„Revoluţia”: de la întoarcerea „înapoi” (1689) la mersul „înainte” (1789)

Vlad M., În Linie Dreaptă:

„Până la Revoluţia Franceză, cuvântul „revoluție” a avut un cu totul alt sens decât cel pe care l-a primit între timp și ne este cunoscut astăzi.

Pe atunci el făcea trimitere la un eveniment care se repetă la o perioadă fixă de timp, cum ar fi mişcarea de revoluţie a Pământului în jurul Soarelui. „Revoluţie” avea un înţeles asemănător și în politică, semnalând revenirea la un moment anterior, de recuperare a ceva ce s-a pierdut cândva. De pildă, în epocă se considera că Glorioasa Revoluţie din 1688 a restaurat în Anglia vechile practici constituţionale pe care regele James al II-lea le-ar fi încălcat când a ajuns monarh. De pe urma acestei revoluții, în Anglia NU apărut o nouă ordine politică și socială, Glorioasa Revoluție având loc întocmai pentru a împiedica schimbările pe care regele catolic le-ar fi putut produce într-o țară majoritar protestantă.

Începând însă cu Revoluţia Franceză, termenul a căpătat o cu totul altă semnificaţie – aceea de schimbare profundă de regim, caracterizată prin schimbarea fundamentală a structurii vechii societăţi prin distrugerea instituţiilor politice așa-zis „reacționare” și purificarea celor sociale de elementele indezirabile. Noul înțeles a fost întărit în secolul al XX-lea de mișcarea comunistă și Revoluția Bolșevică.”

În acest sens, E.J. Payne a caracterizat Revoluţia Americană începută în 1775 drept „o revoluție nu înfăptuită, ci prevenită”.

„Războiul de Independenţă a creat în America de Nord un nou regim politic, cel republican american, profund diferit de cel din patria britanică – sau de oriunde altundeva. Această formă de guvernare, unica din lume care apără egalitatea oamenilor în fața legii și a lui Dumnezeu, precum și drepturile inalienabile la viață, libertatea și urmărirea fericii, a transformat națiunea americană în cea mai puternică națiune a lumii.”

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Gramatica ilustrata

4 răspunsuri la „„Revoluţia”: de la întoarcerea „înapoi” (1689) la mersul „înainte” (1789)

  1. Marian

    Diferenta era ca protestantismul a aparut dupa catolicism, deci „schimbarile posibil de facut de un catolic într-o tara protestanta” nu puteau fi decât revenirea la catolicism.

  2. Si revolutia franceza a avut acelasi sens: revenirea la o stare anterioara, de data asta mitologica – mitul „bunului salbatic”. Iar revolutia bolsevica se intemeia pe asa-zisul materialism istoric, in care o societate fara clase – comuna primitiva – era urmata de trei epoci istorice in care exista lupta de clasa (sclavagismul, feudalismul, capitalismul), iar scopul revolutiei proletare era revenirea la societatea fara clase.
    Termenul de reactiune, in sensul sau politic, apare meteoric in cursul Revolutiei Franceze, dar nu face cariera decat atunci cand este mentionat de Marx in „Manifestul comunist”. Apoi termenul este aplicat retrospectiv de toti istoricii marxisti, marxizanti sau „progresisti”, adica majoritatea istoricilor din secolul XX.
    Adevarul e ca revolutia e mersul inapoi, nu asa-zisa reactiune.

  3. Marian

    Dupa cum înteleg eu reactiunea dupa Marx, reactiunea e folosita în mod corect, e o contra-actiune vizând împiedicarea actiunii, adica schimbatul lucrurilor.

  4. Un citat similar:
    „Din punct de vedere astronomic, noţiunea de revoluţie descrie mişcarea regulată, recurentă şi ciclică a stelelor, în conformitate cu anumite legi astronomice specifice.
    […] sensul iniţial al termenului de revoluţie era acela de restauraţie, revenirea la o stare de lucruri anterioară, la ceva ce a existat cândva. Un perfect exemplu de remanenţă reziduală a acestui sens îl reprezintă «revoluţia glorioasă» (1688), ce a marcat restaurarea ascendenţei protestante în Marea Britanie. Din acest punct de vedere, se poate spune că revoluţiile secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea erau menite a fi în fapt restauraţii.
    Revoluţtia Franceză şi Revoluţia Americană au fost implementate de oameni care credeau că restaurează o stare anterioară care fusese violată de despotismul unui monarh absolut sau abuzurile unui guvern colonial. Filosoful politic american Thomas Paine a sugerat chiar ca cele două revoluţii să fie denumite «contrarevoluţii».
    Aplicată revoluţiilor est-europene (1989), această primă conotaţie astronomică a conceptului de revoluţie are o relevanţă aparte, desemnând revenirea la sensul iniţial al conceptului.”
    Adrian Pop, „Originile şi tipologia revoluţiilor est-europene”, Ed.Enciclopedică, 2010, p.208

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s