De ce s-a sinucis von Killinger?

killingerÎn lucrarea din 1974, Insurecţia română în jurnalul de război al grupului de armate german „Ucraina de sud”, Ed. Militară, General-maior Eugen Bantea citează rezumatul conversaţiei purtate de ambasadorul Germaniei la Bucureşti, von Killinger, cu grupul de armate german:

„La 22:25 şi şeful statului major vorbeşte telefonic chiar cu ministrul plenipotenţiar. Acesta îl informează că a primit în cursul după-amiezii informaţia că mareşalul Antonescu a fost arestat. Din această cauză s-a dus la rege. Acesta i-a declarat că mareşalul ar fi demisionat şi că el ar fi instalat apoi un nou guvern. Acesta vrea să încerce să instituie un armistiţiu. Nu s-ar pune problema unei lupte împotriva armatei germane. Nu ar fi fost acceptată o cindiţie de acest gen pusă de ruşi. Apoi regele ar fi ţinut astă seară o cuvîntare la radio în care declară că România a acceptat condiţiile de armistiţiu ale aliaţilor şi depune armele. Ministrul plenipotenţiar von Killinger mai transmite că instituţiile germane din Bucureşti sunt înconjurate de trupe române, iar Maniu este prim-ministru şi că fostul comandant al armatei a 4-a române a devenit ministru de Război.”

[KTBSU (Kriegstagebuch des Oberkommandos der Heeresgruppe Südukraine 20.8-6.9.1944, Band 4, Teil 1, 3, Ausfertigung; the National Archives of the United States National Archives Microcopy No. T 311 Roll no. 298, via Arhivele statului Bucureşti, fond microfilme SUA, rola nr.130, cadre nr.0166-326), pp.55-57, apud General-maior Eugen Bantea, Insurecţia română în jurnalul de război al grupului de armate german „Ucraina de sud”, Ed. Militară, 1974, pp.130-131]

şi – invocând nenoncordanţele din comunicările sale (ex. „Killinger nu putea să nu ştie – publicase şi presa din diverse ţări aliate şi neutre – că unul din termenii principali ai proiectului de armistiţiu dicutat pe diverse canale de emisari români cu reprezentanţii aliaţi […] era tocmai alăturarea României la războiul dus de Naţiunile Unite”, p.23)- oferă următoarea explicaţie:

„Se pare mai plauzibil sufocat de dezastrul abătut brusc asupra dominaţiei naziste din România, von Killinger a transmis cu bună ştiinţă la Slănic Moldova (sediul grupului de armate, n.m.) date contradictorii fără a menţiona că a sesizat aceasta. De aceea ar putea fi reţinută şi supoziţia că plenipotenţiarul german, care oricum putea miza pe statutul său de diplomat, s-a sinucis nu din teama situaţiei pe care presupunea că o va căpăta când a fost somat de autorităţile române să se predea, ci mai mult de spaima faţă de superiorii săi de la Berlin, unde ar fi putut reajunge printr-un eventual schimb de personal diplomatic. Era aceasta şi o expresie a faptului că insurecţia română înrâurea agravant asupra relaţiilor de la diverse nivele ale conducerii politice şi militare naziste.” (p.29)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s