziteze.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut că este evident, în raport de această situaţie, faptul că pârâtul a fost constrâns moral să ofere unele informaţii cu privire la atitudinea surorii sale, resortisant al unui stat capitalist, în caz contrar, existând riscul ca astfel de vizite să nu mai fie posibile, ceea ce ar fi adus atingere unor interese morale atât ale pârâtului, cât şi ale surorii sale.

Totodată, judecătorul fondului a considerat că este evident că pârâtul a „mimat” disponibilitatea sa de a colabora cu organele de securitate, oferind informaţii lipsite de substanţă şi care nu puteau avea nicio înrâurire cu privire la drepturile şi libertăţile persoanelor vizate.

Astfel, pârâtul a declarat că sora sa are o atitudine pozitivă faţă de orânduirea comunistă (subliniindu-se îmbunătăţirea poziţiei acesteia faţă de situaţia din urmă cu 5 ani în raport de data notei) şi a relatat un comentariu neutru cu privire la o problemă diplomatică delicată din epocă. De asemenea, pârâtul a redat o nemulţumire a surorii sale faţă de nefuncţionarea telefonului, însă Curtea a apreciat că acest aspect este minor şi nu poate fi asimilat unei atitudini „anticomuniste” a surorii pârâtului.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a concluzionat că niciuna dintre condiţiile impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu este îndeplinită în speţă, declaraţiile pârâtului nereferindu-se la acţiuni şi atitudini potrivnice puterii comuniste şi nefiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

  1. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4281 din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este contrară probatoriului administrat în cauză, din care rezultă că pârâtul a furnizat informaţii referitoare la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au determinat îngrădirea drepturilor fundamentale ale persoanelor semnalate organelor de securitate.

Astfel, a precizat recurentul, pârâtul a informat Securitatea despre faptul că sora sa, cetăţean francez, a criticat încercarea autorităţilor comuniste de a recruta un preot ce păstorea comunitatea românilor din Paris. De asemenea, pârâtul a relatat nemulţumirea surorii sale, exprimată în timpul unei vizite în România, referitoare la interceptarea convorbirilor sale şi deconectarea postului telefonic.

Instituţia recurentă a susţinut că furnizarea unor astfel de informaţii este suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, întrucât criticile formulate de sora pârâtului nu vizau doar regimul comunist şi practicile abuzive ale acestuia, ci chiar Securitatea, care le punea în practică, iar datele comunicate organelor de securitate o prezentau pe sora pârâtului într-o lumină nefavorabilă din perspectiva autorităţilor comuniste. Mai mult, arată recurentul, opiniile persoanei denunţate ajungeau la cunoştinţa Securităţii fără ştiinţa şi permisiunea acesteia, dovedindu-se, astfel, încălcarea dreptului acesteia la viaţă privată şi la libera opinie.

În susţinerea criticilor aduse soluţiei instanţei de fond, recurentul-reclamant a subliniat că definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii nu cere existenţa unei pluralităţi de informaţii furnizate, fiind suficient şi un singur denunţ, care să îndeplinească cele două condiţii impuse de lege, pentru reţinerea acestei calităţi.

  1. Apărările formulate de intimatul-pârât

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09 noiembrie 2011, intimatul Z.D.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, intimatul a formulat un memoriu, depus la dosar în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2011, în care a expus într-o manieră detaliată condiţiile în care s-a realizat recrutarea sa şi conţinutul informaţiilor furnizate de acesta organelor de securitate.

  1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

  1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-pârât Z.D.L. a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al Securităţii în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calităţii sale de deţinător al titlului de luptător pentru victoria revoluţiei din Decembrie 1989.

După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a întocmit Nota de constatare din 12 februarie 2009, în baza căreia a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatarea calităţii intimatului-pârât de colaborator al Securităţii, acţiune la care a ataşat înscrisurile doveditoare.

Analizând probele rezultate în urma verificărilor, Curtea de Apel Bucureşti a ajuns, în mod corect, la concluzia – împărtăşită şi de instanţa de control judiciar – că informaţiile prezentate de intimatul-pârât nu s-au referit la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, la care s-a raportat, de altfel, şi prima instanţă, are calitatea de colaborator al Securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.

Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securităţii” presupune întrunirea a două condiţii cumulative:

– furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

– informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Este real că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate.

Însă, pentru a se produce efectul scontat de instituţia reclamantă, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.

În fapt, Înalta Curte reţine că intimatul-pârât Z.D.L. a fost recrutat iniţial la data de 14 decembrie 1967 de către organele din cadrul Direcţiei a 2-a, sub numele conspirativ ”N.I.”, în scopul obţinerii de informaţii pe profil de contrainformaţii economice, iar în perioada decembrie 1974 – ianuarie 1978, pârâtul a fost pus în legătura Serviciului 3 din I.M.B. Securitate, după care a fost repreluat în legătură.

Analizând conţinutul şi substanţa notelor informative, Înalta Curte constată că niciuna dintre informaţiile furnizate de intimatul-pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi să atragă constatarea calităţii sale de colaborator al Securităţii.

