Metafore despre România

„- … eu cred că România seamănă cu o orchestră, numai că n-a ajuns încă la concert, ci tot face repetiţie. Mai scârţâie un violonist, mai greşeşte intrarea solistul, mai dau chix suflătorii sau se supără dirijorul şi opreşte muzica şi-i ceartă pe toţi, de-a valma, totul e fragmentar şi mereu reluat de la capăt, dar la concertul propriu-zis melodia se va lega fără cusur şi aplauzele Europei… […]

– A, nu, mie mi se apre că-i exact ca jocul de biliard de la Fialkowski. Dai într-o bilă, nu ca s-o loveşti pe ea, ci ca să se mişte alta, orice lovitură are scop ascuns, un zigzag de urmări ş totul se transmite din aproape în aproape, într-un mecanism cosmic, aşa şi-o fi lovind şi Dumnezeu lumile, cu tacul. O să câştigăm, până la urmă, chiar dacă acum nu se vede încă, la masa noastră de biliard istoric, soarta jocului. […]

– Nu… mai degrabă seamănă cu un roi de lăcuste […] vin furtunile peste noi şi… n-avem cum să ne opunem, puterea marii istorii nu se compară cu puterea noastră de împotrivire, iar asta e valabil şi-n viaţa personală. Şi… la fiecare pagină de istorie a lumii, facem şi noi un salt, cam fără să-l controlăm, iar singura noastrăşănsă e să ne lăsăm duşi, aşa, dar folosind la maximum puterea aburului evenimentelor, să nu rămânem pe jos, în urma ei. Să fim păsuiţi cu viteza timpului, a timpurilor, mai bine zis. Să ne potrivim, mai bine decât să ne împotrivim.”

29 decembrie 1898

Ioana Pârvulescu, Viaţa Începe Vineri, Humanitas, ed. 2012, pp.245-247

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s