“Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, Prof. Ion Conea (6) La Poarta de Fier transilvană

«După minunile lumii, după priveliştile naturii, (nu este) nimic mai măreţi şi mai vrednic de luarea noastră aminte – decât istoria»…”

Instictiv, copii simt de ce e vorba – şi ascultă aproape cu evlavie măestrul început al prelegerii despre istorie naţională. Dar deodată sare Dan Cernovodeanu, chemând spre el toate privirile şi cumulând toate revoltele.
– “Vezi, Măria Ta? Vezi? Vezi că tot istoria e întâi?” – şi se înfoia şi jubila nevoie mare, spunând acestea.
– “Cum e întâi”, întreabă Marele Voevod.
– “Păi ia ascultă: «După minunile lumii, după priveliştile naturii, nimic mai măreţi…. decât istoria», aşa dar istoria e mai frumoasă decqt toate, cum v’am spus eu totdeauna”.
– “Daaaa?”, răspunde marele Voevod, “da tu n’auzi şi nu vezi ce spune?”.
Şi Măria Sa Citeşte şi El, din nou, toată fraza:
– “După (şi apasă tare pe după) minunile lumii, după (apasă şi mai tare) priveliştile naturii (priveliştile naturii spune de două ori)…. aşa dar, istoria nu e întâia – cum vrei tu – ci e după priveliştile naturii, adică după geografie…..
Cernovodeanu se fâstâceşte, nu mai ştie ce să răspundă. [….] Iată aşa dar lecţia întreruptă. În dispută se amestecă şi profesorul. El se simte fericit de întorsătura lucrurilor – mai ales că socoate potrivit momentul de a interveni şi a mulţumi pe toată lumea cu următoarele: “
– Ia staţi voi, că nu e nici ca unii, nici ca alţii – adică nu e nici geografia întâi şi nu e nici istoria. Ia ascultaţi, în adevăr: «După minunile lumii, după priveliştile naturii…. nimic mai măreţ”… Aşa dar, cine e întâi, Dan Mavrus”? întreabă profesorul pe unul din cei mai fervenţi adoratori, ca şi Măria Sa, ai geografiei.

– “E religia”, răspunde el, călcându-şi desigur pe inimă, “pentru că ea se ocupă cu minunile”.

– “Bravo, Dane.”
Şi toate privirile se îndreaptă spre părintele Nicolae Popescu, care – pe iarbă, mai încolo, la vreo douăzeci de paşi de noi – e bănuit că-şi simte inima înnotând în satisfacţie.

Clasa palatină

Ion Conea, “Cum învăţa a-şi cunoaşte ţara Măria Sa Mihai”, Ed. Cartea Românească, 1936, pp.70-78:

LA POARTA DE FIER TRANSILVANĂ

Ziua a IV-a, 13 iunie

După minunile lumii, după priveliştile naturii, nimic mai măreţi şi mai vrednic de luarea noastră aminte decât istoria (M. Kogălniceanu). [citat transcris de Marele Voevod]

La şapte şi jumătate plecam spre Poarta de Fier transilvană. Programul zilei prevede: geografie, istorie şi cercetăşie. Trecem prin Grădiştea, pe lângă amfiteatrul roman dezgropat; apoi pe lângă satul Zăicani, despre care ni se spune că odinioară era chiar în drum – adică în lungul şoselii care ne poartă pe noi spre Poarta de Fier – dar care s’a tras după aceea spre munte, chiar sub straşina lui, la adăpost. Aflăm că îl păstoreşte preotul Pasca, un adevărat patriarh al ţinutului. În marginea şoselii, la răscrucea ei cu drumul care merge în Zăicani, stă urâtul monument unguresc, amintitor al unei 

Vezi articol original 885 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s