Consideraţii despre originea vieţii – partea 1

Referitor la problema „originii vieţii”, propun următoarele disocieri:

– a momentelor:

1. apariţia universului, 2. apariţia vieţii, 3. dezvoltarea vieţii

………..

– a realităţii:

între FAPTE (Ce?) şi EXPLICAŢII (Cum?)

………..

– a „atitudinii intelectuale”:

aleatorul („viaţa – cu apariţia în final a omului – este o coincidenţă”) şi hazardul („viaţa – cu apariţia în final a omului – nu este întâmplătoare”).

__________________________________________________________ 

În continuare, formulez următoarele consideraţii:

– Apariţia vieţii în univers ţine de condiţii foarte precise, fiind un lucru foarte puţin probabil; 

* „Cele şase numere” (constante fundamentale).

Conform teoriei lui Sir Martin Rees, profesor la Universitatea din Cambridge, considerat unul dintre cei mai străluciţi cosmologi ai zilelor noastre, pentru ca viaţa să fi fost măcar posibilă în univers, sunt 6 valori universale pe care anumite mărimi fizice trebuie să le aibă (niu, epsilon, omega, lambda, Q şi D):

  1. Intensitatea forţelor electrice care menţin împreună atomii (N) = [1 + (11 perechi de 0)]. Dacă ar fi avut cu câteva zerouri mai puţin, s-ar fi putut exista decât un univers în miniatură, cu viaţă scurtă. Nici o fiinţă nu ar fi putut creşte mai mare decât o insectă, şi nu ar fi existat suficient timp pentru evoluţia biologică.

  2. Forţa legăturilor nucleelor atomice (ε) = 0,007. Valoarea sa reglează energia emisă de Soare, modul în care are loc transmutaţia hidrogenului primitiv din stele în toţi atomii tabelului periodic. De aceea sunt larg răspândite carbonul şi oxigenul. Dacă ε ar fi fost 0,006 sau 0,008, s-ar fi putut să nu existăm.

  3. Numărul cosmic – cantitatea de materie din univers (Ω). El indică importanţa relativă a gravitaţiei şi a energiei de expansiune în univers. Dacă ar fi fost prea mare, universul ar fi colapsat cu mult timp în urmă; dacă ar fi fost prea mic, galaxiile şi stelele nu s-ar fi putut forma. „Viteza de expansiune iniţială pare să fi fost reglementată foarte fin.”

  4. „Antigravitaţia” cosmică (λ) – guvernează expansiunea universului. „Din fericire pentru noi, este un număr foarte mic”. Dacă ar fi fost mai mare, efectul său ar fi oprit formarea galaxiilor şi a stelelor.

  5. Raportul a două energii fundamentale (Q) = c. 1 / 100.000. De el depinde structura unviersului. Dacă Q ar fi fost mai mic, universul ar fi fost inert şi fără structură; dacă ar fi fost mai mare, universul ar fi fost un spaţiu violent, dominat de găuri negre, în care n-ar fi putut supravieţuit nici o stea ori sistem solar.

  6. Numărul de dimensiuni spaţiale ale lumii noastre (D) = 3. Viaţa nu ar fi putut exista dacă D ar fi fost egal cu 2 sau 4. „Timpul este a patra dimensiune, dar nu este spaţială ci temporală”.

 Sursa: Sir Martin Rees, „Only six numvers. The deep forces that shape the universe”, 1999. Am consultat traducerea românească: „Doar şase numere. Forţele fundamentale care modelează universul”, Ed. Humanitas, 2000, trad.: Irinel Caprini, pp.10-11

* Alte valori precise:

  1. numărul particulelor create > (cu o miliardime) numărul antiparticulelor
  2. numărul particulelor de materie rămase = exact cel potrivit pentru crearea unei forţe gravitaţionale apte să contrabalanseze forţa de expansiune, împiedicând explozia universului
  3. masa unui neutron = exact cea necesară pentru a face posibilă formarea atomilor
  4. sarcina protonului = exact cea potrivită pentru ca stelele să se transforme în supernove
  5. nivelul rezonanţei nucleare a carbonului = exact cel potrivit pentru a forma tot ce are astăzi la bază acest element

etc. * „Condiţiile astronomice”: exprimate de doi oameni de ştiinţă (Jay Wesley Richards, Guillermo Gonzalez) în 2007 la Universitatea de Stat California:

  1. sistemul solar trebuie să se afle în zona potrivită în cadrul galaxiei (nici prea aproape de radiaţii periculoase, dar suficient de aproape de alte stele pentru a putea absorbi metale grele atunci când stele învecinate mor);

  2. trebuie să existe un sistem solar cu un singur soare enorm – care să fie o sursă stabilă de energie;

  3. respectiva planetă trebuie să se afle la distanţa potrivită faţă de soare (dacă e prea aproape, i se va evapora lichidul, dacă e prea departe, va îngheţa);

  4. în acelaşi sistem solar trebuie să existe o planetă „protectoare” care să respingă cometele (noi avem Jupiter)

  5. o lună suficient de mare pentru a stabiliza rotaţia planetei;

  6. planetere vecine trebuie să aibă orbite non-excentrice;

Planeta trebuie să aibă:

  1. plăci tectonice

  2. o atmosferă bogată în oxigen

  3. o planetă „protectoare” care să respingă cometele (noi avem Jupiter)

Deocamdată, nu cunoaştem decât o singură planetă dintr-un singur sistem solar care îndeplineşte aceste condiţii: a noastră! Sursa: „What conditions are needed to create a habitable planet?”, 04/02/2009 (http://winteryknight.wordpress.com/2009/04/02/what-conditions-are-needed-to-create-a-habitable-planet/)

Avem, deci, următorul tablou: pentru ca universul să existe şi să poată conţine viaţă, el trebuie să îndeplinească condiţii a căror probabilitate este foarte mică.

