Cel mai longeviv monarh de la propria sa încoronare

Monarhia Salvează România

Regele Mihai I al României a fost încoronat după moartea tatălui său, Regele Ferdinand I, la 20 iulie 1927. Astăzi se împlinesc 87 de ani de la încoronarea Majestăţii Sale, care, astfel, este cel mai longeviv monarh de la propria sa încoronare, din întreaga istorie universală, “one of the greatest kings that has ever lived” (Sir Arthur Gavyn).

Cea mai lungă domnie din istorie este cea a regelui Sobhuza al II-lea al Swaziland-ului (10 dec. 1899 – 21 aug. 1982), de 82 de ani şi 254 de zile.

În prezent, monarhul în viaţă cu cea mai lungă domnie este regele Bhumibol al Thailandei (68 de ani de la urcarea pe tron).





Vezi articol original

Anunțuri

16 comentarii

Din categoria Universale

16 răspunsuri la „Cel mai longeviv monarh de la propria sa încoronare

  1. Marian

    Întrucât a domnit doar 10 ani, din care 3 sub regenta, nu vad nici o acuratete istorica sau juridica în titlu.
    Nu este monarh, ci doar un cetatean, de exemplu ca mine. Este fostul rege, fostul suveran, fostul monarh. A renuntat la toate acestea în 1947. Nu exista nici o dovada istorica ca ar fi fost amenintat sa renunte, în afara declaratiilor sale (care au fost preluate chipurile independent de servitorii lui, care n-au fost de fata si chiar daca ar fi fost nu-si riscau viitorul sustinând contrariul – iar în justitie marturia a doi oamni neînruditi „bate” pe cea a unuia singur, ca unica dovada). Însasi declaraiitle lui cu privire la motivele abdicarii sunt diferite
    A domnit, e drept, ceva mai mult decât Louis-Antoine of France (20 de minute în 1830) sau Luís Filipe (tot 20 de minute în 1908).
    De asemenea, regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, nascut putin mai târziu (1927) este trecut în cartea recodurilor drept cel mai longeviv monarh.
    Domnia cea mai lunga apartine lui Nkhotfotjeni, care a domnit peste 82 de ani.

    Nice try 🙂

  2. Dragă Marian,
    Eu am explicat această apreciere: „cel mai longeviv monarh de la propria sa încoronare”, adică care a trăit cel mai mult după încoronarea sa (1927). Aprecierea nu îmi aparţine mie, ci Principelui Radu al României.
    1) „Nu este monarh, ci doar un cetatean, de exemplu ca mine.” -> Juridic, da. Eu fac însă o disociere între regalitate şi monarhie: fiind Unsul Domnului, el este încă Rege, „fostul monarh”. Cât priveşte faptul că este Suveran – pur şi simplu, între oamenii noştri de stat, el este, prin prestaţia sa, „deasupra tuturor” 🙂
    2) „Nu exista nici o dovada istorica ca ar fi fost amenintat sa renunte, în afara declaratiilor sale” -> Există şi declaraţiile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: “Noi am luat măsuri, am înconjurat Palatul cu trei – patru rînduri de oameni înarmaţi, am tăiat toate legăturile Palatului cu exteriorul şi atunci am intrat înăuntru. I-am dat şi lui Petru un pistoler mic şi-mi spunea: măi Ghiţă, nu prea ştiu eu să umblu cu el. Dar n-am avut nevoie de ele. Ne-am gîndit pentru că acolo erau destui aventurieri. Era garda aceasta a Palatului şi vă imaginaţi din cine era alcătuită. Cînd am avut discuţia cunoscută cu el, la un moment dat a vrut să-i dau răgaz măcar cîteva zile pentru ca să semneze. I-am spus: eu n-am mandat să vă dau cîteva zile, eu am numai două ore timp disponibil. Dacă doriţi semnaţi, veţi fi înscris în istorie că aţi înţeles situaţia care s-a creat, dacă nu vreţi, să-mi spuneţi. Zice, măcar 24 de ore, măcar o zi, măcar nu ştiu cîte ore, pentru cîteva minute. Eu n-aveam voie să-i dau, dar m-am gîndit de ce dracu să nu-i dau, că tot una este.”
    [Florian Banu, Liviu Ţăranu, „Aprilie 1964. , Cum s-a adoptat a României, Ed. Enciclopedică, Buc., 2004, pp.101-102 – apud Pascu Vasile, „Regimul totalitar comunist în România, 1945-1989”, Ed. Clio Nova, 2007, vol. I, p.109]
    3) „Însasi declaraiitle lui cu privire la motivele abdicarii sunt diferite” -> Nu mi-ai arătat până acum vreo contradicţie, doar le-ai invocat 🙂 …. Cel puţin mărturia pe care i-o dă lui Mircea Ciobanu în 1991 este unitară.
    4) „De asemenea, regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, nascut putin mai târziu (1927) este trecut în cartea recodurilor drept cel mai longeviv monarh. Domnia cea mai lunga apartine lui Nkhotfotjeni, care a domnit peste 82 de ani.” -> Informaţii care se găsesc şi în articol.

