Regele Mihai despre politica externă interbelică a României, Titulescu, puteri străine, naţionalităţi

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces:

– Care era politica externă a României în perioada ce a precedat cel de-al doilea război mondial?

– Era era condusă de Regele Carol al II-lea şi de un foarte mare ministru al afacerilor externe, Nicolae Titulescu, care beneficia de o faimă internaţională, fusese un timp preşedinte al Societăţii Naţiunilor.

Cu sprijinul tatălui meu, Titulescu a vrut întâi să întărească alianţa cu ţările din Balcani, prin crearea «Micii Înţelegeri», care reunea Cehoslovacia, Iugoslavia şi România. Obiectivul era constituirea unui bloc capabil să reziste «poftelor» Germaniei şi ale Rusiei, cei doi mari monştri care stăteau faţă în faţă. Din nefericire, această politică a fost un eşec; Mica Înţelegere s-a prăbuşit de cum au început nemţii să se mişte.

Conştient de această slăbiciune, Titulescu s-a declarat, încetul cu încetul, favorabil unei apropieri de URSS. Un prim pas a fost făcut încă din 1934, odată cu restabilirea relaţiilor diplomatice. Pe baza acestui respect al suveranităţii, Titulescu a reuşit să realizeze contacte cu Moscova. El era pe punctul de a încheia un pact de asistenţă mutuală cu Rusia (prin care ruşii ar fi recunoscut graniţa României pe Nistru, n.m.V.M.T.) când tatăl meu, fără îndoială sub presiunea anturajului său politic (şi a forţelor de „extremă dreaptă”, n.m.V.M.T.), l-a demis. Proiectul de pact «ruso-român» a căzut baltă. Documentul, redactat de mână, trebuie să se afle pe undeva prin arhive.

Destituirea lui Titulescu dovedeşte că existau numeroase reticenţe cu privire la un eventual tratat cu Rusia comunistă. România a privit întotdeauna la acest mare vecin cu cea mai mare neîncredere. O neîncredere amestecată cu frică. Rusia, chiar dacă nu se spuena deschis acest lucru, continua să rămână «colosul cel mare şi rău».

Germania sau Rusia? Alegerea era corneliană. Pentru mine, amândouă aceste ţări erau la fel de periculoase. În aparenţă şi numai pe plan economic, nazismul era mai interesant decât comunismul; dar ambele sisteme au adus pe lume aceleaşi monstruozităţi, mult mai repede ştiute în cazul celui dintâi, mai lent în cazul celui de-al doilea (s.m.).

Înţelegeţi-mă bine: nu se punea problema pentru noi să găsim în Germania sau în Rusia un partener «de suflet», ci să ne creem relaţii bune cu una dintre aceste ţări pentru a rezista mai bine poftelor celeilalteŞi dacă ajunseserăm în această situaţie, aceasta se datora – de asemenea – aliaţilor noştri tradiţionali, Franţa şi Anglia, care ne dădeau foarte puţine semne de sprijin. Este adevărat că Franţa avea, la acea vreme, propriile ei dificultăţiÎn ceea ce îi priveşte pe englezi, ei erau prea departe pentru a veni în ajutorul nostru atunci când situaţia a început să se deterioreze. Acest «abandon» este în mare parte cauza alunecării involuntare a României în sfera germană. Era, mai degrabă, un mijloc de a apărare împotriva pericolului comunist decât o profesiune de credinţă.

De altfel, când studiezi puţin istoria României, îţi dai seama că această ţară nu a încetat niciodată să fie râvnită, să fie victima ambiţiilor vecinilor săi. Totdeauna a existat o putere străină care ne ameninţa. În toată istoria noastră ne-am bucurat noi de o perioadă de măcar douăzeci de ani de pace? Cele mai mari nenorociri ale noastre au venit întotdeauna din răsărit, începând cu invaziile barbarilor. De ce s-a vrut atât de adesea să se pună mâna pe România? Din cauza situaţiei ei geografice foarte privilegiate. Din acest punct de vedere, suntem răsfăţaţi, dar de aici s-a tras şi nenorocirea noastră.

Dorinţele de stăpânire asupra României se explică, de asemenea, prin faptul că mult timp am fost o ţară împărţită între state care au adus coloni(şti) de alte etnii. Totuşi, noi am depăşit bine acest obstacol, fără a recurge la sistemul federativ, ci prin intermediul unei Constituţii care garanta libertăţile individuale ale fiecărui cetăţean român, indiferent de naţionalitatea luiLa drept vorbind, noi nu am cunoscut, la acea vreme, probleme ale naţionalităţilor. Desigur, faţă de unguri, nu am avut niciodată o mare dragoste (noi, românii, nu Majestatea Sa, n.m.V.M.T.). Nu vorbesc de cei care locuiesc pe teritoriul nostru, ci de Guvernul maghiar, care nu ne-a iertat faptul că a pierdut Transilvania după primul război mondial. Totuşi, când Familai Regală se afla în vizită în Transilvania, ea era primită bine. Peste tot, ni se făcea o primire călduroasă, chiar dacă ungurii păreau ceva mai rezervaţi.

Nu a existat niciodată vreun atentat împotriva membrilor Familiei Regale din cauza unor probleme ale minorităţilor sau ale unor revendicări naţionaliste. Singurele atentate au fost cele comise de Garda de Fier, printre care cel mai spectaculos a fost asasinarea lui Ion Duca, primul ministru al tatălui meu, la 29 decembrie 1933 (erată: 30 decembrie, n.m.V.M.T.). Cu câteva luni înainte, Duca avusese curajul să interzică organizaţia lui Codreanu. A fost doborât cu sânge rece în gara Sinaia […]”.

– Regele Mihai, în “O domnie întreruptă” , în dialog cu Philippe Viguié Desplaces (Ed. Libra, 1995, trad: Ecaterina Stamatin, pp.57-59)

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

4 răspunsuri la „Regele Mihai despre politica externă interbelică a României, Titulescu, puteri străine, naţionalităţi

  1. Pingback: Regele Mihai despre politica externă interbelică a României, Titulescu, puteri străine, naţionalităţi | copaculcumaximeregale

  2. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

  3. Marian

    În mod evident Mihai a reusit sa evite sa vorbeasca despre evrei si despre decretele emise de tatal sau în 1940. Ori nu le-a considerat nationalitati, ori încearca prin omisiune sa azvârle pisica în ograda lui Antonescu, la urma urmei, nici un membru regal n-a fost acuzat de holocaust sau antisemitism.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s