A acceptat Maria de Edinburg propunerea de căsătorie a Prinţului Ferdinand de Hohenzollern din compasiune?

Mi-am amintit, la un moment dat, idea din titlu, care îmi rămăsese citind un articol din revista „Istorie şi civilizaţie”, idee pe care – căutând-o ieri în „oceanul virtual” – n-am găsit-o nicăieri. Astfel, o «lansez» eu, citând din respectivul articol (al istoricului prof.univ.dr. Ion Bulei), cu referire la teza de doctorat a doamnei Olga Sandu, „Regina Maria şi viaţa politică a României în periaoda desăvârşirii şi consolidării statului naţional unitar (1914-1917)”: 

„În toamna lui 1891, Ferdinand tocmai era într-o călătorie prin Europa, pentru a se vindeca de dorul Elenei Văcărescu (cum se repetă istoria! Fiul său, Carol, tot pentru a se vindeca de o dragoste – de Zizi Lambrino – se va duce şi el într-o călătorie, nu doar prin Europa, ci prin lume!). Şi la Wilhelmhoehe, lângă Cassel, la manevrele imperiale organizate de Wilhelm al II-lea, într-un palat de secol 18, o cunoaşte pe Maria.

A fost un coup de foudre? Nici măcar, ne asigură Olga Sandu, care urmăreşte atent drumurile şi gesturile principesei. Întâlnirea a fost mai curând o nereuşită. A urmat o alta, la München. O rezumă Maria în Povestea vieţii mele: „Un buchet de trandafiri roz, o convorbire la fereastra deschisă, pe când luna răsărea încet […]. Asta e tot ce am de spus despre întâlnirea noastră” [vol. I, p.217].

Nici Ferdinand nu era prea entuziasmat. Prea era di recente iubirea lui pentru Ilincuţa Văcărescu. Dar o cere de nevastă (era frumoasă tânăra, ca un trandafir roz din buchetul pe care i-l dăruieşte!). Maria a zis da, poate pentru că vedea în faţa ei un bărbat neconsolat. Şi ea oferea un număr de sprijin. Necunoscute sunt sufletele feminine (s.m.). 

Astfel, la 11/23 octombrie 1891 presa anunţa logodna celor doi tineri. […]”

(„CĂSĂTORIA MARIEI DE EDINBURGH CU FERDINAND DE HOHENZOLLERN: «Ne-a luat pe toţi prin surprindere», prof.univ.dr. Ion Bulei, revista Istorie şi civilizaţie – nr. 31 / aprilie 2012, p.6)   

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

5 răspunsuri la „A acceptat Maria de Edinburg propunerea de căsătorie a Prinţului Ferdinand de Hohenzollern din compasiune?

  1. Putin probabil. Era prea ambitioasa.

  2. Atunci îmi scapă altceva:
    „Într-adevăr, încă de la 15 ani, frumaosa fiică a Mariei Alexandrovna (unifa fiică a ţarului Alexandru al II-lea) şi a lui Alfred de Saxa Coburg şi Gotha, al doilea născut al reginei Victoria a Regelui Unit al Marii Britanii, era destinată celor mai spectaculoase căsnicii.
    În 1890, aflată la Petersburg, la înmormântarea cumnatei mamei sale, marea ducesă Alexandra, Maria e cerută de soţie de marele duce Gheorghe Mihailovici. Nu se ştie de ce a refuzat. Să fi fost trecerea ei obligatorie la ortodoxism, în cazul căsătoriei? Sau faptul că cei doi erau veri buni şi mama sa nu voia să ştie de căsătorii între rude? Dar în cazul acesta din urmă, cum se poate explica faptul că sora Mariei, Ducky, se va mărita cu marele duce Kiril? […] Dar de ce refuză principesa mâna viitorului rege George al V-lea al Marii Britanii? Tot din cauză de rudenie (erau veri primari).
    Şi toate aceste refuzuri pentru a ajunge soţia tânărului Ferdinand, moştenitorul tronului României, necunoscut în Anglia? Şi în condiţiile în care tatăl ei nu privea deloc cu ochi buni acest mariaj? [Necunoscute rămân de atâtea ori gesturile vieţii unui om]”
    – Ion Bulei (art.cit, p.5)

  3. E greu de crezut ca a refuzat cererea lui George. Mai degraba a fost „votul decisiv” al reginei Victoria. Voia sa fie suverana candva, asa ca nu prea vad de ce s-ar fi maritat cu un var primar ca sa fie doar mare ducesa. Dintre pretendentii sai Ferdinand avea de departe cel mai mare potential. Eu cred ca s-a maritat cu el nu pentru ca sa-l consoleze ci pentru ca a vazut in el un bun companion (si a avut dreptate) si un om receptiv la marile idei si sentimente. In plus, cred, din ce scrie regina, ca Ferdinand era superior intelectual varului ei George.

  4. „Eu cred ca s-a maritat cu el nu pentru ca sa-l consoleze ci pentru ca a vazut in el un bun companion (si a avut dreptate) si un om receptiv la marile idei si sentimente.” -> Şi eu cred la fel 🙂 Dar, totodată, acceptul ei trebuie să fi fost, într-adevăr, consolator.

  5. Sigur…Ceea ce e de remarcat e ca nu numai tatal Mariei, dar si Infanta Antonia, mama lui Ferdinand, a bombanit la aceasta casatorie… Si daca a fost si dragoste? Ea avea 16, el avea 26…destul de asemanatoare iubirea din acest cuplu cu cea dintre Maria Tereza si Francisc de Lorena … care a fost dragoste crescuta incet, dar durabila…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s