In contra direcţiei inculturii de astăzi în România

Text scris de Crina Stanciu Alexandra, elevă în clasa a XI-a a Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr”.

Într-o oră de «Limba şi Literatura Română» doamna mea profesoară mi-a spus că îmi place  «să fac caterincă» şi iniţial am luat-o ca pe o ofensă. Este adevărat că am un «simţ critic»  înnăscut, dar de multe ori nu m-a ajutat cu absolut nimic această calitate…până acum. Se pare că mirobolanta mea teză mi-a fost o sursă de inspiraţie extraordinară deoarece în cele 2+1 zile de Junimea şi Titu Maiorescu (două zile de studiu, una de teză) mi-am dat seama că problemele de la 1863 nu sunt cu mult diferite de astăzi. Continuăm să copiem «forme fără fond», să apreciem non-valorile şi să nu avem simţ estetic… tragic. Studiul domnului Maiorescu se intitula «În contra direcţiei de astăzi în cultura română», dar luând în considerare faptul că la momentul actual nu prea mai există aşa ceva pe plaiurile noastre, m-am hotărât să-i spun «incultură». Este alarmant, demoralizant şi şocant faptul că de 150 de ani încoace nu s-a schimbat NIMIC [*]. Mă întristez în fiecare dimineaţă pe drum, când merg la liceu, şi singura persoană pe care o văd citind este simpatica doamnă fără casă de la Universitate care stă acolo, şi pe frig şi pe caldură, mereu cu o carte în mână şi un patruped alături: CITEŞTE ORICE. Alt fapt interesant este faptul că personajele domnului Caragiale, deşi poartă alte haine de firmă şi un telefon «bengos», prezintă acelaşi stigmat imoral, un handicap socio-mental îngrozitor (la unii deja este incurabil) pe care mie îmi place să îl denumesc PROSTIE, prostie pură sau prostie sub formă de nepăsare (atenţie… sunt mai multe tipuri de prostie!!!).

Cum aş putea să mai am speranţă când văd această cale pe care o urmăm cu toţii? Singura mea reacţie este să râd, dar cât să râd? « Viţiul nostru este neadevărul », cuvinte ce în ziua de astăzi au luat amploare, au devenit o adevărată hiperbolă din punctul meu de vedere, şi care cuprind orice domeniu, până şi şcoala. Într-un fel ar trebui să fiu mulţumită că sunt într-un liceu de  «top», dar şi în acest loc mi se înveninează mintea pentru că până şi aici prostia înfloreşte în flori putrede. Nu sunt puţine zilele în care îmi doresc să moară toţi… oricum sunt pe moarte, o moarte intelectuală, aşa că sunt inutili. Sunt doar o masă de oameni (pe unii nu îi pot numi aşa …a se vedea cazul liceelor de “unelte şi scule”) care sunt practic meniţi să nu facă nimic (doar munca mâinilor) dar care o refuză şi pe aceasta dintr-o mândrie prostească, nejustificată.

Unde mă încadrez eu? Ei bine, nu ştiu. Vreau să schimb ceva, dar cine stă să asculte ce spun eu când nu raţiunea domină gândirea, ci banul şi puterea (îmi pare rău, Tudor, că nu voi veni la vot, dar chiar dacă aş veni te-aş întreba « Şi eu cu cine votez?») [**]. Voi continua să îmi învăţ lecţiile la română şi la toate celelalte materii în speranţa fadă că poate mâine o să fie mai bine.. un mâine în care mai mulţi ca mine se vor gândi să schimbe ceva.

