Domnişoara Luni

Dacă ar fi să caut însuşirea caracteristică a generaţiei noastre, aş spune că aceasta este spiritul de rebeliune. De natură să confirme acest lucru sunt multe aspecte: de la comportamentul de zi cu zi al tinerilor la atitudinea pe care o au faţă de societate (vezi, spre exemplu, încrederea în instituţiile statului şi modul în care înţeleg să se implice civic: prin proteste). Bineînţeles, există şi o altă „faţă” a acestui fenomen: «spiritul liber», acela prin care poţi ieşi din „rutina zilnică” fără a „distruge” (schimba, dacă doriţi….), ci a te adapta (a te transforma, dacă nu doriţi… 🙂 ).

La Crina Alexandra Stanciu, colegă cu mine în singura clasă a XI-a de uman filologie la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” (restul sunt de uman sociologie şi matematică-informatică), mai mare ca mine cu 22 de zile (ca vârstă; ca maturitate, mai vedem 🙂 ), apreciez o îndrăzneală cuminte, o rebeliune inteligentă, acel „spirit liber” de care am scris în paragraful anterior.

Mi-aţi putea reproşa că am descoperit-o prea târziu. Eu nu îmi asum această critică: am invitat-o să scrie pe blog în duminica în care sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim (a Floriilor sau a Finicilor), în urma unei discuţii care a debutat cu urări de „La Mulţi Ani!”, date la îndemnul Prea Fericitului nostru Patriarh. Nu cred că a fost nici prea târziu, nici prea devreme: cred că a fost voia Domnului ca să se întâmple acum. 

Eu şi Crina ne-am împrietenit imediat ce ne-am cunoscut. Trebuie să vă mărturisesc că, la începutul clasei a IX-a, eu nu prea ştiam cum să mă comport cu fetele (cu colegele din gimnaziu, pe care le cunoşteam din clasa primară, mă purtam destul de stângaci…) – lucru foarte inoportun într-o clasă majoritar de fete. La un moment dat, Crina a venit la mine şi mi-a spus că, într-o atitudine diferită de alte colege, ea nu va râde de mine. Atunci, eu, cu toată naivitatea mea, am răspuns, candid: „Dar cine răde de noi?” (de mine şi de fratele meu). Crina a zâmbit şi m-a privit simpatic.

Deşi Crina se declară atee, eu nu o cred. După cum spunea Petre Ţuţea despre Emil Cioran, „una este să te cerţi cu Dumnezeu, alta să nu crezi în El”. Dar, indiferent de cum stă cu credinţa, cert este că nu este indiferentă: ori, după cum observa un simpatic pastor anglofon, fie că îl dai jos pe Dumnezeu, fie că Îl pui unde Îi este locul (în vârful minţii tale), El este aproape de tine. Că-l iubeşti, că-l urăşti, nu contează: rău este doar să nu-ţi pese…  

Crina va scrie în ziua de luni, deocamdată lunar, în a patra luni a lunii. Observ că, dacă eu scriam pe blogul lui Răsvan Cristian Stoica în ziua de joi (Joia Cinei cele de Taină), Crina va scrie la mine în aceeaşi zi în care, pe blogul lui Răsvan, scria Viorel/Dorel Codreanu, alias Barthimeu (Lunea Smochinului Neroditor). Nu interpretaţi greşit: după cum Barthimeu a înflorit „la Răsvan”, tot aşa cred că înflori Crina „la mine” (mai ales că are nume de floare 🙂 ).

Nu voi modifica nimic în textele Crinei, în afară de eventuale greşeli de scriere, ambiguităţi în sens sau erori privind anumite informaţii. Deocamdată, ea mi-a cerut ca eu să-i propun temele despre care să se exprime. Personal, eu nu consider de primă importanţă ce crede Crina despre un lucru sau altul (opiniile se schimbă), cât modul în care gândeşte şi se exprimă o domnişoară aflată într-o etapă esenţială a devenirii ei.

În lecturarea textelor, vă voi da acelaşi îndemn pe care l-a dat Răsvan pentru mine:

„Tot ceea ce scrie” – şi, pentru Crina, sper să o facă în fiecare luni a fiecărei luni – „trebuie citit cu răbdare, în cheia menţionată mai sus, cu înţelegere,  deschidere şi dragostea pe care ştiu că i le putem oferi”.

În fine, pentru a înţelege minunea făcută de Hristos, când a blestemat smochinul, şi cum se leagă aceasta de lunea în care scria Barthimeu şi va scrie Crina, vă las să citiţi din Biblie şi să faceţi voi înşivă hermeneutică pe text: 

„Dimineața, a doua zi, pe când Iisus se întorcea în cetate, a flămânzit. Văzând un smochin lângă drum, s-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Atunci i-a spus lui: „Să nu mai faci fructe niciodată!” Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat. „Cum de s-a uscat smochinul pe loc?” au întrebat ei. Iisus a răspuns: „Adevărat vă spun vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Dacă veți crede, veți primi orice veți cere prin rugăciune.” 

