Ce s-a întâmplat la 9 mai 1877 şi de ce 10 mai este Ziua Independenţei României

Datele din articol sunt pe stilul vechi (S.V.).

Într-o expunere de motive aparent bine documentată, deputatul PSD Bogdan Diaconu încerca să motiveze faptul că 9 mai este Ziua Independenţei României. Argumentul principal este că, la 9 mai 1877, Adunarea Deputaţilor şi Senatul au votat o moţiune privind „independenţa absolută a României”, iar Principele Carol I însuşi a declarat, în faţa camerelor Parlamentului: „În ziua de 9 mai aţi proclamat independenţa completă a României” (Monitorul Oficial, nr.135/15.06.1877).

În expunerea sa de motive, Bogdan Diaconu scrie că deşi independenţa a fost proclamată la 9 mai 1877, aşa cum a precizat chiar domnitorul Carol I, începând cu anul 1878, autorităţile vremii au hotărât ca sărbătorirea independenţei să se facă la 10 mai împreună cu aniversarea urcării pe tron a domnitorului. S-a considerat că între 9 şi 10 maie ste diferenţă de numai de o zi, iar prin suprapunerea celor două sărbători 10 mai capătă o mai mare semnificaţie, devenind o «îndoită sărbătoare».”

Să privim lucrurile din alt punct de vedere:

  • dacă contemporanii independenţei au considerat ziua de 10 mai ca fiind Ziua Independenţei, de ce să nu respectăm noi ziua de 10 mai în sensul în care tradiţia a stabilit celebrarea ei (aşa cum a argumentat dl. deputat Radu Zlati)? Doi poeţi, Vasile Alecsandri [1], cu poezia „10 mai” (1881), şi George Coşbuc [2], cu lucrarea „Coroana de oţel” (1889), au întipărit 10 mai drept „ziua independenţei”. „Tripla semnificaţie” a zilei de 10 mai a fost susţinută de mari istorici precum Nicolae Iorga.
  • primirea la Palatul Regal de către principele Carol I a membrilor Parlamentului, a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, discutată în şedinţele ambelor camere din 9 mai 1877, a avut o semnificaţie puternică. S-a invocat, de către unii, că parlamentarii republicani au votat independenţa la 9 mai 1877 tocmai pentru a nu fi legată de aniversarea principelui, la 10 mai 1877. De fapt, participarea deputaţilor la aniversarea din 10 mai a fost susţinută de preşedintele Adunării, C.A. Rosetti, acelaşi „republican” care a susţinut legea pentru proclamarea Regatului României la 13 martie 1881 (promulgată la 14 martie). Gândindu-mă la faptul că, în al doilea război mondial, Armata Română a aşteptat până la 25 octombrie 1944, ziua Regelui Mihai, pentru a finaliza eliberarea Ardealului, cred că, din aprilie până în mai 1877, parlamentarii şi ministrul Kogălniceanu nu au ales întâmplător ziua de 9 mai (aşa cum argumenta şi dl. prof. Adrian Cioroianu): aniversarea a 11 ani de la începerea domniei principelui Carol a început într-o „ţară reînviată”. [3]
  • primul act de independenţă a fost instituirea ordinului „Steaua României”, printr-o lege votată în Senat la 9 mai 1877, de Adunarea Deputaţilor – camera decizională – la 10 mai 1877, şi promulgată de principele Carol I la 10 mai 1877. La 14 martie 1881, ridicarea României la rangul de Regat a fost însoţită, la 14 martie 1881, de înfiinţarea Ordinului Coroana României, ca prim act de suveranitate al Regatului. Înfiinţarea unei decoraţii este, deci, un act cu o însemnătate foarte puternică. [4]

Doar şi pentru aceste motive, consider că este suficient să socotim 10 mai ca fiind Ziua Independenţei României, aşa cum s-a considerat între 1877-1947. Considerând 9 mai ca fiind ziua independenţei (Decretul nr.285, în M.O. nr.241/16.10.1948), comuniştii nu au făcut un „act de dreptate”, ci au încercat doar să izoleze regalitatea de acest act istoric. Astfel, după 1990, recuperarea zilei de 10 mai ca Ziua Independenţei a venit ca un fapt normal.