Aşa că după atâta străduinţă în a învăţa cuvinte fără sens iniţial am ajuns la o concluzie care ia mai mult forma unei întrebări: De câţi Maiorescu mai avem nevoie pentru a schimba cu adevărat ceva? Se pare că unul nu a fost îndeajuns…

__________________________________

Notă: [*] Faţă de această idee, observaţia mea a fost că, istoric vorbind, în ultimii 151 de ani (1863 – 2014), s-au schimbat multe lucruri în România: ţara de acum nu mai este aceaşi cu ţara de atunci, ci nu doar în sensul reformelor, ci şi referitor la o anumită latură a gândirii ce ţine de chestiunile publice (ex: votul universal introdus sub domnia regelui Ferdinand I în 1918 – schimbând un anumit tipar mental prin ideea că toţi pot vota, nu doar proprietarii de bunuri – deci, astfel, că toţi sunt responsabili de conducere, nu doar o anumită parte a societăţii; reforma agrară din 1921 care a redus disrepanţa între moşieri şi ţărani, realizată tot în timpul domniei regelui Ferdinand I, la iniţiativa sa). În final, am admis însă că nu prea pot demonstra diferenţele de mentalitate între românii de la 1863 şi românii din 2014. Mi se pare însă că un anumit progres istoric a existat în perioada monarhiei, de la venirea principelui Carol (1866) până la moartea regelui Ferdinand (1927). Nu ştiu însă în ce măsură s-a reflectat la nivelul populaţiei….

Ceea ce poate fi însă demonstrat este că a existat un anumit progres (1859-1927… cel mult până în 1938), urmat însă, în ordine istorică, de un regres, până la „afundătura comunistă” (1945-1989) – care a anulat orice progres. Acest regres se manifestă în zilele noastre într-o formă continuată, în pofida încercărilor de reformă. În acest sens poate fi citat istoricul Neagu Djuvara (98 de ani) care afirmă că, datorită comunismului (care a fost „atât de brutal şi de injust” încât l-a obligat pe de altfel „blândul, supusul” român „să se apere cu dinţii”, şi care „a dat la o parte ţăranii cei mai iscusiţi, îndemânatici şi avuţi”, ucigându-i sau întemniţându-i, la suprafaţă ieşind „lepădărule” – „schimbând elitele de jos şi până sus”, ceea ce „a făcut ca oamenii să se înrăiască”), „s-a schimbat profilul etnic al românului”:  „1. Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten. 2. Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”. 3. Copiii au devenit extrem de agresivi… [comparativ: în vremea lui Djuvara, el îşi aminteşte că „aproape că nu existau bătăi între copii”, spre deosebire, spre exemplu, cu experienţa lui franceză, la Nisa]. 4. S-a schimbat ierarhia de valori. 5. Am căpătat o sumedenie de obiceiuri proaste… „Sunt anumite moravuri ţigăneşti pe care noi le-am fi putut evita. Amestecându-ne cu ei, era de aşteptat ca părţile româneşti să domine, dar văd că s-a întâmplat invers”.

Crina a fost de acord cu aceste schimbări de mentalitate.

[**] În pofida intenţiei anunţate iniţial, Crina mi-a împărtăşit în ziua de după alegeri (26 mai) că, în cele din urmă, şi-a exprimat votul.

(n.m.Tudor)

Anunțuri

17 comentarii

Din categoria Domnişoara Luni

17 răspunsuri la „In contra direcţiei inculturii de astăzi în România

  1. mediesanul1234

    „Unde mă încadrez eu? Ei bine, nu ştiu. Vreau să schimb ceva, dar cine stă să asculte ce spun eu când nu raţiunea domină gândirea, ci banul şi puterea”

    Ei bine domnisoara, cred ca aici v-ati raspuns singura la intrebare. Daca vrei sa faci bine, trebuie sa te poti apara de adversari iar pentru asta iti trebuie putere sau bani. Ultimii sunt mai greu de obtinut, prima mai usor Iti recomand o vizita la un dojo de ninjutsu. And that’s no joke.

  2. Marian

    Probabil ca raspunsul la întrebarea ce se întrezareste din text, ar fi mai întâi definirea „culturii”, eventual a „inculturii”, eventual daca variaza în timp si spatiu sau poate ca e constanta (eterna) si imuabila (de referinta).

    Dar evident, aceast lucru cere foarte mult timp tocmai pentru a demonstra ceea ce era stiut implicit înca de la bun început 🙂 . Dar si teoremele se demonstreaza, nu-i asa?