(Evanghelia după Matei, 21:18-22)

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Crina Alexandra Stanciu, Domnişoara Luni

8 răspunsuri la „Domnişoara Luni

  1. Marian

    Foarte interesanta parabola. Vrei sa o explici?

    O regasim si în Marcu, capitolul 11.
    „12. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. […] Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.”

    Marcu ne spune un lucru interesant (si adevarat pe deasupra) în versetul 13 spre sfârsit.
    „Căci nu era timpul smochinelor.”
    Si adevar graia el, smochinii, un copac foarte pretuit de popoarele din Orientul mijlociu, nu aveau fruct bun decât spre sfârsitul verii, iar pastele cadea totdeauna la începutul anului. Este adevarat ca smochinii fac doua rânduri de fructe, una chiar prin aprilie, însa fructele nu sunt comestibile (si referite ca atare în biblie).
    De ce s-a suparat Isus pe smochin? De ce l-a uscat? Daca îi era foame, nu putea foarte simplu sa se roage sa apara 2 pesti, 5 pâini, ceva butoaie de vin, sau poate niste mana, asa cum s-a rugat si a primit Moise? Nu era la fel de convingator în a explica puterea rugaciunii, ba chiar si nutritiv în acelasi timp?

    O enigma. Poate Crina îndrazneste sa o explice.

    Material ajutator:
    1.
    În Evanghelia dupa Luca (apropo, nici Luca si nici Ioan nu pomenesc nimic de acest efect al rugaciunii flamândului), în capitolul 13, un Isus satul (aflându-se sub efectul bulimic al cinei cele de taina) are o alta parere despre smochin:
    „Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.”.
    Nota explicativa: vier înseamna aici viticultor (care nu înseamna crescator de vite) nu porc mascul.
    2.
    34:26 Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul? – Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah.

    Parerea mea este ca Isus este întradevar fiul lui Dumnezeu, pentru ca si acesta era razbunator si gelos, deseori din senin, lucru confirmat de nenumarate pasaje de tipul „Ca să nu se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău asupra ta şi să nu te piardă de pe faţa pământului, că Domnul Dumnezeul tău, Care se află în mijlocul tău, este Dumnezeu gelos.”. Genetica nu minte 🙂

  2. „Foarte interesanta parabola. Vrei sa o explici?” -> Dragă Marian, eu aş vrea, însă mă consider nevrednic pentru o asemenea sarcină 🙂
    Îţi mulţumesc însă pentru ridicarea acestor probleme şi pentru „materialele ajutătoare”.

    Privind parabola smochinului, am găsit un „text ajutător”, scris de un creştin evanghelic (Marian Zaharia), care încearcă să explice aceste chestiuni: http://martzian.wordpress.com/2014/02/05/de-ce-a-blestemat-isus-smochinul-care-mai-apoi-s-a-uscat/
    Nu ştiu dacă lămureşte în vreun fel nelămuririle tale (şi nu numai ale tale)…

    Cu drag!

  3. Marian

    Eu n-am nelamuriri 🙂 dar totusi rog pe autoarea textului, iar nu pe proprietarul blogului, sa o explice, pentru ca ea a pus-o acolo noua spre învatatura. Ce trebuie sa învatam din ea? Cum trebuie sa interpretam nerabdarea Lui de copil razgâiat, culminata cu o pedeapsa capitala fara drept de apel, stalinista?

    Pagina la care m-ai trimis încearca din rasputeri sa rezolve problema dar nu reuseste, tocmai pentru ca se bazeaza pe cunostinte teoretice si nu practice. Eu am sumarizat relativ precis cunostintele despre smochin, dar repet esentialul – fructele din prima recolta anuala nu sunt bune de mâncat, sunt la fel ca merele padurete. Acest lucru este cunoscut celor care traiesc în zona, si chiar presupunând ca Isus a trait în India si n-a stiut de aceasta particularitate a smochinului, trebuia sa-i fie cunoscut acest lucru din biblie (presupun ca o stia).
    Deci a te duce la un pom stiind (trebuind sa stii) ca nu are roade bune primavara, si a-l blestema, pentru ca nu ti-a îndeplinit asteptarile nerealiste, mi se pare o dovada de îngâmfare de cartier, la nivel de tigani din Ferentari sau golani din Pantelimon.

    Greseli grave:
    primul pom mentionat pe nume în biblie nu este smochinul ci pomul vietii (si apoi cel al cunoasterii binelui si raului). Smochinul este mentionat abia pe locul III.
    orice om care traia prin acele meleaguri stia ca smochinul nu poate da rod comestibil în acea perioada a anului. Indiferent daca avea sau nu frunze, daca era stufos sau nu, Isus a dovedit pentru a doua oara ca nu are cunostinte de botanica, nici cele ale unui taran. Nota: prima mare greseala botanica este mustarul din parabola care nu devine copac si o sarmana planta de maxim 50cm înaltime.
    Este adevarat ca generalul Pompei a cucerit Iudeea, dar nu în anul 64 ci în anul 63 îen. Templul nu a fost distrus ci numai desacralizat (prin intrarea acestui gentil în sfânta sfintelor). Templul a fost într-adevar distrus, dar abia aproape 150 de ani mai târziu, de generalul Titus în 70 en. Uscatul smochinului se petrecea, presupunând ca Isus a existat si s-a nascut în anul 1en (în ultimele sale 6 zile), cam la 100 de ani de la vizita de lucru în teritoriu a lui Pompei. Fapte complet uitate, pentru ca niciodata nu s-a facut referire la ei în biblie, pâna la Caiafa.

