Turul prezidenţial: de la start la finish, toţi privesc spre monarhie…

Duminică, 2 noiembrie, are loc primul tur, duminică, 16 noiembrie, al doilea. Nu e turul Franţei, dar ne va duce departe… Interesul faţă de actul votului a crescut considerabil. Au existat campanii de responsabilizare a cetăţenilor, în special a tinerilor, prin mesaje transmise de voci nepolitice.

Dilema de a te menţine curat faţă de un act murdar este una dificilă…

Am fost întrebat în mai multe rânduri cu cine votez. În fond, alegerea cuiva între 14 ciudaţi e un lucru nu tocmai uşor. Ni se recomandă să votăm răul cel mai mic.

Eu nu voiesc a vota răul, fie el în orice proporţii. Voinţa mea este să votez binele. Or, acesta este întruchipat de cel care, de peste 70 de ani, încă ocupă, simbolic, un loc care i-a fost uzurpat:

vot

Toţi candidaţii din acest an, într-o premieră în istoria noastră electorală (poate chiar în istoria electorală universală), s-au pronunţat faţă de soluţia monarhică.

  1. Victor Ponta, dacă ar fi ales, ar organiza un referendum.
  2. Klaus Iohannis nu ar face-o, însă, bineînţeles, doar pentru a ne da timp să informăm populaţia, să nu îngropăm cauza aceasta frumoasă 🙂
  3. Elena Udrea o va face, chiar în imposibilitatea de a deveni regină.
  4. Monica Macovei consideră legitimă punerea problemei şi oferirea unei posibilităţi de a alege forma de guvernământ.
  5. Călin Popescu-Tăriceanu e monarhist în suflet şi republican în trup, candidatura lui fiind o mare sforţare între cele două naturi umane….
  6. Teodor Meleşcanu nu doreşte să profite de pe urma imaginii Casei Regale, însă îşi aminteşte cu mare plăcere negocierea vizitei în ţară a Majestăţii Sale Regelui în 1992.
  7. Dan Diaconescu ar dori ca poporul să poată să se pronunţă asupra formei de guvernământ, la începutul mandatului său.
  8. Hunor Kelemen crede că „monarhia nu ar fi o tragedie”, ci „soluţia bună, corectă”, dacă românii o vor.
  9. Zsolt Szilagyi, conetnicul său, este şi el de acord cu ideea de monarhie.
  10. Corneliu Vadim Tudor e, simbolic, încă cu sovieticii la 1947, dând în jos „putredul vechi stăvilar” şi apărând meterezele faţă de „regele Mişu”.
  11. Gheorghe Funar, adeptul unor teorii ştiinţifico-fantastice despre daci, cred că ar dori monarhie, însă din succesiunea lui Burebista 😉
  12. Corneliu Rotaru deţine un magazin în care comercializează steaguri cu stema regală…
  13. William Brânză poartă prenumele unui prinţ britanic 🙂
  14. Mirel Amariţei n-a zis nimic despre monarhie, pentru a fi singurul care se remarcă, totuşi, printr-o lipsă semnificativă.

E uimitor, nu credeţi, consensul între cei 14 candidaţi faţă de aceeaşi temă de campanie, cu unica excepţie a celui pentru care candidatura la preşedenţie a devenit o tradiţie.

Dacă aceşti oameni, care de regulă se ceartă, pot ajunge la un astfel de consens, n-am putea şi noi, românii?

Pun rămăşag că am putea, chiar mai repede decât ei 😉

TRĂIASCĂ REGELE!

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Atitudini

10 răspunsuri la „Turul prezidenţial: de la start la finish, toţi privesc spre monarhie…

  1. Tudor, esti genial! 🙂 Sincere felicitări!

  2. Sorin Ștefan

    Nu-ți face nici un fel de iluzii… electoratul este spălat pe creier cu afirmația foarte parșivă „votează răul cel mai mic, altfel te vei trezi pe cap cu răul cel mare”.

    Ar putea fi, eventual, valabilă, doar dacă între concurenți ar exista o diferență minimă în sondajele de opinie(toate indică același rezultat, așa că putem să le dăm crezare).

    Și cum toate îl dau câștigător detașat pe Ponta, să nu ne amăgim că ne-am putea aștepta la surprize. „Partidul Puterii” l-a desemnat deja drept câștigător, fii fără grijă, și tot ce are nevoie plagiatorul dubios este o legitimare, printr-o prezență masivă la urne… de aici apelurile la responsabilizare făcute tinerilor.

    Oricum va fi viitorul „președinte”(încă un nelegitim, începând cu dictatorul verde-brun Nicolae Ceaușescu, ce avea să devină „președintele cu sceptru”, cocoțat în fruntea instituției artificiale instaurate de tancurile sovietice, pe care cu mare bucurie le întâmpinase el odinioară la marginea Bucureștiului).

    Așa că, dragă Tudor, apreciez subtilitatea ta remarcabilă, dar să nu-i facem plagiatorului dubios Ponta plăcerea de a fi ales cu o majoritate confortabilă.

