23 august 1944: a existat un acord pentru retragerea nemţilor din ţară?

„Nu fusesem martoră la ce se întâmplase la Bucureşti. […] Întrucât nici acum nu pot înţelege de ce au fost luate anumite decizii, pot doar săînşir faptele aşa cum s-au petrecut, aşa cum le-am aflat şi eu.” – Principesa Ileana 

Am găsit în memoriile Principesei Ileana [*] o informaţie care m-a surprins în mare măsură:

„… la 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaţilor. Atunci s-a semnat un acord, şi germanilor li s-a dat o perioadă de 14 zile în care să se retragă din România, dar Hitler a încălcat acest acord şi a ordonat germanilor un bombardament îndelungat şi nimicitor asupra Bucureştiului. Atunci armatele româneşţi s-au întors împotriva germanilor şi i-au alungat din România, situaţie care în multe cazuri a adus multă amărăciune, din motive pur şi simplu personale, căci oameni care fuseseră camarazi de arme cu câteva săptămâni înainte trebuiau acum să lupte unii împotriva celorlalţi.” (Cap. 7, ed.cit, pp.84-85)

„… on August 23, 1944, Romania came to terms with the Allies. An accord was signed and a fourteen-day notice to leave Romania was given to the Germans, but Hitler persisted in ignoring this, and ordered the Germans to make a prolonged and terrible bombing attack on Bucarest. Romanian armies then turned on the Germans and drove them from Romania; something which was often a bitterly difficult thing to do from the purely personal standpoints of men who had been comrades-in-arms a few weeks before, and were now ordered to fight one another.” (Ch. 7)

Mai detaliat:

„… în noaptea de 23 august, generalul Gerstenberg şi generalul Hansen din armata Germaniei au semnat în palatul de la Bucureşti un „acord” în care se prevedea evacuarea paşnică a trupelor germane din România. În dimineaţa următoare, 24 august, după un ordin primit direct de la cartierul general al lui Hitler din Berlin, armata germană a început să atace forţele româneşti în diferite puncte şi a bombardat chiar Bucureştiul la intervale regulate, folosind aerodromurile germane de la porţile oraşului. În consecinţă, la ora 4 dimineaţa, Guvernul României a dat o proclamaţie prin care stabilea că germanii violaseră acordul semnat abia cu 24 de ore înainte şi, care urmare, se găseau în stare de război cu România. Această întorsătură a creat situaţii teribile la nivel personal, căci se găseau peste tot camarazi care luptaseră umăr lângă umăr împotriva unui inamic comun, iar acum aveau ordin să se omoare unii pe alţii.” (Cap. 17, ed.cit, p.198)

„In the meantime, on the night of August 23, General Gerstenberg and General Hansen of the German army signed at the palace in Bucarest an „Accord” which provided for the peaceful evacuation of the German troops in Romania. On the next morning, August 24, acting on orders received directly from Hitler’s headquarters in Berlin, the German army began to attack Romanian forces at various points, and bombarded Bucarest itself at frequent intervals, using the German-held airfields at the very gates of the city. At 4:00 P.M. that day, therefore, the Romanian government issued a proclamation stating that the Germans had violated the Accord signed barely twenty-four hours earlier, and had therefore put themselves into a state of war with Romania. This created terrible individual situations, for here stood comrades who had fought side by side a terrible common enemy, and were now ordered to turn and kill one another.” (Ch. 17)

Informaţia semnării acordului cu generalii Hansen şi Gestenberg la 23 august în vederea retragerii paşnice a trupelor germane din ţară nu am găsit-o, însă, în alte relatări.

Majestatea Sa Regele Mihai I descrie astfel întrevederea cu cei doi generali:

„Ceva mai târziu a fost primit de Sănătescu generalul de corp de armată Hansen, ofiţer de cavalerie din vechea şcoală monarhică germană, un om foarte de treabă. Îl însoţea un personaj oribil, ofiţer de aviaţie, ştiu despre el că a făcut parte, împreună cu Goering, din escadrial Richthofen, în timpul primului război mondial. Îl chema Alfred Gerstenberg (şeful apărării antiaeriene a teritoriului – n.n.). […] În fine, el a cerut să fie condus peste liniile noastre pentru a comunica trupelor germane din nordul Bucureştiului să stea liniştite. Aici a fost marea noastră greşeală. Dacă măgândesc bine, altfel ar trebui să spune, nu greşeală. N-aveam încotro, trebuia să-i dăm călăuză. Altfel, am fi trezit bănuieli mult mai mari. A plecat cu el un ofiţer de-al nostru (Selescu – n.n.), pe care, de cum a rămas fără supraveghere românească, l-a arestat (a reuşit însă să evadeze – n.n.). Tot el a organizat bombardamentul asupra oraşului. Pe acest Gerstenberg îl ştiam mai dinainte, venea la toate ceremoniile şi nu scăpa nici un prilej să vorbească despre victoria finală şi alte lucruri de felul acesta.”

