Jandarmul interbelic

– Dar pe Goga l-aţi ascultat cu «Ideea Naţională»…
– Dar n-am spart şi o vitrină?
– După discursul lui Goga?
– Pe mine m-a anchetat un colonel de jandarmi […].

„Unde eşti student? Dumneata ai fost văzut că ai distrus o firmă”.
„Da”.
„De ce? Dumneata nu ştii că părinţii dumitale plătesc impozite, pentru că statul obligă să fie garantată proprietatea privată după Constituţie? Şi tot ce-aţi distrus, totul, e obligat să repare? Şi plăteşte impozit tatăl dumitale, taţii din toată ţara? Dar, de ce ai făcut asta?”.
„N-am putut să mă stăpânesc, după entuziasmul creat de Octavian Goga la Teatrul Naţional, despre ideea naţională”.
„Eu vă înţeleg foarte bine, că eu n-aş avea nici un rost ca colonel de jandarmi dacă dumneata te puteai stăpânî. […]”

(„Petre Ţuţea între Dumnezeu şi Neamul meu”, 1992, Fundaţia Anastasia, p.115)

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Atitudini

Un răspuns la „Jandarmul interbelic

  1. Pingback: Recapitulare (25) Copacul cu răvaşe | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s