Mircea Ionniţiu, secretarul Regelui Mihai, despre 23 august 1944 (4) Marţi 22 August

Mircea Ionniţiu, „Amintiri şi reflecţiuni”Ed.Enciclopedică, 1993, Capitolul II. 23 august 1944, pp.28-63:

În cursul dimineţii se prezintă Ionel Stârcea la Rege, cu informaţiile relative la o situaţie care încurca planurile pentru ieşirea din război a României.

Aseară după ce s-a ridicat şedinţa la Palat, Ionel a luat textul autorizat al telegramei către Comandamentul Aliat de la Cairo ca să-l expedieze degrabă la destinaţie. Pentru a avea această siguranţă, transmisia se făcea pe două căi: prin aparatul de radio la dispoziţia lui Iuliu Maniu şi prin telegramele cifrate ale Ministerului de Externe adresate lui Alexandru Cretzianu la Ankara.

Direcţia Cifrului fusese instalată într-o vilă la Snagov, unde activitatea ei nu era întreruptă în timpul raidurilor aeriene anglo-americane. Tot acolo se făcea, sub conducerea lui Piki Rădulescu Pogoneanu, cifrarea mesagiilor transmise prin radio. Cum a ajuns tîrziu la Snagov, Stârcea a stat peste noapte acolo cu foştii săi colegi, urmînd să se întoarcă a doua zi. Dimineaţa s-a sculat devreme şi, cum mai avea timp, s-a dus să înoate în lac. Pe cînd se răcorea în apă, a venit o barcă cu un pescar, care s-a întîmplat să fie a colonelului Radu Davidescu, şeful cabinetului militar al Mareşalului. Cum se cunoşteau, în ciuda straniei situaţii – unul în barcă, celălalt în apă –, au discutat evenimentele zilei, Stârcea aflînd că Mareşalul urma să plece a doua zi pe front.

Dîndu-şi seama că absenţa lui Antonescu din Capitală va complica imens planurile aprobate de Rege şi de opoziţie, Stârcea a terminat imediat discuţia şi s-a grăbit să se întoarcă la Bucureşti, ca să raporteze Regelui. Ce este de făcut?

Mai tîrziu, împreună cu Ionel Stârcea, generalul Sănătescu şi Buzeşti, ne aflam în biroul Regelui din Casa Nouă, încercînd să determinăm dacă se pot modifica planurile, avînd în vedere că unele faze fuseseră deja puse în mişcare.

În primul rînd situaţia critică de pe front cerea o soluţie imediată. Generalul Sănătescu a ilustrat în cîteva cuvinte dramatice confuzia şi lipsa de informaţii clare şi consistente de pe front. Nu mai era timp pentru a lua legătura cu reprezentanţii politici ai partidelor pentru o nouă şedinţă de analiză şi de adaptare a planurilor la noile circumstanţe.

Cred că pînă acum nu i s-a dat suficient credit Regelui pentru curajul deciziilor luate în faţa unui dezastru în dezlănţuire. El nu a şovăit să preia singur răspunderea, înţelegînd că momentul discuţiilor era depăşit şi că trebuia trecut la acţiune pentru a salva ce mai era de salvat.Desigur că Regele ar fi putut să se întoarcă la Siania fără a face nimic pe motiv că răspunderea pentru afacerile statului o poartă Antonescu. Putea să justifice atitudinea sa cu argumentele Mareşalului, că Regele este un copil, deci prea tînăr şi nu se pricepe deloc la problemele de stat. Era, fără îndoială, calea cea mai simplă. Dar regele Mihai nu a înţeles să execute în acest fel datoria asumată în faţa naţiunii prin jurămîntul depus la 6 septembrie 1940.

În conversaţii cu sfătuitorii săi, Regele a pus o serie de întrebări: să rămînă intact planul original de a iniţia negocieri imediate la Cairo în numele Regelui şi al opoziţiei unice, chiar dacă Antonescu pleacă pe front înainte de data hotărîtă (26 august)? Ştiind că pregătirile militare pentru ocuparea Capitalei nu sînt terminate şi că Mareşalul vine în audienţă înainte de data horărîtă, care este decizia: i se oferă opţiunea de a duce negocieri neîntîrziate cu Aliaţii sau se aşteaptă o altă ocazie cînd se pot asigura suficiente forţe pentru ocuparea de puncte strategice în oraş? Dacă se pierde acest prilej, oare vor mai exista şi altele? Dar dacă în audienţa înainte de data hotărîtă Mareşalul respinge opţiunea şi refuza negocierile pe condiţiile existente, care este pasul următor? Deoarece nu sînt încă suficiente unităţi în dispozitiv şi Antonescu refuză negocierile, va trebui să fie demis pe loc sau să se aştepte un alt prile?

Până la urmă, cea mai bună soluţie pare a fi ca Mareşalul să vină în audienţă la Palat înainte de a pleca pe front. Buzeşti sugerează că fie Maniu, fie Brătianu pot trimite unul din emisarii lor la Mareşal, pentru a-i sugera să-l vadă pe Suveran înainte de a se angaja în operaţiile de redresare a frontului. El va încerca să-l vadă pe Maniu pentru a cere şi părerea lui.

Cînd se reîntoarce aflăm că Maniu a fost de acord şi că va trimite cît mai degrabă pe Ion Mihalache să-i sugereze lui Antonescu ca să ceară o audienţă la Rege înainte de a se înapoia pe front. Dacă intervenţia lui Mihalache va avea succes şi Mareşalul va cere audienţa, data operaţiilor va trebui schimbattă de la 26, la 23 august. Este posibil? Şansele de succes scad abrupt şi ameninţător, cu cît ne depărtăm de acea dată, întrucît Comandamentul Militar al Capitalei nu va avea trupele necesare şi că bombardamentul aerian cerut de la americani va avea loc trei zile prea tîrziu dacă va veni. Ce alte opţiuni există? Petrec a treia noapte pe aceeaşi sofa din biroul Regelui si gîndurile mă frămîntă. Dar tinereţea şi oboseala înving şi adorm tun ca şi în noaptea dinainte.

[op.cit, pp.42-44]

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s