Lista civilă a Casei Regale în perioada 1927-1946

„… veniturile Curţii Regale erau asigurate în primul rând de gestiunea Listei Civile a regelui şi de vărsămintele Domeniului Coroanei.” – Ştefana Ciubotariu, muzeograf Muzeul Naţional Cotroceni [*]

1927:   16.000.000 lei

1928:   16.000.000 lei

1929:   16.000.000 lei

1930:   40.000.000 lei

1931:    31.200.000 lei

1932:    31.200.000 lei

1933:    31.200.000 lei

1934:    31.200.000 lei

1935:   31.200.000 lei

1936:    40.000.000 lei

1937:    40.000.000 lei

1938:    40.000.000 lei

1939:    40.000.000 lei

1940:   40.000.000 lei

1941:    51.250.000 lei* / 55.000.000 lei 

1942:    55.000.000 lei* / 75.000.000 lei

1943:    86.000.000 lei* / 92.000.000 lei

1944:  190.000.000 lei* / 100.000.000 lei

1945:        6.000.000 lei

1946:  950.000.000 lei

apud Ştefania Ciubotaru, vol.cit, pp.126-130. Sumele cu * provin din tabelul „2. Evoluţia Listei Civile a regelui, dotaţiei reginei-mamăşi a subvenţiilor pe 10 ani (1936-1946)”, distincte de cele din tabelul „1. Lista Civilă – donaţiile şi vărsămintele pe Domeniului Coroanei pe anii 1927-1944”.

***

Cheltuielile Casei Regale includeau:

Ex: „… pentru anul 1940, balanţa de verificare încheiată la 30 noiembrie 1940 se prezenta astfel: la dispoziţia regelui Mihai se afla suma de 101.016 lei, salariile personalului superior, inferior şi detaşat – 12.034.451 lei, furnituri de birou (mareşalat, cabinet ministerial) – 161.532 lei, biblioteca palatului – 71.817 lei. La capitolul Prefectura Palatului, care curpindea întreţinerea Casei Regale […], suma necesară a fost de 7.583.364 lei. Pentru întreţinerea reşedinţelor regale (Palatul Cotroceni, Castelul Peleş, Castelul Foişor, Castelul Pelişor şi Casa Cavalerilor, Ferma de vulpi şi de căprioare, Palatul Regal alcic, Castelul Scrovişte, Palatul Curtea de Argeş, Castellul Lăpuşna şi Poiana Iţcani) s-a cheltuit suma de 6.304.474 lei, iar pentru întreţinerea grădinilor regale (Bucureşti, Cotroceni, Sinaia, Balcic, Scrovişte, Curtea de Argeş, Ferma Băneasa), suma de 1.035.343 lei. La alte capitole precum: binefaceri, pensii şi burse, subvenţii, transporturi C.F.R., porturi şi francări, asigurări imobile şi mobilier, avansuri de serviciu şi avansuri diverse, cheltuielile s-au ridicat la suma de 5.111.831 lei, sumă la care s-a adăugat numerarul din casă – 1.596.173 lei, în total 6.708.004 lei.” (p.134)

***

Privind variaţia sumelor, a se ţine cont de:

„Potrivit unui referat al contabilităţii Casei Regale, în exerciţiul bugetar 1 aprilie 1943 – 31 martie 1944, cu toate că preţurile produselor de pe piaţă au urcat foarte mult, veniturile Curţii Regale cu greu au putut fi sporite cu 23%, prin suplimentările acordate de stat şi de sporirrea vărsămintelor Domeniului Coroanei. De asemenea, pentru a se menţine un echilibru între venituri şi cheltuieli şi a se putea încheia anul cu un excedent, s-a căutat restrângerea pe cât posibil a cheltuielilor al strictul necesar. [….] Aşadar, referitor la sexerciţiul bugetar 1944/1945, specialiştii serviciului contabilităţii Casei Regale îşi exprimau speranţa că «putem executa acest buget, deşi dificultăţile sunt enorme, dat fiindcă veniturile sunt staţionare, pe când cheltuielile sunt într-o continuă creştere datorită instabilităţii preţurilor.(p.139)

„(în perioada războiului) deprecierea leului a continuat, leul din septembrie 1944 fiind de circa 4,5 ori mai slab decât cel de la începutul războiului. […] Şi în anii 1944-1945, viaţa s-a scumpit […]” (p.148) – a se vedea „5. Tabel cu preţuri la alimente 1944-1945”. Ex.: un kg. de cartogi costa în 1944 30 de lei, ajungând să coste în 1945 400 de lei; o varză costa în 1944 30 de lei, ajungând să coste în 1945 800 de lei.

