Regele Mihai despre situaţia evreilor din România între 1940-1944

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces:

– Care a fost în România soarta evreilor, înainte şi după ridicarea extremei drepte?

– Înainte, nu a existat o situaţie deosebită. Evreii beneficiau de aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi români. Comunitatea evreiască din România număra opt sute de mii de persoane, la o populaţie totală de optsprezece milioane de locuitori. Ea era prezentă în special în Moldova şi în nordul ţării.

Cred, totuşi, că anumitor studenţi evrei, chiar imediat după primul război mondial, li s-a interzis intrarea în unele facultăţi, cum ar fi cea de medicină din Iaşi, capitala Moldovei. Dar această ostrazicare nu era nici foarte răspândită, nici sistematică. Eu însumi nu aveam practic nici un fel de contacte cu cumunitatea evreiască (s.m.). În clasa mea de doisprezece elevi, îmi amintesc că nu era nici un evreu, fără să ştiu exact dacă era vorba de o opţiune deliberată a tatălui meu.

Nu se poate însă nega că, ulterior, Garda de Fier, violent antisemită, a comis mai multe sute de asasinate printre evrei. În ceea ce îl priveşte pe Antonescu, el nu avea, la drept vorbind, o politică de segregare şi de exterminare a evreilor. Însă, fără nici o îndoială, era supus presiunilor germane. Mie, personal, naziştii nu mi-au cerut niciodată nimic: cunoşteau prea bine poziţia mea şi pe cea a mamei mele, poziţie pe care orice formă de rasism o şoca profund (s.m.). În timpul războiului, eu am avut un dentist evreu, iar mama mea un oculist evreu. Unul dintre aghiotanţii mei, ofiţer de aviaţie, era căsătorit cu o evreică. Ministerul de război i-a impus să divorţeze. El a refuzat, dar întrucât îmi era apropiat, nu au îndrăznit să meargă mai departe faţă de el. 

 La insistenţele nemţilor, Antonescu a deportat mii de evrei în apropierea Basarabiei. Construise un fel de lagăr în Transnistria. Mama mea şi cu mine eram în contact cu Marele Rabin al României. El a fost cel care ne-a vorbit pentru prima oară de «soluţia finală». Am exercitat atunci presiuni asupra lui Antonescu ca să oprească totul. Mama aneninţa că va părăsi România. Ea îmi spunea că, dacă nu reacţionam, aş fi rămas în istorie sub numele de «Mihai cel Cumplit». Antonescu a înţeles, se pare. Şi pot să afirm că nici un evreu din România nu a fost predat naziştilor pentru a fi trimis în lagărele de concentrare din Germania sau Polonia. Nici unul! De asemenea, niciodată sub domnia mea nici un evreu nu a purtat steaua galbenă! […] Unii spun că evreii din nordul Transilvaniei au fost deportaţi din ordinul guvernului român. Aceasta înseamnă însă a uita că acea parte a Ardealului se afla atunci sub administraţie ungară!

Marele Rabin din acea vreme, Alexandru Şafran, a scris un volum de memorii în care menţionează acţiunea curajoasă a Reginei mame Elena. Nu demult, am întâlnit un profesor român, evreu, care a găsit documente confirmând spusele mele. El mi-a arătat astfel raportul înaintat de un şef SS, în care sunt menţionate protestele mamei mele şi consemnate eforturile noastre pentru salvarea evreilor. În limitele mijloacelor noastre, din nefericire…

Chiar foarte recent, am primit o mărturie emoţionantă de la Paris. Mă dusesem să particip la o conferinţă a Institutului francez pentru relaţiile internaţionale. La sfârşit, un domn a venit să spună deschis în faţa tuturor: «Sunt o treime evreu, o treime român şi o treime argentinian. Înainte de război, aveam rubedenii în Franţa şi în România. După război, când m-am întors în Franţa, rudele mele dispăruseră. În România, însă, familia mea există şi acum».

– Regele Mihai, în “O domnie întreruptă” , în dialog cu Philippe Viguié Desplaces (Ed. Libra, 1995, trad: Ecaterina Stamatin, pp.85-87)

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

14 răspunsuri la „Regele Mihai despre situaţia evreilor din România între 1940-1944

  1. Eu cred ca definitiile sint foarte importante. De asemenea, cred ca multe definiții au fost corupte. In acest context, ce înseamnă „extrema dreapta”?? Ce o face de dreapta si nu de stinga?

  2. Marian

    Sa le luam în ordinea prezentarii din dialog.