    Tot apelul la boicotarea alegerilor este NU-ul cel mai categoric spus fraudei prezidențiale.

    Lasă-l să se furișeze la Palatul Cotroceni cu priviri jenate și pe ușa din dos, căci pe poarta principala, fără îndoială, așteaptă să pășească, cu demnitate, Familia Regală a României.

  3. Dragă Sorin,
    Dacă va fi nevoie, maşinăria lui Ponta va folosi toate buletinele de vot ale celor care nu votează, va pune ştampila pe Victor şi va umple urnele. Nimic nu i-a împiedicat să facă asta în 1946, iar, de 70 de ani, comuniştii şi-au schimbat părul, dar nu năravul. Dacă nici cu voturile absenteiştilor nu se rezolvă, va găsi dl. Dragnea paşoptişti şi moldoveni de-ai lui Ştefan cu care să umple urnele…
    Campania „Vreau preşedinte” a fost lansată de Gândul. Aceeaşi publicaţie a căror două sondaje de opinie despre monarhie au indicat o majoritate uimitoare în favoarea ei (70%) pare să fi ignorat rezultatelor propriului sondaj…
    Eu mă duc la vot şi scriu, pe buletin, „Nu votez preşedinţi. România are Rege”. Dacă nu m-aş prezenta, aş fi acuzat de cei din jur, chiar de colegii mei (foarte preocupaţi, lucru care m-a surprins în mod plăcut, de viitorul preşedinte 🙂 ), că nu-mi pasă, că adopt o atitudine cu totul neobişnuită pentru cineva cu preocupări politice atât de intense ca ale mele…
    Admit, nu sunt deloc sigur că opţiunea mea este corectă. Poate ai dreptate, biocotul este calea de urmat. E, însă, improprie pentru vârsta mea, a afirmării cetăţeneşti, în care, la 18 ani, trebuie să-mi asum calitatea de alegător. Nu pot să mă resemnez când încă nu am intrat în joc 🙂
    Sper, însă, că jocul se va termina curând 😉
    Te salut, cu drag!

  4. Dragă Răzvan,
    Am putea lansa un slogan de genul:
    „Nu mai alege răul! Alege binele!
    Republica a eşuat, Regele pe tronul ţării!”

  5. Sorin Ștefan

    Campania lansată de Gândul îți arată o dată în plus cât de incoerente sunt deopotrivă lumea politică și mass-media, într-o problemă atât de vitală precum forma de guverământ. Cred de fapt că nu este atât o chestiune de coerență, ci de simplă și absolut necesară onestitate…

    Tu ai crede ziarul Times, care are pe frontispiciu Blazonul Regal, cu
    acel „Honi soit qui mal y pense”, dacă ar începe deodată să pledeze în favoarea unei republici(Doamne ferește chiar și numai de gândul rău!!!)?

    De aceea îți spun că nu am nici o încredere în promisiunile „regale”(pun intended) ale marilor aspiranți la fotoliul prezidențial. În cazul celor mai mulți dintre ei – sigur nu toți! – sunt doar pleavă în ochii oamenilor!…

  6. Bineînţeles că toţi sunt nişte mincinoşi. Singurul sincer e Vadim 🙂 Nebunia lui e, măcar, onestă 😀
    Cred, însă, că baza republicană s-a surpat. Când candidaţii pun, în fapt, în discuţie, legitimitatea locului pe care doresc să-l ocupe, e un semn că alesul nu va şede prea bine.
    Şi va cădea, cu scaun cu tot, într-un pat nu prea confortabil…

  7. Sorin Ștefan

    Teodor Meleșcanu își „amintește cu mare plăcere negocierea vizitei Regelui din 92”? Unde, în propria țară, pe care, prin actul de un mare patriotism de la 23 August 1944, a salvat-o de la nivelare în fața puhoiului sovietic?

    Oprirea forțată a Regelui și trimiterea sa înapoi, pe aerportortul Otopeni, umilința la care a fost supus în 90, nu numai că ne-au făcut de râs, în întreaga lume, dar a arătat sfruntarea fără margini a guvernării pucisto-kgb-iste iliesciste…

    „A-ți aminti cu mare plăcere” de „negocierea” ulterioară a vizitei, e dovada unei nerușinări fără margini. Șefilor noștri englezi de la BBC, ca și diplomaților străini, nu le venea să creadă că ceea ce se întâmpla în România în toată acea perioadă era totuși adevărat!

    Singurii care ar fi trebuit să „negocieze” erau Iliescu, Meleșcanu & Co, ca eventual să justifice de ce mai ocupau încă, ilegal, instituțiile statului român și cât mai aveau de gând să o facă!

    Văd că o fac în continuare, prin numitul Ponta.

