„Pentru noi Cotul Donului a devenit şi Cotul Domnului, la care au plecat martirii români de la Don.”

„cum să nu lupţi până la capăt cu proverbiaiala indiferenţă românească, pentru edificarea la Cotul Donului-Cotul Domnului, a unui Memorial militar românesc de demnitate şi neuitare, pe care martirii români de la Don îl merită pe deplin.” – Vasile Şoimaru, Cotul Donului. 1942, ed.II, Chişinău, 2013, p.28

„la cei 150 de mii de ostaşi români căzuţi la datorie în cadrul Armatei Române, se mai adaugă încă 100 de mii de români transilvăneni din cadrul forţelor maghiare! Iar 250 de mii de români căzuţi la Don în regiunile Volgograd şi Voronej înseamnă nici mai mult nici mai puţin, UN MILION DE LITRE DE SÂNGE ROMÂNESC vărsat în râul Don şi pe malul său drept…” – Vasile Şoimaru, ed.cit., p.39

Iosif Niculescu, veteran la Cotul Donului, la 27 septembrie 2012: „Noi nu ne-am înţeles cu nemţii până la urmă, pentru că eu am asistat la scene oribile în retragere, se agăţau şi soldaţii români de camioanele lor să urce să se retragă şi nemţii cu picioarele, cu cizmele, le dădeau în cap românilor, să-i dea jos. […] stând la masă împreună, unul din nemţi se juca cu nişte gloanţe dum-dum, eu zic: «Domnule, ce faci cu astea? Nu e voie, este interzisă folosirea gloanţelor dum-dum». Vârful lor nu este ascuţit, este tăiat, şi atunci ele nu fac rană mare la intrare dar la ieşire, în orice parte a corpului pe care o loveşte e mortală. Şi zice unul, nemţeşte, că ele-s pentru câini. Eu îi răspund că n-am văzut câini în Rusia. Dar el zice că ruşii nu sunt oameni, ci câini, şi mai zice să-l las cu: Doamne miluieşte, Doamne miluieşte… Adică gloanţele erau pentru ruşi. Eu m-am supărat pe el şi zic: «Domnule, dacă îi luaţi rusului rugăciunea creştin-ortodoxă, vom pierde la sigur războiul şi este absolut neumană folosirea acestor gloanţe dum-dum». Desigur, n-au mai ţinut cont de lecţia mea de morală creştină până la pierderea războiului…” (pp.69-70)

„nu ne mai rămâne decât să sperăm că, de la 25 octombrie 2013, a început numărătoarea inversă a zilelor, lunilor, anilor, până la inaugurare, în sfârşit, a unui Cimitir de Onoare în cel mai tragic loc al istoriei militare româneşti. […] Dacă n-am cunoaşte rănavurile politicienilor în genere şi al celor de la Bucureşti în particular, ar trebui să credem în promisiunile […] făcute recent de către oficialii români. […]

Chiar dacă Familia Regală nu-i responsabilă de lipsa la Cotul Donului a unui Cimitir românesc şi nu ştiu dacă are vreo pârghie să influenţeze acest proces, în speranţa că ea totuşi va pune umărul la edificarea unui Cimitir de onoare al ostaşilor români la Cotul Donului, la întâlnirea scriitorilor basarabeni cu Principele Radu al României de la 10.10.2013, i-am oferit Alteţei Sale un exemplar al cărţii (prima ediţie) cu următoarea dedicaţie:

Alteţelor Sale Regale, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu al României,

Cu multă stimă şi preţuire de la cel care, pentru prima dată după 20 de ani, a improvizat o Cruce la Cotul Donului, în locul unde în noiembrie 1942 au căzut cu moarte de erou, pentru dezrobirea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, 150 de mii de oşteni români, trimişi acolo de Statul Român, dar nici astăzi nu s-au învrednicit din partea Statului Român de un Cimitir de Onoare, aşa cum de mult au făcut-o acolo autorităţile germane, italiene, maghiare, participante în acele locuri în cel de-al Doilea Război Mondial.

Cu toată încredinţarea că Alteţele Sale vor putea urni din loc acest Car al indiferenţei româneşti,

V.Ş.”

(pp.22-23)

De la dedicaţia din 10 octombrie 2013, a trecut un an….

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s