Dar să nu ne oprim aici. Dl. Bogdan Diaconu consideră Ziua Proclamării Regatului („dobândirea titlului de rege al României de către domnul ei Carol I”) ca fiind 15 martie 1881, deoarece atunci a fost publicată legea dată în acest sens în Monitorul Oficial (Monitorul Oficial nr.60/15.03.1881).

În schimb, unde în Monitorul Oficial citează domnia sa textul şedinţei Camerei Deputaţilor din 9 mai 1877 şi textul şedinţei Senatului din 9 mai 1877? În M.O. nr. 118/27.05.1877, respectiv, M.O. nr. 109/14.05.1877. Aşadar, textul şedinţelor Parlamentului au fost publicate după 5 zile (cea a Senatului), respectiv, 18 zile (cea a Camerei Deputaţilor). De ce nu s-au publicat la 10 mai 1877?

În Monitorul Oficial din 14 mai 1877, textul şedinţei Senatului este urmat de textul unor şedinţe anterioare. Şedinţa Senatul din 23 aprilie 1877 începe cu o referire la mesajul principelui Carol I din 14 aprilie 1877:

"Este

Dl. Dimitrie Ghica: „Este glasul Domnitorului, şi când vine să se adreseze cu asemenea mesaj unui Corp Legiutor, este de demnitatea noastră să răspundem cu acelaşi diapazon, cu acelaşi patriotism. (Aplauze).”

În cuprinsul şedinţei, se concepe un răspuns pentru principele Carol. În două zile, răspunzând textului primit din partea Senatului, acesta trimite un nou mesaj, cu citirea căruia începe şedinţa Senatului din 25 aprilie:

Kostaki

Dl. Manolaki Kostaki: „Binevoiţi a comunica discursul Măriei Sale în privinţa răspunsului la Mesajul Tronului.”

Ce spune principele Carol I în acest mesaj din 25 aprilie 1877?

„… vom fi siliţi a respinge forţa prin forţă, căci mai înainte de toate suntem datori către Ţară de a-i apăra hotarele.”

La 29 aprilie Adunarea Deputaţilor şi la 30 aprilie Senatul, în urma actelor de agresiune turceşti, au declarat starea de război între România şi Poarta otomană şi au cerut guvernului să ia toate măsurile ce se impun pentru a asigura existenţa de sine stătătoare a ţării.

La 7 mai, într-o şedinţă a Consiliului de miniştri, prezidată de domnitorul Carol I, s-a discutat oportunitatea proclamării imediate a independenţei.

Într-adevăr, independenţa României a fost votată la 9 mai 1877 de ambele camere (după 13:30 de Camera Deputaţilor, după 15:00 de Senat), iar entuziasmul populaţiei a început încă din acea după-amiază, prin manifestaţile a mii de studenţi din  Bucureşti, Craiova şi Iaşi. [5]

Însă în mesajele adresate domnitorului Carol I la 10 mai 1877, la împlinirea a 11 ani de domnie, citim fraze precum:

„Visul de aur, dorinţa intimă a tuturor Românilor, Măria Voastră, glorios şi mândru pe Tronul României, l-aţi realizat. Independenţa ţării este un fapt îndeplinit!” (primarul oraşului Roman. v.M.O. p.3217)

Aniversarea de azi a adus o înaltă inspirare naţiunei ca prin reprezentanţii săi ….. proclamarea unui act ce este coronarea tuturor acelor din epoca renaşterei noastre…” (Calinic, mitropolitul Ungro-Vlahie, v.M.O. p.3218i)

Măria Voastră aţi condus cu mână riguroasă destinele naţiei, proclamând independenţa Statului Român, act din cele mai măreţe” (comitetul judeţului Dorohoi, preşedinte comitet I.G.Calcantraur, membri Grigore Ioan Gorovei şi I.Tăutu, v.M.O. p.3218)

„Comitetul permanent al judeţului Fălciu în numele judeţului supune la picioarele Tronului respectuoasele urări pentru aniversarea suirii Măriei Voastre pe tronul României şi simţămintele lor pentru măreţul act al independenţei... Să trăiască guvernul şi Corpurile Legiuitoare, care au ştiut ma ibine decâto ricând să corespundă dorinţelor ţării întregi.” (preşedinte: D. Popescu, v.M.O. p.3220)

Multe din mesajele trimise principelui Carol se încheie cu „Trăiască România Independentă”.