    Iar Tăriceanu, cu a lui luptă dintre „suflet și trup”, nici măcar umor negru nu are, e pur și simplu un caraghios, unul din mulții toropiți de somnul rațiunii…

    Și când te gândești că Meleșcanu, cu zâmbetul lui unsuros, și aridul lipsit de orice strălucire, Tăriceanu, sunt considerați „tipi spălați” în comparație cu Vadim sau Funar…

    Poate, într-un anume sens, da, dar și unii și alții sunt la fel de bine spălați pe creier. Deși, trebuie să recunosc, suficient de bine „educați” încât să-i poată spăla, la rândul lor, și la fel de eficient, pe alții, încât să voteze cu ei…

    Iar restul candidaților – cu excepția lui Klaus Johannis – Dumnezeu cu mila.

    Nu fraților, să încetăm să mai visăm cu ochii deschiși… de atâția ani de zile unii dintre noi – printre care și subsemnatul – ne iluzionăm că și la noi își va face apariția un Vaclav Havel… nu este și nici nu va fi cazul… măcar atâta lucru să ne fie clar!

    Nu asistăm la altceva decât la încercări de reciclare a „ciocoilor vechi și noi”.

    Asta m-a făcut în ultimă instanță să devin monarhist și să mă alătur Alianței, deși trebuie să admit că la asta a contribuit și extraordinarul har pe care-l are Tudor în a susține cauza monarhiei…

    Singura soluție este deci monarhia, dar trebuie să le fie tuturor clar: nu se pune problema revenirii la monarhie, ci a proclamării, în justiție, a NULITĂȚII ACTULUI DE ABDICARE, făcut sub presiune, și totodată a recunoașterii statutului de suveran al Regelui Mihai… adevăratul șef de stat al țării… și la 1 ianuarie 1948, și în perioada fascismului ceaușist, și a mineriadelor iliesciste, și acum, chiar în momentul în care scriu aceste rânduri… în toată această perioadă Regele Mihai a continuat și continuă să fie suveranul de drept, doar că timp de câteva decenii a fost alungat din țară. Însă nu și de pe tron!

    Din cauza asta nu este de fapt nevoie de nici un referendum – dacă asta este singura soluție, atunci hai să-l organizăm! – ci de o acțiune consecventă și tenace în justiție… referendum, da, dar doar ca să recunoască o stare de fapt, România actuală este de fapt o monarhie!

    România prezentului este doar fraudulos o republică, a fost și este, o monarhie constituțională.

    Atunci de ce să participăm la iluzia mai mult ca nocivă, distrugătoare, a votului republican?

    Trebuie să avem inteligența de a fi coerenți, mai simplu spus, de a fi sinceri cu noi înșine și mai presus de toate raționali…

    Prin boicot, sau prin anularea deliberată a buletinului de vot, dar să arătăm că știm ce vrem!

    NU HOTĂRÂT FRAUDEI REPUBLICII INSTAURATE DE TANCURILE SOVIETICE!!!

  8. Tudor Vişan-Miu

    Şi Mihai Ricci, asistent al Principesei Margareta în anii ’90, l-a ironizat. nu demult, pe Meleşcanu, pentru afirmaţiile sale oportuniste.
    Poate ar trebui să depunem o acţiune la un tribal european, în privinţa ilegitimăţii actului din 30 decembrie 1947. Totuşi, cred că problema trebuie rezolvată, în primul rând, din interior. Dl. Ciorbea, ca Avocat al Poporului, ar trebui să ia în considerare ca, din poziţia sa, să devină Avocatul Regelui…
    Singurul referendum de care avem nevoie este cel pentru adoptarea constituţiei monarhice revizuite, conform cu schimbările petrecute.
    Poate ai dreptate cu boicotul: în fapt, republica nu există, deci nici preşedinţii: https://tudorvisanmiu.wordpress.com/2014/11/01/eleodor-focseneanu-republica-romana-nu-are-act-de-nastere/
    Mi-a povestit un student la sociologie cum, într-o regiune izolată, în preajma alegerilor prezidenţiale, o bătrânică a fost întrebată cu cine votează. A răspuns, mirată: “Cum, maică, România n-are Rege?”.
    Ştia ce spune…

  9. Sorin Ștefan

    Are Rege, desigur, și tocmai fiindcă numitul Ponta și ai lui continuă să fie înspăimântați de moarte de monarhie, s-au asigurat din timp de votul multiplu… câtă sfidare, ce bătaie de joc absolut sinistră, și, în afară de liberali, nimeni nu a zis nici pâs… dar mai există vreo țară europeană unde, după 89, să se fi întâmplat murdăriile care continuă să țină România înnămolită în hău, o țară care să aibă în frunte marionete la fel de sinistre?
    Chiar ne încăpățânăm să confirmăm cu orice preț zicala, „fiecare popor are în frunte conducătorii pe care-i merită?”
    Cum spunea unul dintre amicii tăi bloggeri, dragă Tudor, pe noi „nu Putin ne omoară…”

  10. Pingback: „Un altfel de paradox: Neopaşoptismul” (17 aprilie 2014) | Organizaţia de tineret a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s