  3. Marian

    0. ai spus-o în text, dar nu si în titlu. Atunci când vei deveni major si vei fi obligat sa semnezi contracte, îti sugerez sa citesti si continutul, nu numai titlul, si mai ales „scrisul mic” – Super oferta, 5€ pe luna Convorbiri nelimtate nationale si internationale, Internet flat, Roaming inclus*.* valabil în primele 3 luni, dupa care 250€ pe luna – durata contractului minim 2 ani – viteza de transfer scade la 33kbps dupa 250kB date 🙂
    Sper ca nu te încearca talentul gazetaresc „autohton”, scrii destul de bine (foarte bine raportat la vârsta) si ar fi pacat …
    1. Legal este tot ce conteaza, din pacate. Gândurile si parerile sunt însa libere, cu conditia sa nu fie exprimate cu voce tare si nici scrise sub semnatura sau în prezenta de martori 🙂
    2. Dupa cum reiese din tot textul, garda palatului si pistolul au fost pentru propria protectie, citat din memorie „..ca sa nu patesc si eu ce a patit Antonescu”. Chiar crezi ca le era greu sa trimita niste „panduri” la Sinaia sa-l aduca pachet, daca ar fi vrut asta?
    3. Dovezile ti le-am tot furnizat mereu, si se refera la declaratiile lui între ianuarie si martie 1948, directe sau indirecte. Când voi trece prin Franta voi cauta cartea ailalta, iar când voi veni în RO voi cauta si cartea lui Ciobanu. Mai exista si alte interviuri, cauta-le, sunt publice, inclusiv cele de la REL.
    Încep sa am impresia ca ceea ce scriu eu e scris pe nisipul de pe plaja, vine valul si dispare …. si o iau ca Sisif de la capat.
    4. Asa este. Le-am repetat pentru întarirea efectului de contradictie.

  4. 0. Am lungit titlul 🙂
    1. „Gândurile si parerile sunt însa libere, cu conditia sa nu fie exprimate cu voce tare” -> Păi dacă sunt numai în vocea interioară, atunci această libertate este destul de… restrictivă 🙂
    2. Asta arată, însă, că Regele nu prea avea de ales….
    3. Trebuie atunci să recitesc conversaţiile noastre (poate ar fi util să le şi organizez sub forma unor articole) 🙂
    Te-am întrebat pentru că, rugându-l acelaşi lucru pe dl. Cristian Vasilescu (să precizeze în care „interviu din 1990” a afirmat Regele Mihai că nu a depăşit niciodată graniţa Prutului în timpul celui de al Doilea Război Mondial), mi-a răspuns, cu o onestitate admirabilă, că „nu poate preciza cu exactitate”, amănuntul aflându-l la TV şi, ulterior, dintr-un ziar….
    4. Cred că ar fi util să scrii o carte despre monarhia românească între 1927-1947 😀

  5. Marian

    1. era o gluma 🙂
    2. asa e, dar nu mai avea de ales din septembrie 1944 (spre sfârsit, când rusii au decimat armata, aici includ si marina, aia care mai ramasese)
    3. dupa ce voi termina 23 august voi continua cu 30 decembrie.
    4. nu e un subiect care ma intereseaza, daca m-a interesat regele este pentru ca a jucat un rol în destinul tarii. Presupun ca Iorga, ca istoric al casei, si cu acces mult mai simplu la multe documente, ar putea-o face.

  6. 2. Bineînţeles. Era o chestiune de timp până la eradicarea monarhiei. E adevărat, ar fi fost haios dacă l-ar fi readus pe Carol al II-lea, ca rege sau preşedinte – însă aici au avut şi europenii un cuvânt de spus….
    3. Păi crezi că se poate termina cu un asemenea subiect? 🙂
    4. a. Atunci „Regele şi destinul ţării între 1927-1947” 🙂 Parte din mai larga temă „Istoria României între 1927 şi 1947”: https://tudorvisanmiu.wordpress.com/2014/04/14/istoria-romaniei-intre-1927-si-1947/
    b. Contrar opiniei tale nefondate, Filip Iorga nu este „istoricul Casei Regale” (nu există o asemenea funcţie). E adevărat că a fost consultant al Casei Regale (2007-2008) şi a primit Medalia Regele Mihai pentru Loialitate (10 mai 2008), însă această colaborare de doi ani nu cred că-l face „de-al casei”.În rest, da, este un convins regalist 🙂 – şi autorul Apelului Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), „Monarhia Serveşte România” (2012).

