Ziua Internaţională a Femeii

(reluând un articol de anul trecut):

O ORIGINE SOCIALISTĂ

În anul 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat 8 martie Ziua Internaţională a Femeii, sărbătoare internaţională dedicată sexului feminin.

Totuşi, cu mult înainte (în 1917), Vladimir Lenin a fost primul lider de stat care, persuadat de Alexandra Kollontai, a decretat 8 martie drept sărbătoarea „muncitoarei eroine” – precursoarea zilei femeii. În 1965, Prezidiul URSS a Internaţionalei Sovietice Supreme a declarat această zi drept una ne-lucrătoare.

În România, sărbătoarea de „ziua femeii” a fost preluată drept Ziua Mamei

MODELUL FEMEII ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

De-a lungul istoriei ţării noastre, au fost promovate cel puţin patru tipuri de modele femeieşti:

În Evul Mediu era doamna ctitor, soţia de domnitor care îşi sprijinea soţul în politica ţării.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a apărut cucoana filantropă, fiica de boier care rezista în faţa permanentelor schimbări politice, aduse de războaie, revoluţii şi rezoluţii.

La începutul secolului al XX-lea a luat contur femeia emancipată, egală cu bărbatul în drepturi şi libertăţi.

Regimul comunist s-a întovărăşit cu doamna cu coc, stahanovista care putea fi de toate: gospodină, muncitor, politician, activist.

Iar apoi, a venit Revoluţia……

 

Pe plan social, perioada postdecembristă a adus doar….. doamna, jumătate casnică, jumătate lucrătoare, însă pe plan economic a început să promoveze cumpărătoarea sofisticată, duduia focoasă cu braţele împovărate de sacoşe „pline ochi” cu cumpărături, căutând mărfuri la modă prin magazine pentru a „se face frumoasă”.

 

În prezent, Ziua Femeii este o ocazie de a trece femeia dintr-un plan în altul (şi nu neapărat cel sofisticat), scoţând doar…. doamna din monotonia fiecărui zi pentru a o pune în lumina reflectoarelor (ceea ce nu e deloc rău), prin amintirea importanţei femeii în societate (în general) şi acordarea unei atenţii speciale – materiale şi ocazionale (în particular). 

 

Dacă ar fi să comparăm imaginea femeii în societatea comunistă şi cea capitalistă, care ar ieşi victorioasă? De remarcat un lucru: dacă propaganda comunistă promova femeia tip Alexei Stahanov, existentă mai mult pe afişe decât în “lumea tridimensională”, reclamele capitaliste promovează femeia obosită, gospodina care-i trebuie un Mister Muscle să spele vasele, un Calgon să cureţe maşina de spălat, un Vanish pentru a face rufele să (stră)lucească şi-un Cif ca să sclipească mobila; muncitoarea înfometată, balonată, cu migrenă sau îndatorată, care-i trebuie o cafea, o ciocolată ca să continue munca, un iaurt Activia sau un medicament Algocalmin să se însănătoşească şi-un credit al Băncii Comerciale Române pentru a-şi împlini visele. 

[…..] 

ZIUA MAMEI

Dacă legislaţia statului român nu recunoaşte în mod oficial Ziua Femeii, acest lucru nu poate fi spus despre Ziua Mamei, sărbătorită în prima duminică a lunii mai (anul acesta, pe 6) printr-o măsură legislativă adoptată în anul 2010.

Până acum trei ani, soţiile, mamele, fiicele, surorile, prietenele, colegele, vecinele, toate ele erau sărbătorite de-a valma, pe 8 martie. Camera Deputaţiilor a decis că mama merită o atenţie specială. De acord, dar nu de o zi (nici de două)……

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Sarbatoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s