***

CONCLUZIE:

„situaţia financiară a statului era destul de grea şi s-a reflectat şi în bugetele de venituri şi cheltuieli ale Curţii Regale, lucru specificat şi în rapoartele serviciului contabilităţi […] veniturile Curţii Regale putând fi cu greu sporite, prin suplimentările acordate de stat şi de sporirea vărsămintelor Domeniului Coroanei. Cu toate acestea, în perioada 1940-1947, bugetele de venituri şi cheltuieli fixate anual s-au încheiat de cele mai multe ori cu excedente, încercându-se pe cât posibil reducerea cheltuielilor. […]

Toate aceste condiţii l-au determinat pe tânărul suveran şi pe regina-mamă Elena să adopte un stil de viaţă sobru şi mai puţin fastuos, dar plin de dragoste şi afecţiune, alături de respectarea valorilor morale care lipsiseră la curtea tatălui său, regele Carol al II-lea.” (p.149)

– Ştefana Ciubotariu

__________

[*] Ştefania Ciubotaru, „Aspecte ale vieţii cotidiene la Curtea regelui Mihai I – venituri şi cheltuieli (1940-1947)”, în vol.Monarhia în România. O evaluare. Politică, Memorie şi Patrimoniu (coord.: Liviu Brătescu, Ştefania Ciubotaru, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2012)

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Jurnal

7 răspunsuri la „Lista civilă a Casei Regale în perioada 1927-1946

  1. Am publicat acest articol pentru Marian, care afirma că:
    «În 1943, Antonescu a marit cu ~33% lista civila (banii pe care-i lua de stat casa regala ca “salariu”) spre un total de ~44 milioane lei. Atentie nu vorbim aici de 1000 USD, ci de ~ 2 milioane SFr. Sau de bugetul ministerului de razboi, pe vreme de razboi. Ca sa fim corecti pâna la capat, la capatul fiecarui an fiscal, Anto aloca o mica rectificare ca sa acopere cheltuielile, dar era mica, sub 5 milioane lei. Cu alte cuvinte, Mihai, Elena, Ileana si Elisabeta aveau nevoie de tot atâtia bani cât 350.000 de soldati si ofiteri. Si nu am pus veniturile casei regale din proprietatile pe care le avea, agrare si industriale, si nici cel al Domeniilor coroanei (proprietati ale statului, a caror venit era dat tot casei regale). Asta pentru a juca rolul de “simbol”.»

    Spre conformitate:
    @ Raportul leu – franc elveţian (SFr) era, în iunie 1943, 107,1 lei, iar în decembrie 1943 – 151 lei (vol.cit, p.147). Nu vorbim deci de 2 mil. SFr, ci de 411.214 SFr (iunie 1943) sau 291.390 SFr (dec. 1943).
    În octombrie 1943, 1 kg de pâine costa 40 de lei, 1 l de ulei – 180 lei, o pereche de pantofi – 7000-10.000 lei, o pereche de ciorapi – 450-850 lei (idem).
    @ Nu am găsit bugetul Ministerului de Război (care, chipurile, ar fi egal cât Lista Civilă a Casei Regale). Marian afirma că cel al economiei era în 1943 de 12 mil. lei (mai puţin decât dotaţia reginei-mame, 14.000.000 lei).
    Ca o noţiune de buget de stat, am găsit în Legea nr. 1.430 din 22 aprilie 1940 asupra colonizărilor următoarea prevedere: „Art. 4. Ministerul (Agriculturii şi Domeniilor) va prevedea în bugetul său ordinar o subvenţie de cel puţin 40.000.000 lei anual (377.358 SFr) necesară: construirii de locuinţe, înfiinţării aşezămintelor şi executării lucrărilor de interes obştesc, precum şi pentru asigurarea funcţionării Serviciului comercial al colonizării.”
    Or, oi fi eu total nepriceput şi lipsit de informaţie, însă mă îndoiesc că, în 1941-1944, ministerul războiului avea un buget mai mic decât Ministerul Agriculturii (care, în 1940, prin Serviciul Comercial al Colonizării), putea prevede 40.000.000 de lei anual pentru colonizări.

  2. Marian

    Bugetul apararii era la începutul fiecarui an cam 30 si ceva de milioane de lei. Spre sfârsitul fiecarui an bugetar, acesta era suplimentat cu aproximativ 50%, functie de cheltuieli. Este documentat si public dar nu vreau sa spun unde, daca te intereseaza poti sa afli si singur. Necunoasterea nu scape pe nimeni, asa e în dreptul roman, nu poti invoca acest lucru în aparare.

