Babel

Când eram mici, apreciam la unii călugări budişti faptul că acceptau 3 căi de cunoaştere a Divinităţii: (1) meditaţia budistă; (2) Hristosul creştinilor (de fapt al Umanităţii!); (3) Coranul musulmanilor (Islam, precum mozaismul, este o religie a cărţii). Ar mai fi de adăugat cărţile evreieşti, riturile asiatice şi multe altele, însă respectivul călugăr le enumera doar pe acestea trei.

Într-o zi, prin clasele primare, mama a primit în casă două doamne amabile, cu care am purtat o discuţie despre credinţă:

Răspunzând întrebării noastre lăuntrice «De ce azi nu mai sunt sfinţi» (nu noi am întrebat, ele au ridicat problema), doamnele, din contra, ne-au spus că încă mai sunt – ceea ce ni s-a părut extraordinar. Ne-a dat ca exemplu un anume domn care, aflat într-o căutare spirituală (însetat de Absolut), a mers într-o zi într-un loc retras (o pădure), unde, pretinde el (ca mulţi alţi „profeţi”), Dumnezeu i-ar fi revelat faptul că există ceva bun în fiecare religie, a căror contopire acel domn a început să o caute, probabil în necunoştinţă de cauză (Geneza, 11:1-9).

Cum la acel moment aveam o credinţă de copii, eu şi fratele meu am fost fermecaţi de mesajul acelor doamne. Am trăit un timp ca în atmosfera zilelor din Biblie, până ce bunica maternă, care vorbise cu bunicul Mircea despre acest subiect (el devenind un creştin nestrămutat spre bătrâneţe), ne-a tăiat «elanul ecumenist»: bunicul zicea că cele spuse de acele doamne sunt baliverne, iar noi ar trebui să rămânem la creştinism 🙂

Acum, când am o un pic mai „matură” cultură religioasă (poate în credinţă sunt mai slab decât la 7 ani 🙂 ), mă gândesc că doamnele respective reprezentau fie mişcarea New Age, fie religia Bahá’í – spre care, ca o curiozitate istorică, a fost atrasă şi regina Maria a României în 1925, după tăierea dreptului de succesiune la tron a „fiului risipitor”, principele Carol (vezi Jurnalul ei din acea perioadă).

Când îmi reamintesc acel moment, îi mulţumesc Domnului şi bunicului că ne-au „trezit” la realitate, oprindu-ne să ne-apucăm a construi un turn Babel.

GENEZA 11

  • 1 Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
  • 2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo.
  • 3 Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.
  • 4 Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”
  • 5 Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
  • 6 Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.
  • 7 Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”
  • 8 Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
  • 9 De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
Anunțuri

18 comentarii

Din categoria Ecumenism babelonian

18 răspunsuri la „Babel

  1. Şi Turnul Babel s-a destrămat ca un joc de cărţi,la fel ca credinţa oamenilor că există Adevărul Absolut.Nimeni nu poate şti în totalitate dacă drumul pe care îl urmează e drept,dar are datoria să meargă pe el cu toată încrederea că înfăptuieşte totul în numele Binelui.Măcar cu siguranţa aceasa să trăim. 🙂

  2. Adevarul Absolut exista. Fiecare om ar trebui sa se cerceteze si sa vada daca nu merge pe un drum gresit. Nu toate drumurile duc la Roma.

  3. Cred ca „credintele” budistitlor despre cele 3 cai arata, de fapt, adevarata lor „credinta”. DT Suzuki a fost printre cei mai importanti promotori ai Zen-ului. El a spus: „If I were asked then, what Zen teaches, I would answer, Zen teaches nothing. Whatever teachings there ar in Zen, they come out of one’s own mind. We teach ourselves; Zen merely points the way.”

    Adica, noi trebuie sa aruncam restrictiile rationale si sa nu ne bazam pe experienta si intuitie. Toate 3 cai pot fi false, dar nu toate 3 pot fi adevarate.

  4. Marian

    Probabil ca sunt singurul care vede în acest capitol dorinta zeilor (predicatul si subiectul sunt ambele la plural) ca oamenii sa nu atinga perfectiunea.
    Oamenilor le „place” sa creada în ceva frumos dar le e „frica” de ceva periculos. În cele din urma credinta bazata pe frica va dispare pe masura ce oamenii vor descoperi ca fricile lor sunt neîntemeiate.

  5. Dragă Marian,
    În secolul XXI d.Hr., nu mai există unic posesor al unei anumite idei 🙂

  6. Şi nici nu e musai să fie aşa.Viaţa e o călătorie,nu o destinaţie. 🙂

  7. Şi eu cred, dragă Cristina, că Există 🙂 Care este, n-om afla – în deplinătatea Lui – decât când L-om Cunoaşte 🙂

  8. Marian

    asta e, eu m-am nascut 100 de ani mai târziu, îmi permit sa am o alta viziune, pentru ca daca ma nasteam cu 400 de ani mai devreme si într-o alta tara crestina puteam fi considerat vrajitor si prin urmare sa dispar ca fumul 🙂

  9. Dar daca vrei sa ajungi la o anumita destinatie, trebuie sa mergi pe un anumit drum.

  10. Şi de asta mă consider eretică într-o lume care nu mai dă 2 bani pe asta.Şi-mi pare chiar foarte bine deoarece îmi place să ştiu că nu trebuie să mor în numele niciunei idei nefecunde, 🙂

  11. Erezia este o formă exacerbată a libertăţii aplicată în domeniul teologiei 🙂 – şi este o formă de idolatrie (dragoste de sine); înseamnă a-i imita pe Autorii Cuvântului, din iubire pentru opera lor (de fapt, pentru sine; noi ne iubim prin obiectele exterioare 🙂 ).

  12. „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” (Matei 7:13-14)

  13. Nu mă idolatrizez şi nu am pretenţia că mă iubesc,doar că am o viziune asupra Creaţiei ceva mai nonconformistă.Şi nu sunt de acord cu narcisismul sau cu egocentrismul.They destroy our mind.Prefer moderaţia,dar şi ea dozată. 😀 În legătură cu dependenţa de obiecte,e periculoasă deoarece ne afectează sănătatea.Am o slăbiciune pentru PC-ul şi nu-mi face bine.Oricum,într-o formă sau alta nu putem spune că suntem liberi.

  14. Marian

    Dragostea de sine este ceva natural si reprezinta practic existenta individului. Fara aceasta dragoste de sine, s-o numim stiintific instinct de conservare, de mult disparea creatia Ultimatum Platinum 10.0 de pe Pamânt, care mâncati de crocodili, care de tigri, care rapusi de frig sau de foame. SI nu stiu cum au putut sa se înmulteasca pitencatropii fara sa stie cea de-a sasea taina (de altfel si egiptenii, sumerienii, grecii, romanii si alte neamuri pacatoase, pentru ca erau goimi).

  15. Se zice că iubirea de sine aduce necazuri deoarece uităm de Creator centrându-ne interesul în jurul fiinţei noastre.E vorba de instinctul de conservare.Ca să îi poţi ajuta pe ceilalţi,trebuie întâi să ai grijă de tine.Consider că a 6-a taină se referă la intuiţia care ne ghidează în relaţiile interumane (feelings,thoughts,premonition etc.).Îmi place să cred că fiecare se naşte cu el. 😀

  16. Dragă Alexandra,
    Dacă ne mai (s)forţăm mult, o să găsim „cheiţa universului” 🙂

  17. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s