    1. evreii beneficiau de aceleasi drepturi ca si românii
    Tin sa-i aduc aminte de decretele date de tatal sau cu putin timp înainte ca el, Mihai, sa redevina rege, de exemplu articolul 7 din decretul 2650 care spune. „ART. 7
    Evreii prevãzuţi în categoria 1-a şi a 3-a, nu pot fi:
    a) Funcţionari publici, de orice fel, cu şi fãrã salariu şi colaboratori direcţi la activitatea serviciilor publice;
    b) Membrii în profesiunile care au prin natura lor legatura directa cu autoritãţile publice, ca notari publici, avocaţi, experţi şi alte îndeletniciri asemãnãtoare;
    c) Membrii în consiliile de administraţie ale întreprinderilor de orice natura, publice şi particulare;
    d) Comercianţi în comunele rurale;
    e) Comercianţi de bãuturi alcoolice şi deţinãtori de monopoluri, cu orice titlu;
    f) Tutori sau curatori ai incapabililor care sunt de religie creştinã;
    g) Militari;
    h) Exploatatori sau inchirietori de cinematografe, editori de cãrţi, ziare şi reviste româneşti, colportori de imprimate româneşti şi deţinãtorii oricãror mijloace de propaganda nationala româneascã:
    i) Conducatori, membri şi jucatori în asociaţiile sportive naţionale;
    j) Oameni de serviciu în instituţiile publice.”
    Aceste legi si decrete au fost aplicate pe mai departe si în timpul domniei sale. De asemenea decretul lege 842, emis la data de 28 martie 1941 în timpul domniei sale care lua casele evreilor acestia fiind despagubiti la valoarea taxata. Deoarece chiar rabinul Safran l-a informat despre acest lucru, prin intermediul Elenei. Prin legea Patrascanu, evreii reintrau în posesia imobilelor fara a înapoia despagubirile primite în 1941 (adica si despagubiri si imobilul, care daca era cumva deteriorat, trebuiau platite daune).

    2. 800000 de evrei.
    Cifra putin umflata, conform recensamântului din 1930 erau cam 730000. Si tot atunci RO avea 18 milioane si ceva de locuitori. Dupa 1940 au disparut câteva regiuni, în special Basarabia, deci numarul de evrei probabil ca s-a înjumatatit. Cifrele umflate servesc probabil ca sa se justificie cele 400000 de victime.

    3. contactele cu evreii
    probabil ca nu, asa cum nu a avut nici cu taranii sau muncitorii. Dar dupa înscaunare, a avut sigur, rabinul Safran fiind practic de-al casei. Iar rabinul reprezentat comunitatea.
    Deci, este adevarat ca n-a avut contacte cu comunitatea (ca multime de oameni) însa a stiut ce sa întâmpla, si deseori a ajutat.

    4. nazistii nu i-au cerut nimic
    de ce i-ar fi cerut? toti, de la nemti si rusi, trecând prin americani si englezi, discutau cu Antonescu.

    5. amenintarile materne
    acesta e un subiect de sine statator. Amenintarea era numai asupra lui Mihai, probabil ca Anto s-ar fi si bucurat, considerând-o nefasta asupra lui Mihai. Mai toti care doreau ceva de la Mihai, treceau pe la cabinetul 2, pe la cealalta Elena.

    6. steaua galbena
    corect, si bravo. Chiar daca a fost o masura mai mult de fatada, a fost un pas înainte.

    7. evreii din Transilvania
    iarasi corect, si e bine ca o spune, desi impactul asupra publicului este probabil minor.

    8. Ultimele doua paragrafe
    iarasi interesant. Înca o data se arata ca de fapt Mihai era al treilea om în stat, dupa Anto si Elena – vezi si punctele 4 si 5. Apoi, trebuie mentionat un lucru care scapa neobservat. Elena este declarata în 1993 adica postum (aceasta murind în 1982) ca „חסיד אומות העולם”. Motivul mi se pare clar, dar am sa-l explic: regina mama nu avea nici o autoritate publica, însa la fel ca în bancul cu mama lui Stefan cel Mare si turcii, ea detinea controlul asupra lui Mihaita. Daca cineva a avut posibilitatea sa faca ceva practic si util, acela era fie Mihai, fie Anto I, fie Anto M. Daca i s-ar fi decernat [si] lui Mihai, ar fi însemnat sa scoata România cu basma curata din afacerea Holocaustului, o afacere demarata oficial 10 ani mai târziu, în 2003. Nu e vorba de persoane, ci de semnificatia politica a acestora. O tara nu poate fi acuzata de holocaust daca i se acorda sefului ei scutire în blank.

  3. Dragă Cristina,
    Denumirea este într-adevăr improprie. Extrema este de „dreapta” doar în măsura în care nu a suprimat total proprietatea privată şi, în fine, conţine anumite doctrine ale dreptei conservatoare şi naţionaliste. În rest, nu are nimic comun cu liberalismul. Acest fapt îl explică destul de haios un istoric al nostru, Lucian Boia: https://www.youtube.com/watch?v=_oAgoIcAZPQ. Extrema zisă „de dreapta” (sintagma este introdusă de stânga 🙂 ) este o combinaţie de concepte de stângă şi de dreapta duse la extrem care nu se află nici pe departe pe aceeaşi linie cu dreapta („Ar fi absurd să credem că, dacă un om la dreapta merge mai la dreapta, cade în extremă – ex. dacă un liberal devine mai liberal, atunci devine fascist”, observă dl. Lucian Boia).

  4. Deci nici domnul Boia nu stie exact 😉 Dar in general, in functie de ce categorie catalogam ceva de stinga sau de dreapta? Proprietate privata? Deci stinga nu vrea proprietate privata, dreapta doreste proprietate privata? Atunci extrema dreapta cum e?