    Bugetul colonizarii era imens de mare, pentru ca era un buget de propaganda. Firmele de lux acorda marketingului un buget mai mare decât acorda productiei în sine (care este outsourced, anyway 🙂 ). Iar statul este în general o firma de lux.

    Vad ca ai facut niste cercetari, e bine, semn ca se apropie vacanta si ai mai mult timp.

    SIgur, o sursa buna ar fi chiar regele, poti sa-l întrebi cât primea pe an, el ca rege (lista civila), si cât primea Sitta (care nu facea parte oficial din familia regala – din familia regala facea parte numai Mihai). Cu toate acestea, el „deconta” si fripturile de prepelita servite Ilenei si Elisabetei, si oricare dintre musafirii sai (alse Susaicov sau Visinski). Aprinsul tigarii era bonus gratuit.

    Presupun ca ai parinti, si poti sa-i întrebi cât era dolarul în 1989. Îti spun eu, la oficial era 18 lei si ceva, la negru era dupa noroc între 50 (Bucuresti) si 100 (provincie). Acelasi lucru îl povesteau si americanii din acea perioada, alde Porter si urmatorii (ziaristii).

    În orice caz, doua persoane cheltuind bugetul apararii pentru a sta cuminte Bubico, mi se pare exagerat. Iar când unul dintre acestia, pisalogit la cap de altcineva, nu spui cine, persoana însemnata, face o prostie cât tara de mare, pe banii ei, mi se pare o nesimtire tot ce face. Iar eu sunt blând cu el, îi tot acord circumstante atenuante si încerc sa-l înteleg. Dar asta nu ma împiedica sa-l consider pe mai departe tradator de tare pentru ce a facut acum 70 de ani (se apropie aniversarea tradarii).

    PS: însasi faptul ca regele a scos din tara 300000 SFr chipurile pentru nunta verisoarei Liz spune multe. I-au trebuit si 2 masini, si niscaiva tablouri (dorea sa le atârne la Sandringham, sau poate la Claridge, acelasi hotel de unde a denuntat abdicarea ca fiind fortata). Acesta este trenul în care Mihai a scos cele mai multe valori din tara, pentru ca ATUNCI credea el ca va ramâne „pe afara”, un azilant politic.

  3. Marian

    Lista civila se adauga veniturilor „domeniilor coroanei”, nu face parte din ea.

    Presupun ca lumea cam stie ce e aia o lista civila, e practic salariul de la stat pe care-l încaseaza familia regala.

    Domeniile coroanei e un „false friend”, e o gaselnita a lui Bratianu prin care sa nu fie obligat sa ridice lista civila prea mult, aceste domenii ale coroanei sunt practic proprietatea statului (asa au fost fraieriti si comunistii, dar si politicienii de azi si de ieri care au votat retrocedarile) numai ca regele îsi însuseste veniturile. Cu alte cuvinte facea taximetrie cu masina vecinului.

  4. Marian

    În 1940 nu eram în razboi si nici nu ne pregateam de unul.

  5. În volumul citat am găsit şi valoarea dotaţiilor reginei-mamă, şi veniturile din Domeniile Coroanei (într-adevăr, separate). Nu trebuie să-l întreb pe Rege…
    Am mai găsit o lege, nr. 253 din 27 martie 1941, care prevedea: „Se deschid credite suplimentare şi extraordinare în sumă totală de 309.474.295 lei, pe seama Ministerelor: Finanţelor, Afacerilor Interne, Justiţiei, Afacerilor Străine, Agriculturii şi Domeniilor, Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, Economiei Naţionale, Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Instrucţiunii, Educaţiei, Cultelor şi Artelor, fostului Minister al Cultelor şi Artelor şi Subsecretariatului de Stat ale Aerului şi Marinei.”
    Or, dacă în 1941 creditele suplimentare pentru anumite minsitere erau în valoare de 300 mil. de lei (2.830.188 SFr), deduc că bugetul statului era mult mai mare…. Nu înţeleg, de aceea, de ce bugetul Minsiterului Apărării ar fi fost doar de 30 mil. (suplimentat cu 50%)…

  6. Marian

    Nici eu nu înteleg de ce o persoana are nevoie de atâtia bani ….

  7. Nu este vorba de o singură persoană. Cheltuielile personale ale Regelui Mihai consumau o parte redusă din veniturile Casei Regale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s