Un gând trecător despre „Uniţi Salvăm”

Mai demult, într-o anumită împrejurare, am lăsat următorul mesaj pe platforma În Linie Dreaptă, adresat domnului Costin Andrieş, ca răspuns la articolul «“Achiesăm cu ușurință” – protestele Roșia Montană și înfrățirea demențelor ideologice», fiind încurajat de invitaţia la dezbatere de la începutul articolului:

„Am urmărit atent protestele din ultima săptămână. Concluzia la care am ajuns e că majoritatea celor prezenți sunt animați de intenții bune, dar nucleu dur al manifestației este profund antidemocratic și totalitar. Sună dur, îmi pare rău, nu am găsit motive să cred altceva. Aștept încă să fiu contrazis cu argumente.

Mesajul în care am încercat să formulez asemenea argumente suna în felul următor:

„Stimate domnule Costin Andrieş,

O întrebare: vă menţineţi concluzia formulată după o săptămână de proteste (“nucleu dur al manifestației este profund antidemocratic și totalitar”), urmărind evenimentele de 7 săptămâni încoace?

Doresc înainte să vă “influenţez” puţin, împărtăşindu-vă impresia mea. Înainte, probabil ar trebui să mă “certific”: 1. sunt adeptul principiilor liberale; 2. sunt un creştin fundamentalist; 3. particip la protestele pentru Roşia Montană din Bucureşti (de la 1 septembrie până în prezent).
Din ce am observat, există un singur “reprezentant” acceptat al mişcării (de toţi, în toate oraşele): acela este Eugen David, localnic din Roşia Montană şi preşedinte al asociaţiei “Alburnus Maior”; discursul său este împotriva corupţiei statale şi favorizării unor interese private (acest detestabil “capitalism de cumetrie”; “Nu am nimic împotriva investitorilor, doar împotriva investitorilor corupţi”) şi în favoarea proprietăţii private şi a muncii (fiecare-şi duce traiul şi “dă Cezarului doar ce este al lui” – adică taxele).
Impresia mea este că spiritul general al mişcării acesta este: se îndreaptă spre libertate – cu reducerea statului (“să ne luăm soarta în propriile mâini”), condus de o clasă politică extrem de coruptă (numită chiar “trădătoare”). Se încurajează responsabilizarea: ori, credeţi că o mişcare civică (cu o “democraţie participativă”) ar “lupta” împotriva “răului” doar ca, eliminându-l, să obţină confort (statul asistenţial)? Iar despre proprietatea privată, ce să mai vorbim? Opunerea faţă de exproprieri o arată din plin!
Mesajul anticapitalist a fost marginal. Organizatorii au făcut un merit din faptul că “Nebunii cu «Jos capitalismul!» au fost o minoritate ignorată» (ca dovadă, au venit doar în primele zile; nu i-am mai văzut după aceea). Cred că sentimentul pro-occidental este majoritar.

Astfel, după 7 săptămâni de proteste, eu mi-am formulat o concluzie diferită: nucleul dur al manifestaţiei este democratic şi în favoarea libertăţii. Şi, bineînţeles, “majoritatea celor prezenți sunt animați de intenții bune”.

Într-adevăr, ar putea exista un sentiment general împotriva Bisericii Ortodoxe, extins împotriva religiei creştine (acest lucru a fost demonstrat de huiduielile împotriva rugăciunii “Tatăl nostru” la Arcul de Triumf, joia trecută – 17 octombrie), dar acest lucru se datorează necunoaşterii faptului că modelul occidental este moştenitorul spiritualitaţii iudeo-creştine. Dar din aceaşi neştiinţă, aceşti tineri nu asociază în niciun fel creştinismul cu capitalismul: de aceea, aversiunea faţă de religie nu influenţează în niciun fel poziţia faţă de capitalism.

În fine, înainte să-mi răspundeţi la întrebare, aş avea şi o alta: aţi interacţionat cu vreun prilej direct cu manifestanţii (discutând cu ei) – în mod nemijlocit? Întreb pentru că, bineînţeles, imaginea mijlocită (fie ea prin presă ori din înregistrări) nu redă întotdeauna imaginea exactă / reală.

Cu stimă,
Tudor Vişan-Miu

P.S.: Am citit cele două manifeste (1. Criticatac şi 2. În Linie Dreaptă), şi, bineînţeles, “achiesez” mai degrabă la manifestul 2.
Aş risca şi un “rămăşag”: cred că majoritatea manifestanţilor ar “achiesa” mai degrabă la un manifest liberal (precum cel “În Linie Dreaptă”) decât unul socialist (precum cel “Criticatac”). Poate doar educaţia şi serviciile medicale le-ar mai considera “esenţiale” (neştiind beneficiile unui sistem privat în afara monopolului de stat), şi probabil poziţia privind Biserica ar fi subiectul care ar produce cele mai multe controverse (ceea ce mi se pare regretabil).”

(20 octombrie 2013)

Am fost întrebat astăzi de domnul Costin Andrieş dacă mi-am schimbat opinia. I-am răspuns că da 🙂

În locul unui răspuns explicit, invit la citirea comentariului de mai sus, a articolelor pe care le-am mai scris aici despre proteste (cu toate emoţiile care le-au însoţit scrierea) [*], şi la compararea cu ceea ce (nu) s-a întâmplat de mai multe luni încoace.

____________

[*] Selecţie din noianul de articole – lăsate în varianta originală, exact cum le-am scris -:

  1. Când faci ce nu face popa
  2. În căutarea adevărului
  3. Când vezi numai ce vrei să vezi
  4. Un dram de speranţă
  5. Un sentiment pozitiv
  6. Reprezentanţi
  7. Eu oi fi onest ori sclav? Cauza care merită
  8. Avem demnitate?
  9. “Ultima soluţie: o nouă revoluţie”
  10. “Asta-i Ţara Moţilor, nu e ţara hoţilor”
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Atitudini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s