Independenţa României este atât de strâns legată de persoana domnitorului Carol I încât socotirea zilei de 10 drept Ziua Independenţei nu este nicidecum un simplu favor care i se face regalităţii: la 10 mai 1877, privind în urmă la realizările pe care monarhia constituţională le adusese în 11 ani, românii s-au simţit liberi şi independenţi.

Nu spun că actul Parlamentului ar trebui minimalizat. Dar să socotim 9 mai drept Ziua Independenţei, separând-o complet de semnificaţia regală a acestui moment şi de legătura cu 10 mai (când s-a realizat primul nostru act de independenţă – instituirea ordinului militar naţional „Steaua României”, prin legea promulgată de domnitor la 10 mai 1877 – şi când s-a manifestat cu adevărat sentimentul independenţei pe tot cuprinsul României), este un lucru pe care numai comuniştii şi l-au permis, în 1948.

În continuare, voi reproduce câteva pagini din Monitorul Oficial al României – o sursă atât de importantă pentru istorie şi, totuşi, nu tocmai la îndemână de studiat -:

TEXTUL ŞEDINŢELOR PARLAMENTARE DIN APRILIE 1877, publicate în M.O. nr. 109/14.05.1877, partea neoficială

?????????? ?????????? ?????????? ?????????? ?????????? ?????????? ??????????TEXTUL ŞEDINŢEI CAMEREI DEPUTAŢILOR DIN 9 MAI 1877, publicat în M.O. nr. 118/27.05.1877, partea neoficială

3449 ???????????????????? ?????????? ?????????? ?????????? ?????????? 3456

TEXTUL ŞEDINŢELOR SENATULUI DIN 9 MAI 1877, publicat în M.O. nr. 109/14.05.1877, partea neoficială

?????????? 3224

TEXTUL URĂRILOR DE 10 MAI PENTRU DOMNITORUL CAROL, publicate în M.O. nr. 109/14.05.1877, partea neoficială

 ???????????????????? ?????????? ?????????? ?????????? ??????????

______________

Note: [1] V.Alecsandri:

„Și-a venit vulturul iară
Și ne-a zis: -„Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară ce o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
 Într-o zi de 10 Mai.

[….]

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic tării noastre,
 Libertate și Regat.”

[2] G. Coşbuc:

10 mai e “cea mai mare şi mai frumoasă dintre sărbătorile neamului românesc”. “Trei lucruri mari şi hotărâtoare ale sorţii noastre s-au petrecut într-această zi”:

1866 – “s-a urcat în scaunul domniei româneşti prinţul Carol […] pentru noi începutul domniei româneşti statornice şi trainice.

1877 – războiul de independenţă; “suntem de-atunci stăpâni peste faptele şi voinţa noastră, stăpâni fără mărginire şi piedică nici dintr-o parte.”

1881 – proclamarea Regatului României; “întreaga ţară a chiotit de bucurie la vestea că vulturul românesc, care stătea pân-acum întins pe ţărână, ţintuite având aripile cu suliţi turceşti ca să fie ţinut locului, în zvârcolirea lui s-a smuls din suliţi şi, scuturând praful de pe aripi, s-a-nălţat spre ceruri.”

[3] La şedinţa Adunării Deputaţilor din 9 mai 1877, preşedintele C.A. Rosetti („republicanul” care, la 14 martie 1881, a propus şi susţinut proclamarea Regatului României), în urma votării moţiunii pentru independenţă, „am onoarea a aduce aminte Adunării că mâine, 10 Mai, este anul al 11-lea în care Principele Domnitor a pus piciorul în România. Prin urmare, cred că Adunarea întreagă va merge mâine la Măria Sa ca să-l salute de bună voire, să salute în anul al 11-lea această reînviere a României (aplauze prelungite). Măria Sa primeşte toată Camera mâine…”. Voci: „să mergem toţi”.

rosetti[4] Înfiinţarea „decoraţiunii militare naţionale” a fost propusă în şedinţa Adunării Deputaţilor din 28 aprilie 1877, iniţiatorul ei fiind Alexandru Candiano-Popescu alături de alţi deputaţi (v. M.O., p.3229).