  5. Dl. Boia susţine că această clasificare a regimurilor politice pe o linie bidimensională (stânga-dreapta) este insuficientă. Dar pot fi identificate însă concepte de stânga şi de dreapta. Asta ţine însă de iscusinţa fiecărui analist 🙂 În rest, avea Paul Reynaud o vorbă: „Nu sunt nici de stânga, nici de dreapta: sunt inteligent”: adică tridimensional 😀

  6. Ok, si cum identificam aceste concepte de stinga si de dreapta. Eu vad in Europa ca multi il pun pe Hitler, de exemplu, la extrema dreapta. Insa nimeni nu stie sa explice in functie de ce anume. In SUA, este posibil sa explici regimurile politice pe o simpla linie si se face in functie de existenta guvernului in viata cetateanului. Extrema stinga sint sistemele unde statul detine puterea, ca in socialism, comunism, fascism, iar extrema dreapta sint sistemele fara prezenta guvernului, ca in anarhie. Deci in functie de aceasta definitie clara, Hitler e extrema stinga. Insa sint curioasa ce definitie folosesc aceia care il pun pe Hitler la extrema dreapta.

  7. Dragă Cristina,
    După cum spune şi Lucian Boia, sintagma de «extremă dreaptă» este inventată de stânga. Deci, cei care îl plasează pe Hitler acolo folosesc o definiţie denaturată, „stângistă” (stânga = libertate / egalitate între cetăţeni; dreapta = asuprire / exploatare a individului).

  8. Deci si regele a facut exact aceeasi greseala. 😉

  9. Regele foloseşte, în 1993, terminologia consacrată. Cred, însă că avea / are subtilitatea de a face diferenţa între dreapta şi stânga. De ex.: şi Alexandru Paleologu, alt intelectual al nostru, folosea sintagma de „extremă dreaptă”. Într-o discuţie însă cu un tânăr istoric (Filip-Lucian Iorga), a observat că: „Dreapta adevărată nu cade în extremă. Deci extrema dreaptă nu vine de la dreapta”. Însă tot Lucian Boia spune că, deşi nu este de acord cu sintagma de «extremă dreaptă», personal, nu va inventa alta – în pofida faptului că este un istoric original; o va folosi, însă, cu moderaţie şi cu ghilimele.

  10. Eu cred ca spune asta pentru ca nu are o definitie clara a ce inseamna stinga/dreapta si extremele sale.

    Clipul e de 10 minute, daca ai timp odata, explica foarte bine. Exista „extrema dreapta”.

  11. Marian

    Originea spectrului politic se gaseste în Adunarea constituanta din 1789.
    Cei de dreapta erau partizanii regelui (sustineau dreptul de veto al regelui, pe atunci înca rege si nedecapitat) adica nobilimea si vladicile. Cei din stânga erau asa-zisii patrioti, cei care reprezentau burghezia.

    Dupa cum se vede, dreapta e sustinuta acuma de burghezie iar stânga de populisti.

    Confuzia pleaca de la dorinta unor ziaristi agitatori (nu de azi de ieri) de a stigmatiza tot ce e învechit/retrograd si/sau contrar vointei lor (celor care-i plateau) de a incrimina un partid sau o miscare, adica rau. De exemplu, legionarii, desi reprezentând poporul simplu si mare parte din intelectualitate, e fost trecut la categoria de dreapta, pe când republicanii sunt, contrar definitiei originale, considerati a fi de dreapta.

    În România harababura e si mai mare, deoarece majoritatea partidelor au platformele program parca trase la Xerox, iar ele oricum nu mai exista asa cum au aparut initial.

    Eu nu consider relevanta separatia L-R în politica. Mai ales atunci când „de dreapta” e din aceeasi familie de cuvinte ca drept (adica corect) sau mâna mea dreapta (adica buna, dibace), pe când stâng, ma rog, doua mâini stângi, stângaci (nepriceput), a pleca cu stângul (desi în armata asa se face).

  12. Regele nu prea lucrează cu definiţii 🙂
    Într-adevăr, cum ai scris şi tu, după o definiţie corectă, extrema dreaptă este anarhismul.

  13. Marian

    „Exista “extrema dreapta” ?…
    Sigur ca exista, se numeste Gareth Bale 🙂

  14. Evreii din România au purtat banderola galbenă cu steaua lui David. Ce-i drept nu a fost generalizat uzul, dar nu a fost nicidecum singular. Inclusiv în București. Elevii evrei (aproape 800 la număr) școlarizați în 1940/1941 de cele două școli ale Misiunii Anglicane din București, în ultimul lor an de funcționare în România, au fost obligați de autorități să vină la școală cu banderola galbenă pe braț, conform lui J. H. Adeney.

    Andrei Oișteanu clarifică problema banderolei cu mult profesionalism. Vezi: Andrei Oisteanu, Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures (University of Nebraska Press, 2009), 99-100. Cred că lucrarea lui este tipărită și în limba română, dar la asta am avut acces.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s