  7. Marian

    4.b. Eu l-am numit asa. Atunci voi folosi „omul de casa”, având mai putine conotatii negative decât de exemplu „FLI din camarilla regala”. Probabil ca îl voi numi în continuare mihaist (c) 2014.

    PS: însasi însiruirea de activitati legate de monarhie în care a fost implicat sau, mai grav, a caror initiator a fost, ma face sa spun precum Euclid QED.
    PS2: întrucât înregimentarea politica a unui istoric, care este practic un specialist, si deci apriori independent politic, mai ales acum
    când toata lumea cauta un istoric echidistant, este periculoasa – uite ce a patit un alt Iorga, mult mai ilustru, datorita intrarii în politica si abordarii partizane 🙂
    PS3: pierzând câteva ore pe net m-am tot lovit de aceleasi personaje, pe care le gasesc mai peste tot când caut despre casa regala, toate agrenate în diverse comitete si comitii ca venerabilul Trahanache, creând iluzia unei pisici uscate când ea este mai degraba uda. Nu mai departe cele vreo 10 bloguri ale tale, alte 10 ale alcuiva, mai punem înca 10 ale unei a treia persoane, si uite asa ca steagurile lui Pristanda se creaza iluzia ca 50% + 1 din populatie e regalista (sau mai grav mihaista).

  8. „10 bloguri ale tale” -> Dragă Marian, 10 bloguri am, însă doar 5 sunt dedicate monarhiei 🙂
    1. https://tudorvisanmiu.wordpress.com/
    2. http://clasapalatina.wordpress.com/
    3. https://monarhiasalveazaromania.wordpress.com/
    4. http://principelenicolae.wordpress.com/
    5. http://copaculcumaximeregale.wordpress.com/

    P.S.: 1. „mai grav, a caror initiator a fost” -> Spiritul de iniţiativă este un lucru… grav? 🙂
    El este iniţiatorul volumului de convorbiri cu Principele Nicolae: „Drumul spre casă” (2014).
    2. „înregimentarea politica a unui istoric” -> Regalitatea nu este politică, ci deasupra politicii.
    Dacă dai importantă acestui fapt, Filip Iorga este şi membru al Partidului Naţional Liberal (PNL). Dar şi Neagu Djuvara este, chiar dacă senior 🙂

  9. Marian

    Un istoric ar trebui sa fie nepartinitor prin definitie.
    Iar Djuvara face parte dintre acei pe care-i tot întâlnesc, într-un fel sau altul, cam peste tot. Apropo, care PNL 🙂 ? Dupa desfiintarea din 1938, confirmata în 1941 (de Mihaita), reînfiintarea din 1944 si iarasi desfiintarea din 1947-48, si iarasi înfiintarea din 1990, apoi spargerea în fractiuni (de care nici PNT n-a scapat), cine e „urmasul de drept”?

  10. 1. „Un istoric ar trebui sa fie nepartinitor prin definitie.” -> Dragă Marian, are Neagu Djuvara o cărticică intitulată „Există istorie adevărată?”, pe a cărei copertă a IV-a stă scris: „relativismul asumat de Raymond Aron în subtitlul tezei sale, anume «Eseu despre limiteme obiectivitaţii istorice», […] e încă prea prudent […]. El se sprijină doar pe inevitabila imperfecţiune a observatorului şi a mijloacelor sale de cercetare, când, de fapt, relativitatea fundamentală a sintezei rezultate din munca sa nu ţine atât de observator şi de mediul său, cât de însuşi obiectul studiului său; materia Istoriei nu e stabilă, nu e încremenită, ea e în mişcare; încontinuu prezentul creează trecut”. Asta o spune, într-un alt fel, şi Lucian Boia.
    2. E vorba de Partidul Naţional Liberal (PNL) reînfiinţat în 1990.

