Scrisoare de mulţumire

Motto: „Iubeşte-mă atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult.” (proverb chinezesc)

Alexandrei Lupu:

Dragă Alexandra,

Înainte de toate: HRISTOS A ÎNVIAT!

De mult timp simt nevoia să-ţi scriu, privind retrospectiv, însă deabia în liniştea Nopţii Sfinte am găsit răgazul să aştern câteva rânduri.

Când te-am „cunoscut”, de ziua mea (29 decembrie 2011), eram, trebuie să admit, un puşti sărac duhovniceşte. Faptul că 1. nu prea aveam idei ci mai degrabă doctrine; 2. sufeream de un complex de temporalitate [*] transformat într-un complex de identitate; 3. eram dezamăgit de mine însumi, din variate motive (ex: că nici nu terminasem de citit, la acel moment, Vechiul Testament, eu începând să citesc Geneza „cu convingere” deabia la 5 noiembrie 2011); – ei bine, acest fapt a generat circumstanţele replicilor mele din 29 decembrie 2011 de până seara. 

Acum, după ce: 1. mi-am dat seama că Ideile sunt viaţă, ideologiile sunt moarte; 2. m-am mai smerit un pic; 3. am mai „moţăit” (mot-a-mot, cum ziceai tu) Cuvântul şi am deschis câteva cărţi; – ei bine, acum, dacă mi-ai fi scris astăzi (20 aprilie 2014), aş fi discutat cu tine altfel (vezi, de pildă, conversaţia mea cu Crina din 13 aprilie 2014), într-un mod foarte diferit decât am făcut-o la 29 decembrie 2011 până seara.

Aş spune că m-ai cunoscut prea devreme, dar ar fi o nesupunere faţă de voia Providenţei: dacă nu te-aş fi cunoscut pe tine, poate acum nu aş fi fost prea diferit de ego-ul meu din 29 decembrie 2011 de până seara.

Pentru asta, îţi mulţumesc: ţie şi Lui.

Pentru ce?

Pentru faptul că ai continuat să conversezi cu mine şi în / după acea seară 🙂

Cu prietenie şi preţuire,

Porcuşorul fermecat 🙂

___

Note: [*] Consideram că eram născut înainte de vremea mea, eu aparţinând (chipurile!) nu acestei generaţii ci uneia viitoare. Bineînţeles, aceasta era o erezie 🙂 şi, după ce am cunoscut tineri remarcabili şi domnişoare remarcabile, nu o mai cred 🙂

P.S.: Pentru a înţelege sensul modului în care m-am semnat, vă invit să citiţi textele Alexandrei Lupu, adresate mie, de fapt unei transfigurări literare a mea într-un personaj… porcin:

[Notă de lectură: Vă rog să nu citiţi aceste texte strict în cheie literară; dacă, după lecturarea acestor rânduri, simţiţi nevoia să chemaţi Protecţia Animalelor, atunci probabil ne vom întâlni la Tribunalul Dreptului de a Scrie Proză Fantastică: Alexandra, drept acuzată, eu, drept avocat 🙂 ]

PARTEA I

“Porcuşorul Fermecat se plimbă zburdalnic printre ierburile uscate. Pielea lui moale şi umedă respiră aer proaspăt. Picioarele lui jucăuşe îşi înfing cu pricepere copitele lucioase. Libelule cu aripi solzoase şi gândăcei cu picăţele verzi dansează împreuna cu el, iar Soarele Dansator se armonizează în ritm precipitat de Salsa.

O zi liniştită în care căsuţele de turtă zâmbesc pe sub mustăţile de fum ale hornurilor strânse sub puterea urzicilor şi iederei. Trebuie să înceapă un drum nou, dar mirosul de corn secuiesc îl ademeneşte să vină repede la vila lui Moş Craciun.

[….]

Tu eşti un Fiu Risipitor, dar în urma ta nu laşi suspine. Petale fine de bujori îţi stropesc drumul, iar pletele tale rozalii fac valuri-valuri când vântul ţi se strecoară vesel prin urechi. Hainele tale cu pătrate simetrice (roz pal şi verde de smarald) îţi pun în evidenţă silueta viguroasă şi extrem de luminoasă în razele lunii Mai!

Oriunde am căutat ai fost acolo. Tu eşti un ideal şi o zbugheşti ca o albină rozalie. Mereu în sufletele copiilor şi pretutindeni devii balanţa celor drepte!

[….]

Muşuroaiele sfârâiau, iar toată atmosfera inspiră bucurie şi generozitate.”

PARTEA A II-A

“Eşti un lucru pufos, dar gingaş în acelaşi timp! Te asemeni unui zân ce împrăştie voie bună şi veselie într-o pădure cu boabe de cacao.

Ochişorii tăi seamănă cu două mingiuţe (mărgeluţe) cafenii cu care ar trebui să te mândreşti. Dau impresie de inocenţă şi bunătate.

Sleeping Pig[….]

Vrei să te adopt şi să devin mămica ta? Uite cum facem! Eu îţi dau suzeta şi îţi cânt “Un elefant se legăna”!