Ministrul de externe, M. Kogălniceanu, a susţinut instituirea acestei decoraţii printr-o lege discutată în Camera Deputaţtilor la 9 mai 1877: „Camera a cerut a se institui decoraţiunea Română, prevăzută şi prin Constituţia noastră. Dacă va fi vreo dată când această decoraţiune se cuvine să fie instituită este astăzi când aceastădecoraţiune este menită să răsplătească pa acela care la hotare îşi varsăsângele pentru ţară şi să-i acopere multe răni dobândite pentru apărarea ei.”

3453 - Copy[5] „În după amiaza zilei de 9 mai un mare număr de bucureşteni, care se strânsese în jurul clădirii Adunării, primind cu entuziasm vestea proclamării independenţei, au manifestat pe străzi până seara târziu – scrie N. Iorga – împreună cu „vreo mie de studenţi”, cu drapele şi torţe, cântând „Deşteaptă-te române”. În seara acelei zile au avut loc manifestaţii de bucurie şi la Craiova şi Iaşi.” (cf. Nichita Adăniloaie, Data proclamării independenţei naţionale a României, în Studii şi articole de istorie, LXVI, Bucureşti, 2001, Ed. Curtea Veche).

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Universale

10 răspunsuri la „Ce s-a întâmplat la 9 mai 1877 şi de ce 10 mai este Ziua Independenţei României

  1. Util articolul, felicitari Tudor. Frumoasa incercarea ta de a impaca cumva lucrurile, de a recupera inca odata semnificatia zilei de 10 Mai. Dar consider ca esti totusi putin subiectiv. Mult mai pertinenta mi se pare concluzia unui articol similar, vezi ultimul paragraf de aici: https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/05/02/data-proclamarii-independentei-nationale-a-romaniei/.
    Eu nu consider ca respectarea adevarului istoric in ce priveste data de 9 Mai ar stirbi cu ceva meritele regelui Carol I. Poate ca la o eventuala restauratie a monarhiei in Romania, se vor gasi suficiente motive pentru a restaura si ziua de 10 Mai ca Zi Nationala. Insa mai cred ca nu avem dreptul nici de a ignora fapta Parlamentului roman din 9 Mai 1877. Din sursele documentare citate si de tine mai sus reiese clar ca independenta a fost proclamata oficial pe 9 Mai 1877, IN CINSTEA SI ONOAREA zilei ce avea sa vina. Faptul ca populatia deja a sarbatorit pe strazi in data de 9 Mai 1877, este foarte elocvent.
    Prin urmare, sa respectam totusi adevarul istoric, fara partiniri si opinii date de sentimentele personale, oricat de indreptatite ar fi ele…

  2. Pingback: Soluţia pentru „irendentismul ungar” prin revenirea la simbolurile tradiţionale | tudorvisanmiu

  3. Concluzia lui Mădălin şi a mea:
    „Si Tudor si eu suntem totusi de acord ca sarbatoarea poate si trebuie sa ramana 10 Mai. Oricum, am putea avea o tripleta de aur: 8 Mai – sfarsitul razboiului (la care ne-am adus contributia alaturi de aliati, si ar fi timpul sa ni se recunoasca asta), 9 Mai – proclamarea independentei, si 10 Mai: fosta zi nationala, sarbatoarea suveranitatii si regalitatii, acum declarata „sarbatoare nationala” (chiar daca deocamdata mai mult simbolic). 9 Mai fiind insa si Ziua Europei (aniverseaza declaratia Schumann din 1950), pentru a nu suprapune e de preferat ca in continuare, la fel cum s-a procedat pe vremea Regatului, independenta de stat sa fie SERBATA pe 10 Mai.”

  4. Pingback: Ce poate învăţa Preşedintele României de la un elev (eminent)? | Dan Ghenea

  5. Pingback: De ce 10 Mai şi nu 9 mai a fost, este şi trebuie să fie ziua în care sărbătorim Independenţa | tudorvisanmiu

  6. Pingback: De ce 10 Mai şi nu 9 mai a fost, este şi trebuie să fie ziua în care sărbătorim Independenţa | Organizaţia de tineret a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei

  7. Pingback: 10 mai 2017 – 140 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României | Monarhia Salvează România

  8. Pingback: De ce 10 Mai şi nu 9 mai a fost, este şi trebuie să fie ziua în care sărbătorim Independenţa – Organizaţia de tineret a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei | Rezistența Creștină

  9. Pingback: De ce 10 Mai şi nu 9 mai a fost, este şi trebuie să fie ziua în care sărbătorim Independenţa  | Rezistența Creștină

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s