Între dovada „pe orice cale” şi căutarea „pe orice cale”

Lui Răsvan, prins recent într-o dezbatere în cadrul comunităţii evanghelice legată de un anume teolog croat (Miroslav Volf) pe tema „aceluiaşi Dumnezeu” al creştinismului şi islamului (concomitent cu întîlnirea la Vatican dintre preşedintele Israelului Shimon Peres şi Mahmoud Abbas, conducătorul Autorităţii Palestiniene – unde organizatorul întâlnirii, Pierbattista Pizzaballa, a declarat – despre creştini, iudaici şi musulmani: suntem „Copiii aceluiaşi Dumnezeu”): 

L-am descoperit cu mare încântare pe Mihai Pleşa, tânăr de 16 ani, elev al Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti, care a dat recent un interviu pentru „Gândul”, în contextul recentei dezbateri despre religie în spaţiul public (stimulată de un anume protocol între Ministerul Educatiei şi Biserica Ortodoxă Română).

Observaţia lui privind demonstrarea credinţei – care indică limitele raţiunii şi arată importanţa simţirii – mi se pare foarte profundă:

„Eu am argumente de orice fel, istorice, filosofice, raţionale. Pot dovedi absolut pe orice cale că Dumnezeu există, dar asta rămâne la nivel teoretic (s.m.). […] ca să convingi un om că Dumnezeu există trebuie să se întâmple în interiorul lui acea sclipire (s.m.). Căutarea lui Dumnezeu o avem toţi, tendinţa către Dumnezeu o avem toţi, dar trebuie să se declanşeze acea trezire pentru a începe să-l căutăm pe Dumnezeu.”

Asta îmi aminteşte de întâlnirea „Înapoi la argument” dintre Horia-Roman Patapievici şi Mircea Dumitru, şi de argumentul ontologic al lui Kurt Gödel în favoarea existenţei lui Dumnezeu, care, chiar dacă este valid din punct de vedere logic, nu a „convertit” la credinţă nici atei care l-au înţeles, de altfel mari gânditori (precum Willard van Orman Quine) – arătând astfel „puterea, limitele şi capcanele raţiunii” (M. Dumitru). Un argument considerat de H-R. Patapievici „cel mai frumos în favoarea existenţei lui Dumnezeu”, al lui Blaise Pascal din “Les Pensées”, chiar dacă este mai „viu” (mai apropiat de simţire), are aceleaşi limitări raţionale.

***

O observaţie a sa care, însă, mi-a atras atenţia (şi pentru că vine de la un tânăr creştin-ortodox) este însă:

„Ideea de Dumnezeu este foarte complexă. Eu îl percep ca pe un duh, o fiinţă personală. Eu cred că Dumnezeu este unul singur pentru orice religie (s.m.), fie că eu îi zic Allah, Budha, Dumnezeu. El rămâne unul şi acelaşi. „

Între „El rămâne unul şi acelaşi” şi „Dumnezeu este unul singur pentru orice religie” cred că este o diferenţă importantă.

***

Despre îndoielile tinereţii şi redescoperirea credinţei:

„Eu de mic am fost dus la biserică de bunica mea. Nici eu nu credeam în Dumnezeu, dar mă duceam pentru că-mi plăcea la biserică şi mi-a rămas în minte imaginea vie a părintelui, cum predica pe Hristos. Şi atunci mi-am dat seama că e imposibil ca un anume Hristos, care se spune că e Dumnezeu, să adune în jurul lui atâta lume. E imposibil ca el, ca persoană, să creeze ceea ce este astăzi. De existenţa lui istorică nu mă îndoiam, mă îndoiam cum poate face el ca astăzi învăţătura lui să fie  răspândită în toată lumea, şi că sunt lăcaşuri de închinare la tot locul şi mai ales că oamenii şi-au dat viaţa tocmai pentru el de 2000 de ani încoace.

Atunci s-a petrecut aşa ceva în mine care m-a făcut să-l caut, să văd cine e şi ce vrea de la mine (s.m.). Am ascultat predicile părintelui, am mai luat şi câte o carte, am mers la slujbă şi am început să citesc din Vieţile Sfinţilor Părinţi – oamenii care şi-au dedicat viaţa lor lui Hristos. Am vrut să văd ce au scris oamenii ăia, care sunt crezuţi că aveau ochelari de cal, care vedeau numai înainte, numai la Hristos şi atâta. Mi-am dat seama că ei descriau nişte lucruri, nişte fenomene, care culmea erau cât se poate de reale şi cele ce spuneau în cărţile respective era de fapt realitatea la care am ajuns uitându-mă la viaţa altor oameni. Aşa mi-am dat seama că există Dumnezeu (s.m.), că totul e pus în ordine.”

***

Descriindu-l pe Dumnezeu ca pe „o fiinţă personală prin care eu creez o legătură între mine şi lumea divină” (care „ne iubeşte extrem de mult”), Mihai Pleşa – poate chestiunea este irelevantă, însă îmi „sare în ochi” – raportându-se la alţii sau dinspre alţii, vorbeşte despre Hristos:

„s-a petrecut ceva în mine care m-a făcut să-l caut [pe Hristos], să văd cine e şi ce vrea de la mine”

„am început să citesc din Vieţile Sfinţilor Părinţi – oamenii care şi-au dedicat viaţa lor lui Hristos

„sfinţii care au sfinte moaşte au ajuns să aibă sfinte moaşte prin credinţa lor în Hristos. În mod normal, trupul putrezeşte. Dar tocmai aici intervine anomalia, că trupurile acestor oameni care au crezut în Hristos rămân întregi.”

„copilul vede dacă profesorul lui îl trăieşte pe Hristos.”

– însă când se raportează la credinţa lui, dinspre sine, vorbeşte (doar) despre Dumnezeu:

„Un adolescent de 16 ani din ziua de azi este un pic străin de Dumnezeu.” 

„Am ascultat predicile părintelui, am mai luat şi câte o carte, am mers la slujbă şi am început să citesc din Vieţile Sfinţilor Părinţi […] Aşa mi-am dat seama că există Dumnezeu, că totul e pus în ordine”

„Ca să intrăm în legătură cu Dumnezeu cred că trebuie să-l cunoaştem.”

„Toată răutatea din lume este lipsa lui Dumnezeu din sufletele oamenilor. Oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, nu mai cred, şi atunci dacă te desparţi de iubire nu mai poţi face fapte de iubire, oricât de bune ar părea ele. Aşa se explică răul – absenţa binelui, absenţa lui Dumnezeu.”

„Eu percep neputrezirea trupului ca un dar pe care Dumnezeu l-a dat acelui om care a crezut în învăţătura lui […]”

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Atitudini, Credinţa şi Ştiinţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s