PARALELISM: Suntem pe un câmp şi găsim un ceas care ticăie. Ce vom considera: că a fost creat din întâmplare, sau că cineva l-a creat? | Suntem în univers, pe planeta Terra şi găsim o fiinţă raţională: omul. Ce vom considera: că a apărut din întâmplare, sau că cineva l-a creat?

Avem, în faţa acestei situaţii, două opţiuni: 1. fie considerăm că nu este o coincidenţă, CINEVA a coordonat acest proces, iar apariţia universului, vieţii şi a omului nu sunt întâmplătoare, ci rezultatul unui plan măreţ; 2. fie considerăm că universul, viaţa şi omul au apărut printr-o imensă coincidenţă;

COINCIDENŢA SUPREMĂ

“Prima perspectivă afirmă că acest tipar perfect demonstrează că nimic în univers un este întâmplător; că totul, începând cu atomul, a fost proiectat şi fin reglat de o inteligenţă supremă, în mod special cu scopul de a susţine viaţa. Cealaltă susţine că totul e doar o coincidenţă cu o probabilitate de unu la

un trilion.”

Sursa: Martin Plimmer & Brian King, “Beyond Coincidence”, 2004-2005. Am consultat traducerea românească: “Coincidenţă sau Hazard. Mic tratat de mare destin”, Nemira, 2010, trad.: Adriana Bădescu, pp.456 – 459.

Arhitectural, imaginea ar arăta astfel:

O piesă de un centimetru, lângă o clădire de un milion de kilometri.

Distanţa medie de la Pământ la Soare (medie între periheliu şi afeliu) este de aproape 150 de milioane de kilometri (149.597.870,7). 

O CONCLUZIE:

Indiferent ce am considera, trebuie să recunoaştem: apariţia universului şi a vieţii în univers este un fapt minunat, fie el întâmplător sau dirijat.

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Designul Inteligent

7 răspunsuri la „Consideraţii despre originea vieţii – partea 1

  1. Pingback: Consideraţii despre originea vieţii – partea 2 | tudorvisanmiu

  2. Marian

    N-am citit EXACT acele carti, dar nu e greu de observat ca toata demonstratia se refera la „aparitia/dezvoltarea” vietii asa cum o vedem noi azi.

    Dar exista si altfel de viata.
    Exista organisme care traiesc si se înmultesc în acid sulfuric. Exista organisme care traiesc în vulcanii activi si de hranesc cu hidrogen sulfurat.

    Daca pe Pamânt exista asfel de locuri ciudate, de ce n-ar exista si un altfel de viata, de exemplu adaptata la conditiile de pe Marte? Caz în care ecuatiile vietii vor trebui adaptate („nici prea cald nici prea rece” va oscila în jurul valorii de -100°C samd).

    Dar poate ca nici nu vom putea recunoaste viata extraterestra. Asa cum europenii n-au recunoscut aborigenilor dreptul de a fi om.

  3. Dragă Marian,

    Eu mă bucur că ţi-am stârnit curiozitatea. Văd că-mi lecturezi serios blogul 🙂 Bineînţeles, vei descoperi multe lucruri aiurea despre mine 😀
    În fine, te-aş ruga să nu-ţi pierzi prea mult timpul citindu-mi balivernele 🙂 Timpul, după cum ai spus, este preţios 😀
    Cu drag! şi o Noapte BUNĂ!

    P.S.: Mâine, tot plătiţi (păi cum altfel? 🙂 ), mergem la lansarea cărţii AS Principele Nicolae, la Cărtureşti, ora 18:30, în prezenţa istoricului Filip Iorga şi în compania prinţesei daneze Eleonore de Schaumburg-Lippe. Va fi… pe bani 😀 – după logica ta corporatistă. În rest, bogăţia nu se exprimă în cuvinte decât la bancă şi în reclame: în rest, e în numere 😀

  4. Marian

    Lucrurile de care zici mi-au stârnit curiozitatea de pe vremea lui Ceasca când material documentar era apropae imposibil sa obtii.
    Persevereaza, mai ai multe de învatat, dar esti pe calea cea buna :=

  5. Pai da: calea banilor 😀

  6. Marian

    Nu stiu la ce „logica corporatista” te referi. Dar n-are importanta.
    Fiecare are dreptul la o opinie.
    Tu ti-ai format-o. Felicitari. Acum urmeaza partea cea mai grea: daca ti-ai format-o pe o baza insuficient documentata, va trebui sa ti-o aperi chiar la limita ilogicului. Nici o problema, ai multi ani la dispozitie 🙂

  7. «Nu stiu la ce “logica corporatista” te referi.» -> Că numai banii învârt lumea 🙂 Mai sunt şi alte forţe 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s