De ce 23 august n-a fost nici insurecţie armată, nici lovitură de stat

Motto: „Noul guvern român trebuie luat în serios. Nu trebuie să ne lăsăm pradă iluziei că ar fi vorba de o mică clică de trădători: El are sprijinul întregului poporul şi îndeosebi al întregul corp al generalilor.” (din jurnalul de război al Grupului german de armate «Ucraina de Sud») [*]

1. De ce n-a fost insurecţie armată

Traian Udrea:

„Renunţarea la caracterizarea actului de la 23 august ca fiind lovitură  de stat nu trebuie apreciată ca o scăpare din vedere, ea urmărind să elimine orice rol al forţelor interne, pe care noţiunea de lovitură  de stat le implica în sine (s.m.). Această omisiune ar putea fi explicată  prin influenţa decisivă pe care o exercita la aceea vreme, în partid, grupul moscovit (A. Pauker-V. Luca), care s-a arătat ostil faptului că la Bucureşti se realizase o lovitură de stat fără acceptul Moscovei şi asemenea împotriva aceluia cu care Moscova tratase: mareşalul Antonescu.” [Traian Udrea, 23 August 1944. Controverse istorico-politice. Studiu istoriografic, Ed. Alex Alex, 2004, p.17]

Mircea Ionniţiu:

„în toate publicaţiile apărute sub control comunist se vorbeşte de „insurecţia armată română”. Nu a existat o insurecţie, armată sau dezarmată. A existat un ordin regal transmis prin organele militare competente de către şeful noului guvern, Constantin Sănătescu (s.m.). Demiterea mareşalului Antonescu s-a făcut la cererea regelui Mihai, cînd acesta a constatat că măsurile pe care Ion Antonescu intenţiona să le ia nu corespundeau cu situaţia gravă în care se afla ţara. Pot să declar fără nici o şovăire că: Şefii partidelor politice majoritare au sprijinit fără rezerve pe regele Mihai, iar ordinele sale au fost urmate fără ezitare de pe front şi din interior.”  [Mircea Ionniţiu, Amintiri şi reflectiuni, Ed. Enciclopedică, 1993, p.28]

2. De ce n-a fost lovitură de stat

Mihai Dimitrie Sturdza:

„Dacă am admite că încheierea armistiţiului de catre un grup de opozanţi, încurajaţi de regele Mihai a fost o trădare, atunci ar trebui să admitem că tot trădare a fost arestarea lui Mussolini la 25 iulie 1943, de către o grupare politică susţinută de regele Victor-Emmanuel.” [Mihai Dimitrie Sturdza, Ruşii, masonii, Mareşalul şi alte răspântii ale istoriografiei româneşt, Ed. Compania, 2013, p.266]

Urmând mai departe raţionamentul, atâta timp cât arestarea lui Mussolini la 25 iulie 1943 nu a fost o „lovitură de stat” (nicăieri nu a fost calificată astfel), nici arestarea mareşalului Antonescu la 23 august 1944 nu ar trebui considerată astfel.

Un alt exemplu este acţiunea împăratului Hirohito de a anunţa la radio predarea armatei japoneze din 15 august 1945, Gyokuon-hōsō: tentativa extremiştilor japonezi de a opri transmisia, Incidentul Kyūjō (noaptea din 14-15 august) a fost calificată drept o „tentativă de lovitură de stat”.

Dacă, ipotetic vorbind, armata Reich-ului ar fi reuşit, la 24 august 1944, să înlăture guvernul Sănătescu şi să-l aresteze pe regele Mihai, ar fi îndrăznit cineva să califice această acţiune drept o „contra-lovitură de stat”? Nicidecum! Aceea ar fi fost, într-adevăr, o lovitură de stat…

Cristian Troncotă:

„[…] militarii români, indiferent de gradul sau de instituţia în care-şi desfăşuraseră activitatea (armată, jandarmerie, S.S.I.) au reacţionat în mod firesc faţă de actul de la 23 august 1944, în sensul că s-au alăturat din primul moment şi fără şovăire noii orientări politice şi strategico-militare a României […] după opinia semnatarului acestor rânduri, din punct de vedere strict legal, actul de la 23 august 1944 nu reprezenta, la momentul acela, nici „lovitură de stat”, nici „insurecţie”, ca să nu mai vorbim de „revoluţie antifasctistă şi antiimperialistă”, ci pur şi simplu exercitarea unui drept al regelui prevăzut în Decretul nr. 3072, lit. „e”, din 6 septembrie 1940, prin care Preşedintele Consiliului de Miniştri – care era un militar (mareşalul Ion Antonescu) – a fost înlocuit, datorită pierderilor dezastruoase suferite de armata română pe Frontul de Est, cu un alt militar (generalul Constantin Sănătescu).[Cristian Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti. Memorii 1916-1944, Ed. Roza Vânturilor, Ed. R.A.I., prefaţă de Dan Zamfirescu, pp.20-21]

Decretul nr.3072, publicat în Monitorul Oficial, nr. 208 din 8 septembrie 1940:

„Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională, Rege al României,

La toţi de faţă şi viitori, sănătate:

Având în vedere prevederile decretelor-legi din 5 Septemvrie 1940,

Am decretat şi decretăm:

Art. I.

