Aşa e în război?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA„Când am fost nevoiţi să credem că cele ce se petreceau cu soldaţii noştri luaţi prizonieri pe nedrept şi băgaţi în mine, cu femeile violate fără discriminare de vârstă, Doamne fereşte să se înţeleagă că aş scuza pe unele care ar fi cu discriminare, violul depăşind la proporţie rusească ceea ce la rigoare s-ar mai putea explica ca în condiţii speciale pentru indivizi primari, ucideri la moment, pe loc, în urma oricărui gest de apărare sau de protest, cu miile de jafuri nici nu mai făcea să se ocupe cineva;

Când am fost deci nevoiţi să credem toate acestea, în asemenea atmosferă mă întâlnesc cu fostul meu profesor de istorie Constantin Moisil, membru corespondent al Academiei Române şi fost director general al Arhivelor Statului, succesorul lui Dimitrie Onciul, savant numismat şi un om foarte distins. Ca dus de un curent îmi exprim indignarea.

El: „Ei! Ce să-i faci? Aşa e în orice război şi orice armată face aşa ceva!”

– „Ştiu şi eu asta, dle profesor, dar aşa nu. Există şi o armată, cea engleză care nu procedează aşa nici măcar în limitele «admise». Şi mă mir de scuzele pe care le acordaţi ruşilor acum. Pe vremea când vă sorbeam lecţiile în ultimul an de liceu ne-aţi citit răspunsul unui Rumeanţev, Kutuzov, Suvorov sau altul dat boierilor noştri bărboşi care protestau – un fel de a spune – Să fiţi mulţumiţi că vă las ochii ca să plângeţi! De ce pe vremuri nu le acordaţi aceleaşi circumstanţe atenuante şi celor ai lui Suvorov şi Kutuzov?”

M-a fulgerat din ochi şi ne-am despărţit cam repede, deşi eram în raporturi bune; dânsul îmi recomanda femei nevoiaşe şi mi le trimitea la minister pentru câte un ajutor material deşi ministerul nu avea fonduri la acest capitol bugetar, iar eu găseam Arhivele deschise cu personal convocat şi cu Moisil în frunte atunci când conduceam acolo vreun intelectual american.”

(Camil Demetrescu, Note – Relatări, Editura Enciclopedică, 2001)

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Universale

Un răspuns la „Aşa e în război?

  1. Din aceeaşi carte – paza Antoneştilor:
    „Generalul Sănătescu i-a răspuns că sunt bine trataţi aşa cum se va convinge personal, dar ca până atunci, fiind dânsul nemâncat îşi face o plăcere de a-l invita la masă. Generalul sovietic a răspuns scurt, abia politicos că trebuie să-şi îndeplinească misiunea pentru care a venit pe loc, imediat. Generalul Aldea care se afla şi el la masă la „Mon Jardin” a fost însărcinat de primul ministru, fiind ministru de Interne, să-l însoţească pe cel trimis de Stalin.
    Odată ajunşi în Vatra Luminoasă, unde se găseau cei arestaţi la Palat sub o primă pază a grupului lui Emil Bodnăraş şi sub a doua pază, exterioară a gărzii militare. Dar totul era acum înconjurat de trupe sovietice şi tancuri. Intraţi în casă generalul nou venit scoate o hârtie şi chiar dacă nu a scos o hârtie cum cred a-mi aminti, a comunicat verbal adevăratul rost al sosirii sale la Bucureşti, anume acela de a-i ridica pe toţi cei arestaţi şi de a-i duce în Rusia. Generalul Aldea a protestat energic şi inutil în numele guvernului român, a arătat că nu avea instrucţiuni şi că, în consecinţă, nu-i poate preda. Celălalt i-a răspuns că nici nu era nevoie de aşa ceva, că el îi ridică chiar cu forţa. Aldea a răspuns că se înclină în faţa forţei dar că el acordul nu şi-l dă.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s