Compasiunea între limbile latine şi non-latine

«Toate limbile ce se trag din latină alcătuiesc cuvântul compasiune din prefixul „com-” şi rădăcina „passio”, care, la origine, înseamnă „suferinţă”.

În alte limbi, de pildă în cehă, poloneză, germană sau suedeză, cuvântul acesta se traduce printr-un substantiv alcătuit dintr-un prefix echivalent, urmat de cuvântul „sentiment” (în cehă: sou-cit; în poloneză wspol-czuzie; în germană: Mit-gefül; în suedeză: med-känslo).

În limbile ce se trag din latină cuvântul compasiune înseamnă a nu putea privi cu sânge rece suferinţa altuia; altfel spus: participare cu simpatie la suferinţa altuia. Un alt cuvânt, având aproape aceeaşi semnificaţie, franţuzescul pitié (în engleză pity, în italiană pieta etc., etc.), sugerează chiar un fel de indulgenţă faţă de fiinţa suferindă. Avor de la pitié pour une femme (a-ţi fi milă de o femeie) înseamnă a fi mai favorizat decât ea, a te înclina în faţa ei, a coborî până la ea. Acesta-i motivul pentru care cuvântul compassion sau pitié inspiră, în general, neîncrederea, sugerând, se pare, un sentiment de ordin secundar, ce nu are aproape nici o legătură cu dragostea. A iubi pe cineva din compasiune înseamnă a nu-l iubi cu adevărat.

În limbile ce alcătuiesc cuvântul compasiune nicidecum din rădăcina „passio – suferinţă”, ci din substantivul „sentiment”, acesta e folosit aproape în acelaşi sens; cu toate acestea nu se poate spune că ar sugera un sentiment urât, sau de ordin secundar. Puterea secretă a etimologiei sale scaldă cuvântul într-o altă lumină, conferindu-i o semnificaţie mai largă; a avea compasiune (co-sentiment) înseamnă a trăi cu cineva nenorocirea lui; dat, totodată, a împărtăşi cu el orice alt sentiment: bucuria, spaima, fericirea, durerea. Această compasiune (cu sensul de soucit, wspolczuzie, Mitgefül, medkänslo) determină, aşadar, capacitatea maximă a imaginaţiei afective, arta telepatiei emoţionale. În ierarhia sentimentelor, acesta e sentimentul suprem.”

(Milan Kundera, „Insuportabila uşurătate a fiinţei”, Ed. Univers, 1999, Bucureşti, traducere: Jean Grosu, pp.23-24)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s