Investim pe d-l General Ion Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea Statului Român.

Art. II.

Regele exercită următoarele prerogative regale:

a) El este Capul Oştirii;

b) El are dreptul de a bate monedă;

c) El conferă decoraţiunile române;

d) El primeşte şi acreditează ambasadorii şi miniştri plenipotenţiari;

e) El numeşte pe Primul-ministru, însărcinat cu depline puteri; (s.m.)

f) El are dreptul de amnistie şi graţiere.

Art. III.

Toate celelalte puteri ale Statului se exercită de Preşedintele Consiliului de Miniştri.

Dat în Bucureşti la 6 Septemvrie 1940.”

____

Notă: [*] KTBSU (Kriegstagebuch des Oberkommandos der Heeresgruppe Südukraine 20.8-6.9.1944, Band 4, Teil 1, 3, Ausfertigung; the National Archives of the United States National Archives Microcopy No. T 311 Roll no. 298, via Arhivele statului Bucureşti, fond microfilme SUA, rola nr.130, cadre nr.0166-326), pp.55-57, apud General-maior Eugen Bantea, Insurecţia română în jurnalul de război al grupului de armate german „Ucraina de sud”, Ed. Militară, 1974, p.130

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Universale

4 răspunsuri la „De ce 23 august n-a fost nici insurecţie armată, nici lovitură de stat

  1. dorint65

    Eu personal nu cred ca arestarea maresalului Antonescu si intoarcerea armelor impotriva Germaniei a fost o masura buna, as fi preferat sa fi fost in continuare o tara demna, un partener serios al Germaniei , chiar daca pierderea razboiului era eminenta.
    In acest context Romania a devenit o colonie sovietica si am fost aruncati cu 200 de ani in urma, iar poporul a suferit extraordinar ocupatiei sovietice: foamete,colectivizari fortate, elitele distruse , etc, etc.
    Iar personalitatea maresalului Antonescu nu cred ca mai e nevoie s-o spunem , a fost unul dintre cei mai mari patrioti romani , care si-a iubit tara mai presus de orice, iar regele l-a dat pe mana comunistilor, de fapt a rusilor, nu cred ca este foarte fericit de aceasta eroare!

  2. Ion CelFaraDeMormant

    Triumviratul(Mocioni Starcea, Pogoneanu, Georges Duca )condus de ex regele Mihai I al Romaniei, a sabotat tratativele de iesire a Romaniei din razboi la Stockholm cu doamna Kallontay reprezentanta URSS(desi toate fortele politice faceau eforturi in sensul scoaterii tarii onorabil din razboi); al cui interes in reprezenta ex regele ? al poporului roman pe care il dorea in robie ? nu ar trebui judecat pentru fapta sa ?

  3. George

    Ion Cel Fara De Mormant vorbesti doar aberatii.Scoate capul din cartile de partid.
    Adevarul e exact opus :
    Majestatea Sa Regele Mihai I impreuna cu liderii partidelor politice istorice au mers la Stockholm inca din 1941 nu numai pentru a primii ajutor in dizolvarea „aliantei” VERBALE (oficial tara nu a fost intrata in razboi si de altfel nici nu s-au „intors” armele,pt ca nu am fost niciodata aliati cu germanii) a TRADATORULUI ion antonescu,insa din cauza scarbelor de americani care erau ldierii strategi si comandantii supremi ai armatelor aliate,au refuzat constant ajutorul,spuna „lasa-i sa fie carne de tun si sa-i incetineasca pe rusi,astfel ajungem noi primii in Berlin” de aceea au fost total luati prin surprindere si nu credeau ca Majestatea Sa Regele Mihai este atat de curajos.

    Ideea era ca noi sa continuam sa ne pretindem aliati cu nemtii (desi oficial nu am fost nicidoata) pana cand alitii se apropiau de Bucuresti si atunci sa denuntam „alianta” verbala si sa curatam tara de germani si as continuam spre Germania,insa,SUA nu a fost de accord.

    In 1942 Regatul Unit a propus o debarcare in Albania,ocazie cu care se putea pune in aplicare acest plan (care a fost aplicat Italiei 1 an mai tarziu) insa America a refuzat,insa dupa 23 august 1944 nu a mai putut nega acceptarea ReAFIRMARII noastre ca Aliat.

    Dorint65 „Alinta” dintre tradatorul antonescu si hitler a fost DOAR VERBALA.Noi nu numai ca OFICIAL nu am fost aliati cu nemtii,ci nici nu am intrat in razboi.In plus,acest bolnav de sindromul stockholm ar fi dus la distrugere totala acest SUPERB REGAT doar de dragul lui hitler si din slugarnicie fata de el mult mai mult decat a oricarui general german.

  4. dorint65

    Asa ca l-a dat pe mana rusilor , el a fugit ca un las in Occident, rusi care nu l-au distrus , ci l-au facut praf si pulbere. George tu regalist fiind vezi lucrurile deformat, regelui i-a pasat de popor nici cat negru sub unghie, a fost o personalitate slaba, care a facut mai mult rau Romaniei decat bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s