24 ianuarie 1942 – primul contact al Regelui cu opoziţia

„La 24 ianuarie 1942, cu ocazia recepţiei cavalerilor ordinului «Ferdinand la Palatul Regal, am stabilit o înţelegere confidenţială cu şefii partidelor scoase în afara legii: Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Titel Petrescu – lideri devotaţi Coroanei, democraţiei şi alianţelor tradiţionale ale României, care desfăşurau, în ilegalitate, o acţiune fermă anti-dictatorială şi anti-hitleristă. Obiectivul acestei înţelegeri era scoaterea României din războiul de pe Nistru şi ataşarea ei la puterile occidentale, Aliate, în victoria cărora se credea.”

MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI [1]

„Am început să am contacte personale cu Aliaţii la sfârşitul anului 1942. […] Prin intermediul secretarului meu, am început atunci să intru în contact cu mediile politice româneşti. Consideram cu toţii că lucrurile se vor termina foarte prost şi că trebuia să intervenim într-un fel sau altul. Eu am trecut cu adevărat la acţiune în 1944. Am trimis Aliaţilor doi emisari. Este vorba de Constantin Vişoianu, fost ambasador la Haga şi membru al delegaţiei române la Societatea Naţiunilor, şi de prinţul (Barbu) Ştirbei, apropiat de Familia Regală. Aceşti doi emisari aveau drept misiune să propună o pace separată între România şi Aliaţi. În fond, noi ne desolidarizam de Axă. Era o iniţiativă plină de riscuri, deoarece Gestapo-ul se afla peste tot.”

MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI [2]

„24 ianuarie 1942.

Regele-Mihai-și-Corneliu-Coposu-1990Maniu, invitat la recepţia de la Palat, dată în onoarea cavalerilor Ordinului «Ferdinand», foloseşte prilejul pentru «prelucrarea regelui Mihai şi a anturajului de la Palat printr-un asediu concentric. […] Prin Vişoianu şi Buzeşti, Maniu începuse să transmită regelui şi Reginei-Mame sugestiile, opiniile şi sfaturile lui, între audienţele discrete pe care i le acorda regele, cu multă precauţie. Cu ocazia recepţiei, Maniu ajunge să converseze mai multă vreme cu regele şi apoi cu Regin a Elena […]. Maniu susţine cu multă siguranţă şi fermitate faţă de rege şi Regină că nemţii vor pierde fără îndoială războiul şi că trebuie să elaboreze neîntârziat măsuri pentru ca la sfârşitul conflagraţiei, care va aduce prăbuşirea iremediabilă a Germaniei hitleriste, să nu găsească Palatul antrenat alături de Antonescu în catastrofă. […] Sugestiile lui Maniu: pentru început – un contact discret, indirect cu cercurile diplomatice şi militare ale Aliaţilor; asigurarea acestor cercuri de ataşamentul ţării şi al dinastiei la politica tradiţională; informarea Aliaţilor despre stricta încorsetare a regelui de către Antonescu şi nemţi, imposibilitatea de a se desprinde formal de Antonescu şi de a etala public dezacordul său faţă de actele militare şi de guvernământ ale României «oficiale»; de asemenea, trebuie subliniat dezacordul masiv al opiniei publice româneşti faţă de război, de nemţi şi de Antonescu; trebuie, apoi, subliniat caracterul defensiv al războiului în care România a intrat fără girul unui for reprezentativ de opinie publică; că această opinie detestă continuarea ofensivei dincolo de Nistru; că adevărata conducere a poporului român, oprimată de dictatură, este opoziţia anti-antonesciană, anti-hitleristă şi democratică, constituită din cele două mari partide politice, legal desfiinţate – P.N.Ţ. şi P.N.L. -; […] că românii au dorinţa fierbinte ca, în frunte cu Suveranul lo, să părăsească Axa, să scoată ţara din război şi să alunge pe nemţi; că o vor face în cel mai oportun moment când vor avea şanse maxime d reuşită; că Aliaţii ar trebui să-şi realizeze obiectivele. Pe de altă parte, regele este sfătuit să evite, în măsura în care poate (fără a provoca represaliile lui Antonescu), orice etalare de gesturi de solidaritate cu guvernarea, cu nemţii şi cu războiul. Cam acelaşi limbaj a fost folosit în convorbirile cu regele de către ceilalţi fruntaşi naţional-ţărănişti în cadrul recepţiei.

Regele a ascultat cu mae atenţie şi cu neascunsă teamă sugestiile, fără a schiţa vreo atitudine. Regina-Mamă, mai puţin timorată, s-a declarat de perfect cu toate punctele de vedere care i s-au prezentat.”

Corneliu Coposu, File dintr-un jurnal interzis. 1936-1947, 1953, 1967-1983, ediţie îngrijită de Doina Alexandru, Ed.Vremea, Bucureşti, 2014, pp.226-227

________

Note: [1] Mesaj transmis la Radio Bucureşti la 23 august 1993, publicat în CURIERUL ROMÂNESC nr. iulie-septembrie 1993, apud Silvia Constantinescu, „Rămâne de înlătuat urmările mentalităţii comuniste!”. Interviurile mele cu Majestatea Sa Regele Mihai şi alte texte legate de Casa Regală a României, pe care le-am publicat iniţial în CURIERUL ROMÂNESC, Silvia & Octavian Forlag HB, p.127

[2]  Philippe Viguié Desplaces, O domnie întreruptă, Ed. Libra, 1995, pp.87-96, trad. Ecaterina Stamatiu (Le règne inachevé, Ed. Michel Lafon, 1992)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s