    Interpretari:
    daca Isus s-a referit la smochin ca la poporul iudeu, lipsit de spiritualitate, si dorea sa-l trasneasca din radacini, sa se întoarce pe calea cea buna, cum se face ca a ales smochinului o pedeapsa „fara cale de întoarcere”, asa, ca sa bata saua? De ce n-a avut rabdarea celor 3 ani, din parabola imediat urmatoare? Cum se împaca aceasta parabola cu cea a fiului risipitor?
    Ce exercitiu de logica este necesar pentru a invalida o propozitie simpla si exacta – aceea ca nu era anotimpul smochinelor? De ce trebuie sa ne încurcam în sofisme minutios elaborate pentru a nega un adevar evident, doar pentru ca am decis ca nu ne place concluzia logica imediata si ne-ambigua?
    La urma urmei, Matei, care a copiat din evanghelia dupa Marcu, si-a dat seama de acest lucru si a eliminat fraza suparatoare.
    Desi biblia nu o spune pe fata, blestemul este considerat în crestinism un pacat. De ce Isus are voie sa blesteme iar o miorita preacuvioasa nu? Fa ce zice popa …

  4. „dar totusi rog pe autoarea textului, iar nu pe proprietarul blogului, sa o explice, pentru ca ea a pus-o acolo noua spre învatatura.” -> Dragă Marian, eu am scris textul, ca o introducere pentru Crina şi primul ei articol (care este acesta: https://tudorvisanmiu.wordpress.com/2014/04/27/o-viziune-incompleta/). Am impresia că n-ai citit prea atent 🙂 – ci numai finalul, cu parabola, la care m-am referit în contextul simbolisticii Lunii Mari (a smochinului neroditor) – în care Crina va scrie -, ci nu cu vreun sens pedagogic evident (parabola este complicată şi, tocmai de aceea, nu m-am hazardat în a o tălmăci, invitând pe fiecare să facă un exerciţiu hermeneutic – ceea ce tu deja ai făcut 🙂 ).
    În rest, dacă n-ai nelămuriri, atunci e bine 😀
    Mulţumesc, din nou, pentru informaţii.

  5. Marian

    Am citit cu atentie textul dar numai prima data, la început. De atunci si pâna acum m-am întrebat daca are rost sau nu sa comentez parabola, tinând cont de faptul ca am anuntat ca nu voi mai comenta. Între timp m-am hotarât sa-ti mai dau o sansa, poate ca într-adevar vrei sa înveti ceva nou, nu numai sa primesti „confirmari/like-uri” la ideile tale pre-concepute. Si între timp am uitat cine a scris textul. Explicabil la vârsta mea 🙂

    Si mai trebuie sa-ti spun, ca generatia voastra nu este caracterizata de rebeliune. Cel putin nu în sensul în care ai formulat-o. Toate generatiile vârstei tale sunt rebele, pentru ca, în cautarea propriei identitati, încearca sa o refuze pe cea existenta (a parintilor, educatorilor, statului). De ce acest refuz al autoritati se transforma în copierea unor idoluri „de carton” (pop, rock, film stars, diversi manelisti si golani de cartier etc.) e o teorie interesanta per se.
    „Generatia noastra este caracterizata de rebeliune” trebuie deci înteleasa la fel ca „Generatia noastra e caracterizata de doua picioare”.

    Daca nu ma crezi, întreaba-ti profesorii. Daca au cel putin 20 de ani de experienta, îti vor confirma acest lucru. Daca au 30, si mai bine, îti vor confirma ca si pe vremea lui Ceausescu copii de vârsta ta erau rebeli, într-o forma sau alta.

  6. Dragă Marian,
    Eu consider că o critică este mai utilă decât o laudă: ultima încurajează lenea, în timp ce prima încurajează un efort intelectual de a „lucra”, gândind 🙂 Or, nevrând să lenevesc, prefer să alerg 😀
    Bineînţeles, rebeliunea este o chestie de vârstă, însă mă gândesc că generaţia noastră este mai rebelă decât celelalte, comparativ cu cea a părinţilor şi a bunicilor mei. Poate e doar o impresie. Într-adevăr, e discutabil 🙂

  7. Marian

    Poate îmi explici în ce consta rebeliunea generatiei voastre, si cum o rebeliune nesupusa unor rectrictii adevarate se poate compara de exemplu cu cea a generatiei care l-a dat jos pe Ceausescu sacrificându-si 1104 membri.

  8. Dragă Marian, cred că tocmai asta este specific pentru rebeliunea generaţiei noastre: contextul istoric al absenţei unor restricţii reale. Nu insist însă, pentru că n-am în acest domeniu vreo convingere la care ţin…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s