O incapacitate de traducere: un dezavantaj lingvistic cu consecinţe istorice

„Procesul unirii a fost acelaşi în toate noile provincii (pentru simplificare numesc procesul din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş numai cu numele primei provincii), trecându-se rapid de la discuţii şi proclamaţie la o declaraţie instituţională, fie de unire condiţionată, fie de unire necondiţionată. Cel mai lung proces este cel al Basarabiei, de un an, probabil şi pentru că el se afla în afara scenariului convenit în 1916. În Bucovina, procesul este, dimpotrivă, foarte scurt, motiv pentru care istoricii i-au dat puţină atenţie, intervenţia românească fiind aproape uitată. 

În nici una dintre provincii, însă, România nu provoacă agitaţiile naţionaliste: activiştii locali au doar relaţii individuale la Iaşi, nu sunt «agenţii» acestuia şi obţin ajutor militar numai in extremis. Trupele României nu fac decât să împiedice bolşevicii să ia puterea. O politică, după denumirea de mult mai târziu, de containment a bolşevismului la Chişinău, Cernăuţi, ca şi la Budapesta; ţara noastră este una dintre puţinele din zonă neatinse de bolşevism, un factor, deci, de stabilitate zonală.

După care reprezentanţii naţionalităţii române locale take their chance, o expresie cvasi-sportivă în engleză, dar greu traductibilă în româneşte, unde am fi tentaţi să folosim expresia grea de conotaţii morale şi metafizice, „îşi iau soarta în propriile lor mâini” sau cea moral negativă „profită de ocazie”. Poate de aici vine şi culpa românilor,m ori culpabilizarea lor de către alţii: din incapacitatea limbii române de a da o traducere moral neutră acestei pragmatice expresii englezeşti (s.m.)! În fond, românii au făcut doar acest lucru: they took their chance! 

[…] Şansă, de altfel, înseamnă şi risc. Căci şi acest lucru trebuie subliniat: riscul a fost, în ambele cazuri, considerabil. Cea mai riscantă intervenţie este cea din Basarabia: ea este un amestec de îndrăzneală bine calculată, resentiment faţă de vecinul fundamental necinstit, care o trădează în 1917 la fel ca în 1877, dar şi de disperare în faţa unei posibile sufocări teritoriale. Intervenţia în Bucovina este, dimpotrivă, «uşoară», având loc două zile după reintrarea în război a României şi într-un moment în care prăbuşirea frontului era evidentă în întreaga Europă.

– Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, Ed. Univers, 1998, p.57

op.cit, p.56

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata, Istorie si Civilizatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s