– M.S. Regele Mihai în dialog cu Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Regele Mihai I al României, Ed.Humanitas, 2 vol. (1991, 1992), apud a treia ediţie (2008), cap. „23 august 1944”, pp.19-39

***

Iar secretarul Regelui, Mircea Ionniţiu, o relatează astfel:

„… se anunţă sosirea la poarta Palatului a generarilor germani Erich Hansen, şeful misiunii militare, şi Alfred Gerstenberg, şeful apărării antiaeriene a teritoriului. Bănuind că este vorba de măsuri privitoare la evacuarea trupelor, Regele îl delegă pe Sănătescu şi Buzeşti să-i vadă. În esenţă s-a repetat ce s-a spus ministrului german. Cînd generalul Sănătescu fusese informat de concentrări de trupe la sud de Ploieşti, cu indicaţii că se pregătesc de atac asupra Bucureştiului, el cere ca ele să fie dispersate imediat. Gerstenberg intervine atunci, spunînd că s-a pierdut legătura cu trupele germane din afara Capitalei şi că restabilirea comunicaţiilor nu mai depindea de comandamentul german. Ei se oferă să meargă la Ploieşti pentru a preveni incidente cu ostaşii români şi pentru a lua măsurile cerute cu privire la evacuare. Mai adaugă că unităţi ale armatei române au barat şoseaua Bucureşti-Ploieşti la Băneasa şi că, dacă i se acordă un permis de liberă trecere, va putea să împiedice incidentele. Ceea ce spunea generalul Gerstenberg era în parte adevărat. Din cele comunciate de colonelul Dămăceanu în ultimele ore, ştiam că majoritatea centrelor de control şi a comandamentelor germane din Capitală fuseseră izolate de formaţii româneşti. Ştiam, de asemenea, că cele mai multe nu mai aveau legături telefonice. Acolo unde nemţii adoptaseră o atitudine ostilă, ei au fost dezarmaţi. De asemenea, un mic număr de detaşamente româneşti (din care făcea parte şi o unitate din regimentul de Gardă Călare sub comanda colonelului Marcel Olteanu) luaseră poziţii defensive la podul de la Băneasa şi controlau circulaţia către Ploieşti. Generalul Sănătescu se lăsă convins şi acceptă cuvîntul de onoare de general şi ofiţer al lui Gerstenberg că nu va iniţia acţiuni ostile şi-i dă permisul de liberă trecere. Pentru a-i asigura trecerea nestingherită prin liniile româneşti, colonelul Valeriu Selescu şi maiorul B. Florescu au fost însărcinaţi cu escorta. O dată ce maşina cu ofiţerii români şi germani au ajuns fără incident la Otopeni, la poziţiile nemţeşti, Gerstenberg ordonă arestarea ofiţerilor români şi el se pune în fruntea operaţiilor împotriva armatei româneAflînd de înlocuirea prim-ministrului, generalul Hans Friessner, comandantul grupului de armate Ucraina de sud, a considerat ca fiind în atribuţiile lui să ia măsurile necesare pentru apărarea spatelui frontului de sub comanda sa. El a ordonat formarea unui puternic detaşament din unităţile aflate la Ploieşti, care să ocupe Capitala şi să instaleze un guvern progerman. Ordinele sale au fost confirmate în timpul nopţii de către Hitler. Nu ştiam însă la Palat că generalul Gernstenberg fusese informat prin radio de ordinele lui Friessner şi că el fusese însărcinat cu îndeplinirea acestei misiuni. Pentru aceasta, el şi-a călcat cuvîntul de onoare dat unui general român.

– Mircea Ionniţiu, Amintiri şi reflecţiuni, Ed.Enciclopedică, 1993, Capitolul II. 23 august 1944, pp.28-63. MIERCURI, 23 AUGUST; capitolul a fost scris în 1984 şi corectat în 1987

***

Pe baza acestor relatări, mi se pare mai corect să conchid că nu a existat un acord de felul sus-menţionat (cum aflase Principesa Ileana), ci un agreement între generali (Gernstenberg, Hansen – Sănătescu, Buzeşti).

___________

Note: [*] Trăiesc din nou, Humanitas, trad.: Agra Baroti-Gheorghe, 2004, ed. 2010; original: I live again, New York, 1952;

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

2 răspunsuri la „23 august 1944: a existat un acord pentru retragerea nemţilor din ţară?

  1. Principesa Ileana nu ezită să critice anumite aspecte ale actului din 23 august:
    „Am ascultat (proclamaţia) cu sentimente contradictorii. Nu puteam crede că se întâmpla aşa ceva. De ce era menţionată nedreptatea prin care ni se luase Transilvania, în timp ce despre Basarabia şi Bucovina, care fuseseră rupte din România cu tot atâta nedreptate, nu se spunea nimic? Să-i primim pe soldaţii armatei sovietice cu încredere? […] «Cu încredere?» Încredere în ce? mă întrebam eu.” (ed.cit, p.196)
    „I listened with mixed feelings. It was something I could not actually believe in. Why was the injustice of taking Transylvania from us mentioned, while no word was said of Bessarabia and Bucovina, which had been torn away with equal ruthlessness? Receive the soldiers of the Russian army with confidence? I remembered what they had been like in World War I, when they had been our „comrades-in-arms” and had not had thirty years of Bolshevik training. I remembered the uninterrupted flow of fleeing refugees from Russia to Romania, and what they had had to say of the Communist regime. „With confidence?” In what? I wondered.” (Ch. 17)

  2. Marian

    Nu a existat nici un acord semnat de acest gen.

    Conform a 3 surse, Mihai i-a oferit lui Killinger (Gerstenberg si Hansen nu au fost primiti de rege, ca n-avea timp, sa se ocupe Matache de asta, eu trebuie sa-mi fac valiza pentru Dobrita) un fel de „gentlemen’s agreement”, voi plecati noi nu va atacam. Acest acord a cam fost respectat, chiar daca a fost încalcat de nemti, pentru ca soldatii de pe front si conducatorii lor aveau oarece relatii de camaraderie cu fostii aliati. De aceea, noi ne-am batut cu nemtii si ungurii numai în Transilvania, nu si în Banat sau alte zone ocupate.

    Întrucât acest lucru dorise si Antonescu sa faca, întrebarea era de ce a fost arestat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s