Î.P.S. Nicodim, Patriarh al României, despre actul de la 23 august 1944

Pastorala din 9 octombrie 1944[1]

Nicodim Munteanu (n. 6 decembrie 1864 – d. 27 februarie 1948, București). Al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1939-1948).

„Din mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ugro-Vlahiei, patriarh al României, locţiitor al Cezareei Capadochiei şi preşedinte al Sfântului Sinod.

Iubitului nostru cler şi tuturor bine-credincioşilor creştini ai sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române […]

Mai mulţi ani în scumpa noastră ţară a domnit u nregim care a înăbuşit, de fapt, libera manifestare a gândurilor şi simţămintelor neamului nostru. Dictatura este străinăde sufletul şi firea poporului român. Ea s-a strecurat de pe meleaguri străine în ţara noastră, învăţată să trăiască numai cu aşezăminte constituţionale şi democratice, cărora concetăţenii se supun din libera lor voinţă. Dictatura e străină şi de spiritul şi de învăţătura sfintei biserici creştine, care de aproape două mii de ani propovăduieşte şi cere afirmarea drepturilor persoane şi aceea a libertăţilor naţionale şi democratice. [….] Libera expresie a gândurilor şi sentimentelro a fost, însă, la noi, puternic înăbuşită. Mulţi din fiii ţării au suferit nedreptatea unei administraţii lipsite de etică cetăţenească. Ţara însăşi a fost silită să facă un război pe care masa cea mare a neamului nostru nu l-a înţeles şi nu l-a vrut.

De la pierire, ţara a fost scăpată prin grestul măreţ, săvârşit de Majestatea Sa Regele Mihai I, în ziua de 23 augsut 1944 (s.m.).

Din primul ceas ne-am arătat, în telegrama noastră din 24 august, îndreptată către suveran, adânca noastră bucurie pentru actul istoric săvârşit. Biserica strămoşească, am adăugat noi, stă, ca întotdeauna, alături de poporul român şi regele său. Binecuvântarea noastrăse îndreaptă, întru biruinţă şi izbândă deplină, asupra tuturor celor săvârşite cu atâta înţelepciune şi smerit implorăm ajutorul bunului Dumnezeu.

[….] Ziua de 23 august 1944 rămâne înscrisă printre datele cele mai însemnate ale istoriei neamului românesc. În această zi memorabilă, cu hotărâre bărbătească tânărul şi înţeleptul nostru suveran, înconjurat şi ajutat de cei mai luminaţi bărbaţi ai neamului, însufleţit de curatăşi adâncă iubire de aptrie, a smuls barca neamului din valurile ce ameninţau să o scufunde şi a călăuzit-o către limanul mântuirii. În ziua aceasta mare, poporul român a luat din nou calea politicii sale tradiţionale (s.m.), de la care nar fi trebut să se abată vreodată. […]

Actul istoric de la 23 august 1944 a înlăturat regimul dictaturii, care era nepotrivit cu tradiţia ţării noastre. El ne-a redat libertăţile democratice (s.m.). Fără acestea, un popor se vestejeşte şi moare asemenea unei plante lipsite de lumină. Aceste libertăţi ne sunt scumpe şi fiindcă, în cea mai mare măsură, ele sunt rodul învăţăturii Mântuitorului: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei XXII, 21). Cuvintele acestea formează temeiul şi sunt izvorul libertăţilor individuale, politice şi religioase, bunul cel mai sump şi floarea patrimoniului popoarelor civilizate. […]

Hotărârea din 23 august 1944 a pornit din inimă şi din adâncă convingere. Ea a ajutat, în măsură poate neaşteptată, să ne facă să întrezărim ziua cea mare a păcii şi să ne înviorăm de zorile fericite ale războiului, care a pornit spre sfârşit. Din ziua aceasta am simţit fiorii şi înţelesul cel mare al păcii, pe care a vrut-o Mântuitorul: „Pacea mea dau vouă, pacea mea las vouă”. […]

Minunate rezultate şi fericire aşteptări. La toate aceste am ajuns prin înţelepciunea şi energica hotărâre a iubitului nostru suveran şi a bărbaţilor destoinici care îl înconjoară cu neţărmurită iubire.

Actul istoric de la 23 august 1944, şi toate câte după aceea, s-au făcut în duhul regimului de libertate, prin voinţa lui Dumnezeu s-au săvârşit. Se cuvine să strigăm, laolaltă cu psalmistul: „Dumnezeul nostru este în ceruri, şi tot ce el voieşte îndeplineşte” (Ps. 113, v.11) […]. La 23 august 1944 s-a arătat voinţa lui Dumnezeu (s.m.).

Să ne supunem voinţei lui. Să nu ne supunem însă numai din sentimentul datoriei, ci şi din conştiinţă: „pentru conştiinţa noastră şi pentru Domnul”, aşa cum ne porunceşte Sfânta Scriptură (Romani, XIII, 5). Fiecare, la locul unde l-a rânduit pronia cerească, să lucreze cu tragere de inimă şi cu convingere. Lucrul nimănui nu e umil, şi munca fiecăruia îşi are rostul şi însemnătatea cea mai mare în mecanismul complicat al vieţii neamului. […]

În nestrămutată convingere că măreţul act de la 23 august este un act de îndurare a providenţei faţă de mult încercatul popor românesc , dăm arhiepăstoreasca noastră binecuvântare tuturor acelora care, în frunte cu scumpul nostru Rege Mihai I, muncesc din suflet şi cu foc pentru propăşirea neamului românesc întru dreptate şi libertate. […] Îndemnâm, din tot sufletul, pe toţi fiii României să facă zid în jurul bunului nostru suveran şi să ajute guvernul ţării întru misiunea sa.

Dumenzeu să păzească România.

Al vostru către Domnul fierbinte rugător.”

____________

[1]A apărut în Timpul, anul VII, nr.2662, pp.1,3. apud Doina Uricariu, „Scara leilor”, vol. I, Ed. Polirom, 2011, pp.86-90

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s