„Luceafărul” – o interpretare alexandrină

„Iubirea reprezintă un ideal etern pe care îl trăim cu forţa vieţii,deci mi se pare normal ca un geniu să coboare din înalt şi să se îndrăgostească de o simplă muritoare în care regăseşte imaginea telurică a propriului sine.Căutăm în partener un suflet care să vibreze la unison cu aspiraţiile noastre.Ceea ce mi se pare cel mai trist lucru în toată povestea dintre titan şi tânără e că dragostea pe care i-a jurat-o lui Hyperion se dovedeşte efemeră,la fel ca existenţa ei.Mi se pare o dramă de propoţii cosmice dorinţa de a fi uman şi a rămâne închis în limitele unui spaţiu incomensurabil.Chiar citisem acum o lună versurile şi am avut un anume regret.Toată strădania Luceafărului se dovedeşte într-un final inutilă,tot zbuciumul său lăuntric prin care îşi încordează aripile ca să ajungă cât mai repede la Demiurg se risipeşte ca fumul focului aprins,dar ia forma resemnării acute.Mi-aş fi dorit să fi întâlnit un Lucifer autentic care să mă poarte “colo-n palate de mărgean”,să mă învăluie în misterul acvatic şi să mă împresoare sub nimbul unui prezent fără sfârşit.Fascinaţia faţă de această himeră nu se opreşte aici.Am o slăbiciune şi pentru Călin din poemul eponim “Călin,file de poveste”,chiar dacă gestul prin care îşi părăseşte iubita mi se pare egoist şi lipsit de sensibilitate.Putea să arate minimul bun-simţ şi să n-o lase însărcinată.A părăsit-o.E una dintre cele mai teribile fapte.Totuşi,nu acelaşi lucru putem să spunem despre Hyperion.Îl consider eroul absolut,icoana neatinsă a primei iubiri şi constelaţia ce străluceşte cu putere pe bolta imaginaţiei.Admir spiritul de sacrificiu,idealismul intenţiilor sale şi acord o deosebită atenţie faţă de chipul său ba când angelic,ba când demonic.Prefer ce-a de-a doua ipostază a întrupării sale.Un vis ce pluteşte deasupra mării singurătăţii.Şi acolo s-a aruncat meteoritul,sfera perfectă ca să prindă contur şi viaţă acolo unde lipseau.Era un dor nespus,o chemare înapoi la origine.Fiecare îşi proiectează în minte o imagine a perfecţiunii.Luceafărul,tocmai că e nemuritor,rămâne în posteritate şi priveşte de la înălţimi lumea pe care ar fi vrut s-o înţeleagă.”

Alexandra Lupu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Alexandra Lupu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s