  3. mediesanul1234

    Cu alte cuvinte: Iarba e verde, cerul e albastru. Daca vrei sa schimbi mentalitatile oamenilor,atunci trebuie sa folosesti mediul inconjurator in avantajul tau. Adica fa rost de bani sau putere si-n felul asta o sa fi ascultata.

  4. mediesanul1234

    Apropo Tudor. Cu privire la bataile de pe vremea lui Djuvarra, ele existau numai ca aveau loc doar in paturile de jos ale societatii. Nu uita ca atunci erau obligatorii doar scoala primara si gimnaziala nu si liceul. Ca sa nu mai vorbim ca eu ma indoiesc ca Djuvarra a fost la o scoala publica. 🙂

  5. Ai dreptate, Djuvara vorbeşte „din afară”: el a fost la Nisa, unde corsicanii, mai temperamentali, erau foarte bătăuşi 🙂 Apoi, nici chiar la sat nu ştiu dacă erau bătăi, din moment ce era mereu un „şef al clasei” («general armat», cum zice B.Ştefănescu-Delavrancea), care, investit cu autoritate de profesor, făcea ordine în rândul elevilor.

  6. Marian

    Ala se numea monitor.

    Probabil Djuvara se referea la luptele pentru stabilirea ierarhiei de grup.

  7. mediesanul1234

    Pe vremea aia erau mai individualisti si fiecare isi purta singur de grija. Ori exemplul dansului din actuala Franta e bine sa fie pus in contextul socialist in care se afla Franta.

  8. Ca o curiozitate istorică: conducătorul care a legalizat bătaia în şcoli în România a fost mareşalul Ion Antonescu (după o informaţie găsită în „O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu).

  9. mediesanul1234

    Bravo lui. 🙂

  10. Dragă Adrian, când bătăile sunt interzise în spaţiul public (ex: pe stradă), între adulţi, atunci, în spaţiul educaţional, ar fi benefică o reglementare distinctă?

  11. mediesanul1234

    Era ironica urarea Tudor. Apropo. Sa vad daca am inteles bine. Eu am inteles ca Antonescu a permis ca elevii sa se bata intre ei. Sau Antonescu a permis ca profesorii sa bata elevii? In ce sens a legalizat bataia?

  12. Din câte îmi amintesc din cartea Prof. Constantinescu: în ambele sensuri – atât disciplinarea „de sus în jos” cât şi răfuielile „între egali”.

  13. mediesanul1234

    De sus in jos mai merge. Lateral nu prea. Acuma in mod normal nu ar trebui nici de sus in jos dar vorbim totusi de scoala publica unde au acces toti copiii indiferent de provenienta.

  14. Marian

    Tii minte ca ai facut nu demult o caracterizare a „Amintirilor din copilarie”?!
    Parca parintele Ioan (tatal Smărăndiței) a introdus-o oficial, cu 100 de ani înaintea lui Anto, cel putin în Humulesti.

  15. Marian

    Ca bine spui, sa se bata acasa la unul din ei. 🙂

    Dar atentie, fara pariuri, ca intra la categoria jocuri ilegale de noroc.

  16. Dragă Marian, una e introducerea unei practici, alta e reglementarea ei prin lege 🙂

  17. Marian

    Deci, bataia copilului si a nevestei era legiferata înca din cele mai vechi timpuri. Întrucât esti bisericos îti las placerea de a descoperi în „Lege” cele 2 referinte.
    Ulterior au intrat în diverse codexuri, adica legiferate si laic, putem coborî si la Iustinian daca vrei.
    Cine a scos bataia, familiala si scolara, ar fi de aflat – în codul napoleonian, baza multor codexuri moderne, nu este legiferata.

    Cât priveste bataia neinstitutionalizata, adica cea din curtea scolii, aceasta cade sub incidenta violentelor publice, cu observatia ca e vorba despre minori, care nu sunt responsabili.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s