Statul croat independent (1941-1945)

Prezentare powerpoint: Statul croat independent (1941-1945)

¨Croaţia a existat un scurt timp drept regat independent, timp de un secol – din 925 până în 1091, când Croaţia a fost cucerită de regatul maghiar, intrând apoi în componenţa Imperiului Romano-German (din 1526) şi Hasburgic. După Primul Război Mondial, a devenit parte a noului stat yugoslav independent („Regatul Slovenilor, Croaţilor şi Sârbilor”).

În urma unei lovituri de stat anti-naziste (27 martie 1941) care a răsturnat guvernul yugoslav pro-nazist, armata germană a atacat Regatul Yugoslav – în mod neaşteptat (6 aprilie 1941), conspirând împreună cu forţele naziste din interiorul ţării (numite „Ustashi”, conduse de generalul Ante Pavelic).

La 10 aprilie 1941, gruparea „Ustashi” a proclamat Statul independent al Croaţiei, un stat catolic. Liderul noului stat a devenit generalul Ante Pavelic, care a condus una dintre cele mai nemiloase tiranii fasciste dintre cele care au existat pe cuprinsul Europei, ducând o politică de exterminare a elementelor antifasctiste şi tuturor necatolicilor de pe cuprinsul noului stat.

Din păcate, capul ierarhiei catolice croate (arhiepiscopul Stepinac) a sprijinit înfiinţarea dictaturii Ustashi, binecuvântându-l pe Pavelic şi anunţând solemn înfiinţarea Statului Catolic Independent Croaţia. În fapt, însăşi Papa Pius al XII-lea (1939 – 1958) şi-a dăruit protecţia şi pentru Pavelic, şi pentru „Noua Croaţie”.

La conducerea noului stat croat se dorea aducerea unui rege. Deşi tronul Croaţiei a fost atribuit la început casei de Habsburg, dispreţul lui Hitler faţă de această dinastie a făcut necesară găsirea unui alt monarh. Papa Pius al XII-lea l-a propus pe Regele Italiei, Victor Emanuel, care purta deja şi coroana Etiopiei (cucerite în 1939 de către Italia fascistă), însă acesta a refuzat.

Din „fericire”, Victor Emanuel şi-a propus un înlocuitor: vărul său, Ducele de Spoleto, care a acceptat tronul. El şi-ar fi luat numele regnal de „Tomislav al II-lea” (după primul rege al Croaţiei, Tomislav I), dar a refuzat să păşească pe teritoriul croat până nu se va lămuri problema anexării Dalmaţiei de către Italia. Astfel, nu a domnit în mod formal, iar după destituirea lui Mussolini (25 iulie 1931), a şi abdicat de la tronul Croaţei (31 iulie) – la sugestia vărului său, regele Italiei.

Spre sfârşitul războiului, când înfrângerea Germaniei era evidentă, liderul statului croat, Ante Pavelic, a fugit în Austria, apoi în Spania şi, în final, în Argentina, unde a murit în 1959.

La 29 noiembrie 1945, monarhia a fost abolită în Yugoslavia şi instaurată o republică sovietică, în cadrul căreia Croaţia era unul dintre cele şase republici autonome.

În pofida apariţiei unor mişcări fasciste croate în timpul Războiului Croat de Independenţă (1991-1995), actuala constituţie a Croaţiei nu recunoaşte statul independent croat drept un predecesor legitim istoric al actualei republici.”

BIBLIOGRAFIE

Capitolul 3. Naşterea unui monstru. Statul Catolic Independent Croaţia”  (din cartea “Holocastul Vaticanului”, 1986, scrisă de Avro Manhattan, fervent critic al romano-catolicismului):

http://holocaustulvaticanului.blogspot.ro/2012/12/capitolul-3-nasterea-unui-monstru.html (traducere în română de Daniel Costache)

În limba engleză, textul cărţii se poate găsi aici:

http://www.reformation.org/holocaus.html

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie, Proiecte scolare

Un răspuns la „Statul croat independent (1941-1945)

  1. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s