Astfel, recrutarea pârâtului s-a realizat în scopul obţinerii de informaţii de profil economic, avându-se în vedere calităţile profesionale deosebite ale acestuia şi preocuparea pentru implementarea în ţară a unor proiecte economice importante, astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 16 octombrie 1967 (filele 23-25 dosar fond).

Conţinutul documentelor care descriu relaţia cu Securitatea relevă faptul că pârâtul nu a furnizat informaţii, note, rapoarte scrise sau relatări verbale care contraveneau regimului totalitar comunist. Mai mult, organele de securitate au apreciat că pârâtul a furnizat informaţii în mod sporadic, acestea având un caracter tehnicist şi au observat refuzul repetat al pârâtului de a comunica alte informaţii decât cele de ordin profesional.

Astfel, în Nota de analiză din data de 04 aprilie 1973 (fila nr. 43 dosar fond), se consemnează: ”…am întâmpinat greutăţi în contactarea lui în afara I.C.T.C. – ului, neputându-l găsi la domiciliul său sau nevrând să se prezinte la telefon”; materialele furnizate ”…prezintă un interes destul de redus pentru munca noastră, faţă de posibilităţile de care dispune informatorul”; ”…rezerve în colaborare, deoarece cu mai multă greutate îşi asumă unele sarcini pe care… le poate duce cu uşurinţă la bun sfârşit”; ”se sustrage sub pretextul lipsei de relaţii şi a imposibilităţii de a furniza materiale despre persoane ce sunt în atenţia organelor noastre”.

În Raportul cu propunerea de a se aproba scoaterea din reţeaua informativă a numitului Z.D.L., întocmit la data de 25 martie 1976 (filele nr. 65-66 dosar fond), se menţionează: ”În decursul colaborării cu organele de Securitate, susnumitul a furnizat materiale informative în mod sporadic, tehniciste, dar din care rezultă necesitatea ca el personal să se deplaseze în străinătate”; ”Ţinând seama de cele raportate, propun a se aproba scoaterea susnumitului din reţeaua informativă a organelor de securitate.”

Concluzia instanţei de fond în sensul că informaţiile furnizate de pârât referitoare la atitudinea surorii sale au fost lipsite de substanţă şi nu au vizat încălcarea drepturilor acesteia este susţinută de conţinutul Raportului privind întâlnirea cu informatorul ”N.”, întocmit la data de 02 octombrie 1976 (filele nr. 71-75 dosar fond), din care rezultă relatările pârâtului despre preocupările culturale ale surorii sale, despre cuvintele de apreciere ale acesteia referitoare la nivelul de dezvoltare al ţării sau legate de activitatea noului consul român în Paris.

Deşi pârâtul a redat un moment de nemulţumire a surorii sale în timpul unei vizite în România, legată de interceptarea convorbirilor telefonice, în mod justificat a apreciat judecătorul fondului că acest aspect este nesemnificativ şi nu poate fi extins spre conturarea unei conduite potrivnice regimului comunist.

Argumentele instituţiei recurente referitoare la faptul că opiniile persoanei denunţate ajungeau la cunoştinţa Securităţii fără ştiinţa şi permisiunea acesteia, ceea ce a determinat încălcarea dreptului acesteia la viaţă privată şi la libera opinie, nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar, având în vedere împrejurările complexe care au caracterizat relaţia pârâtului cu sora sa, precum şi declaraţia dată de fiul acesteia la data de 10 octombrie 2010 (fila nr. 104 dosar fond).

Prin urmare, soluţia pronunţată de instanţa de fond este întemeiată pe o interpretare corectă a probelor cauzei, privite în ansamblul lor şi corelate în mod logic, instanţa de control judiciar împărtăşind punctul de vedere că niciuna dintre condiţiile impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu este îndeplinită în speţă, declaraţiile pârâtului nereferindu-se la acţiuni şi atitudini potrivnice puterii comuniste şi nefiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Având în vedere soluţia pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, devin incidente dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Intimatul-pârât Z.D.L. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 2000 de lei (fila nr. 29 dosar recurs).

  1. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata către intimat a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 4281 din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2011.

Părțile dosarului

(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)

  • ZAMFIRESCU DUILIU LASCĂR – Intimat (Pârât)
  • CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII – Intimat (Reclamant)

Termenele dosarului

Dată de ședință Oră începere ședință
10.11.2011 9:00
  • Complet de judecată: Completul nr. 7
  • Numărul documentului de soluționare: 5309/2011
  • Data documentului de soluționare: 10.11.2011
  • Tipul documentului de soluționare: Hotarâre
  • Soluție: Respingere recurs – Nefondat
  • Detalii soluție: DECIZIA 5309/10.11.2011. RESPINGE RECURSUL CA NEFONDAT.OBLIGĂ PE RECURENT LA PLATA SUMEI DE 2000 LEI CHELTUIELI DE JUDECATĂ.

Detalii: http://legeaz.net/spete-contencios-inalta-curte-iccj-2011/decizia-5309-2011

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s