  11. Marian

    În sens filozofic,sigur.
    În sens practic, sa-i zicem ingineresc, nu. Sa luam de exemplu constantele matematice, phi, pi si e. Nici una din ele nu este cunoscuta cu exactitate, si necunoasterea precisa ar însemna ca toate calculele bazate pe ele sa fie practic eronate (în sens filozofic). Cu toate acestea inginerii, cei care fac poduri, avioane, vapoare, cladiri, trec peste aceste imperfectiuni si se multumesc cu aproximatii – si uite ca avioanele cad numai daca sunt doborâte de ucrainieni (sau chinezi sau libieni), podurile numai daca sunt cutremure, la fel cladirile, samd. Rulmentii sunt bazati pe role si bile care nu pot fi proiectate fara numarul irational pi. Si uite a dracului de rulmenti fac de rusine filozofii care spun ca nu poti cunoaste realitatea si ca orice obiect nu este real decât atât cât îl percepe mintea unui anumit individ (adica aceeasi muzica e diferita pentru fiecare om în parte,culorile la fel etc).

    Daca un inginer poate sa se foloseasca în mod real, tangibil, de ceva care nu este cunoscut EXACT, de ce mama lor de istorici nu sunt în stare sa aproximeze istoria asa cum a fost ea, buna sau rea cum fac inginerii, si trebuie neaprat sa fie partinitori – un inginer ar fi partinitor daca ar alege pi ca 3,1415927 sau 3,1415926, functie de interese?

    Când auzi un istoric afirmând pe postul national ca regele Carol II a fost timid sexual si ca ar fi fost sub media de femei a barbatului român statistic mediu, pentru ca junele compostate de nenea Caraiman nu au ramas în istorie deci nu exista, contrar tuturor evidentelor (de ex. memorii ale comtemporanilor : „M-a rupt, nene” si chiar ale lui Carol, personale), mai are sens sa te mai întrebi cum a ajuns decanul facultatii de istorie? Nu, monser – fiecare revolutie aduce cu sine rasturnarea valorilor si e nevoie de timp ca sa se aseze lucrurile în ordine. Istoria are timp. Dar, poate ca istoria ne ofera surprize – prostituatele aveau carnetel de clienti (un fel de abonament), si poate ca se va descoperi vreodata într-un cos de gunoi (asa cum a fost descoperit jurnalul Miss România 1930) si un astfel de abonament.

  12. Marian

    “one of the greatest kings that has ever lived” (Sir Arthur Gavyn).
    Pai omul acesta fusese facut comandor al „Order of the Crown of Romania” în 2013 – cum sa musti mâna care îti mai da un titlu (pe lânga cele 30-40 pe care le mai are (public, ca e mason – si cel mai puternic om din Anglia).

    M-ar interesa sa aflu motivatia acelei declaratii – 🙂

  13. „Îl considerăm unul dintre cei mai mari Regi ai tuturor timpurilor. E un om cinstit, de mare caracter şi care a făcut mari sacrificii enorme pentru ţara Sa şi a suferit. A salvat viaţa a 100 de mii de evrei. Gestul este comemorat la Ierusalim.” (Sir Arthur Gavin, Lordul Primar al Londrei)

  14. Marian

    Între 1948 si 197si ceva, nu s-a preocupat deloc de tara sau de popor. A „muscat” numai odata cu deschiderea catre occident a lui Ceausescu, când se pare prin 1978 (IIRC 🙂 ) a vorbit pentru prima data la REL (eu presupun ca numai din cauza ca i s-a cerut acest lucru, pentru ca în 1978 americanii au decis „caderea” lui Ceausescu). A refuzat orice contacte cu diaspora, având rare contacte chiar si cu cei care erau considerati ca fiind guvernul în exil (alde Visoianu). Motivele – cele 3 clasice (banii, invidia, trufia).

    Iar la Ierusalim, din câte stiu eu, care n-am fost acolo, este pomenita doar Sitta. Adica nu Mihai ci Elena a salvat 100000 evrei. Sau daca a salvat atunci evreii nu au fost recunoscatori. Sau nici unul nici alta n-au facut nimic, decât ca a plâns Safran pe umarul lor, caci, daca urmarim logica lui Mihaita cum ca „n-a avut ce face, asa au fost vremurile”, Antonescu si Filderman i-au salvat (chiar si fara „suta regala” tot Antonescu a salvat mai multi, adica diferenta pâna la 350 si el n-are „stea” la Ieruslaim).

  15. Marian

    Un singur lucru, nu’s cum mi-a scapat: daca Ferdinand I e tatal lui Mihai, atunci ce grad de rudenie este între Mihai I si Carol II?

  16. Eroare stupidă 🙂 Mulţumesc pentru corectură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s