După aceea, vizionăm împreună desene animate. Ne culcăm într-o feerie la ora 10 (P.M. -> desigur).”

PARTEA A III-a

“Te văd locuind lângă un copac scorburos cu mii de veveriţe ce mişună de colo-colo, şi-şi duc alunele pe palma ta mică. O rozătoare îţi pune o ghindă pe palmă, iar tu o strângi cu toată puterea, deşi are un înveliş lemnos şi solid.

Tu îţi odihneşti oasele în bătaia soarelui de mai. După aceea frunzele arborelui freamăta şi-ţi masează încet tâmplele cu plete inexistente.

[…]

Ştii că sub pălăriile acelea miros de iasomie se umflă, nu-i aşa? Iar tânărul copitat încearcă să respire o inhalaţie cu frunze uscate şi presate în noul volum ‘Theodor – omul renăscut din Ape’.

Şi se termină o nouă seară în care ale sale braţe albastre se întind leneşe şi îşi împlantă degetele răcoroase în părul copiilor.

Porcuşorul Fermecat se aşteaptă să se însereze deoarece ceasul britanic cu încrustaţii pe paleta aurie ne grăieşte că e ora 19:53.

[…]

lac cu peştiDeşi Soarele iar îşi arăta penajul de ochiuri luminoase, eu aştept împreună cu Porcuşorul Fermecat momentul în care peştii-sticloşi pun în evidenţă silueta copacilor pe care îi reliefează nocturn.

Mergem lângă izvorul susurător pentru a auzi clipocitul apei în care mii de peşti fremătători înoată şi-şi frâng între ei corpurile hidrodinamice. Irişii tăi văd dincolo de liniile armonioase şi cozile cu petite argintii.

[…]

Ce zi splendidă în care pot aţâţa fiinţe să ţi se strecoare pe sub manşetele pătate cu ceai infuzios.”

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Jurnal

6 răspunsuri la „Scrisoare de mulţumire

  1. Mulţumesc c-ai postat vechile scrieri de pe vremea când Porcuşorul Fermecat era tânăr şi vesel,nu că acum ar duce-o altfel.Doar e nemuritor.Mereu îl voi regăsi fresh like a teen spirit.
    Îţi mulţumesc pentru toate cele bune.Apreciez atenţia deosebită.Ai rămas la fel de sensibil precum te ştiam.
    ” Consideram că eram născut înainte de vremea mea”->Eu încă mai fac asta.Din cauza aparenţei mulţi zic că am 14-15 ani,ceea ce îmi oferă un sentiment de satisfacţie că am trişat un pic cu Cronos.De asta îmi doresc să mă fi născut în 1999,dar e bine şi aşa.Îmi place că trăiesc în era tehnologiei.Toate la timpul lor.
    Aş mai dori să spun că nu te consider „un puşti sărac duhovniceşte”,ci un tânăr în formare.Nu văd cu ce mi-ai greşit.Recunosc că şi eu am partea mea de vină,aşa că nu trebuie să te simţi cu musca pe căciulă.Pot să afirm fără menajamente că mi-ai fost un prieten bun,chiar de la distanţă şi că în decursul lunilor acelora care nu se vor mai întoarce niciodată m-ai sprijinit în „rebeliunea mea”.Sper să nu mai apară „rupturi” şi să păstrăm în continuare firul prieteniei.
    „Pentru faptul că ai continuat să conversezi cu mine şi în / după acea seară 🙂 „-> A fost o plăcere.Prefer discuţiile cu tine în detrimentul celor pe care le port în viaţa reală şi nu cred că jignesc pe nimeni. 🙂 Ştii multe şi eşti mereu curios,autodidact şi extrem de muncitor.
    ” eram dezamăgit de mine însumi, din variate motive (ex: că nici nu terminasem de citit, la acel moment, Vechiul Testament,”->Îmi propusesem prin clasa a 8-a sau a 9-a să citesc 4 Biblii diferite,dar nici măcar nu am terminat-o pe cea ortodoxă. :)) Nici nu m-am mai atins de vreun comentariu religios.Sper să-mi intru în mână.

  2. Dragă Alexandra,
    Răspunsul tău mi-a adus aminte de un proverb chinezesc, pe care l-am pus acum ca epigraf: „Iubeşte-mă atunci când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult”.
    Se înţelege, sper, despre ce fel de Iubire e vorba 🙂

  3. Nu mă fascinează ideea de a primi din partea ta alt fel de Iubire,aşa că aici suntem pe aceeaşi undă. 😛 Mi-am dat seama că sunt lucruri mai importante decât împlinirea pe plan afectiv,deşi asta am căutat la început ca să-mi umplu golurile.Şi tot acolo am ajuns finally.

  4. Nu e o dovadă de altruism,că prin încercările mele penibile nu am ajutat pe nimeni. :)) Cel mult am făcut anumite greşeli şi mi-am descoperit noi psihoze. Ideea e că nu cred în conceptul de iubire creştină,dar pe tine te simpatizez în ipostaza de hamster.Sper că nu te deranează porecla,dar te percep ca pe un animal ghiduş şi timid.Ai ceva de rozător în tine.

  5. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s