3 ore cu Petre Ţuţea

„Eu în tinereţe, am fost om de extremă stângă. Şi la maturitate, de extremă dreaptă. Iar acum mă consolez cu calitatea mea de român întreg. … Am fost în tinereţe de stânga din generozitate. Pentru că vorba ceea: dacă până la 30 de ani nu eşti de stânga, n-ai inimă, dacă după 30 de ani mai eşti de stânga şi nu eşti conservator, eşti cretin [*]. Confundam, în tinereţe, comunismul cu comunitarismul.” – Petre Ţuţea

Am avut, zilele acestea, curiozitatea să ascult înregistrarea unei discuţii din 1990 între Petre Ţutea, Marian Munteanu şi încă un tânăr (a cărui nume nu este menţionat în video), la casa primului de pe lângă Cişmigiu.

Cred că, la 24 de ani de la „revoluţia” [**] română din decembrie 1989, discuţia ne poate spune destul de multe, oferindu-ne o perspectivă interesantă din care putem privi prezentul:


Aparent, dialogul are loc înainte de mineriadă (13-15 iunie 1990). Observ aceasta bazându-mă pe faptul că, în timpul discuţiei, Petre Ţuţea se referă la un articol în care retractează afirmaţia că „bolşevismul este un rău organic al ruşilor” – corijând că s-a referit „nu la marele popor rus, ci la masa rusească, înşelată de bolşevismul falimentar, aşa cum sunt înşelate toate masele în istorie”, ori aceasta a apărut în numărul 141 al „României libere” de duminică, 10 iunie 1990.

După ce am ascultat dialogul, am găsit în biblioteca tatălui meu o carte din 1992, editată de Fundaţia Anastasia: „Petre Ţuţea între Dumnezeu şi Neamul meu” (prefaţată şi postfaţată de acelaşi Marian Munteanu, redactată de Sorin Dumitrescu). Cartea se găseşte şi online – pentru cei care „suportă” să citească digital (în format pdf sau, cu o apariţie grafică mai incomodă, pe Scribd).

Am găsit în această carte şi câteva fragmente din dialogul respectiv (pp.103-118), sub titlul „Perplexitatea ca soluţie ideală”. «Acest dialog s-a desfăşurat pe 26 mai 1990. La dialog au participat Marian Munteanu şi un grup de studenţi […] discuţia a avut un caracter extrem de informal, tinerii participanţi fiind de multă vreme în vreajma lui Petre Ţuţea, ceea ce explică tonul uneori foarte liber al discuţiei».

Despre Marian Munteanu aflu că a „căzut” într-un con de umbră. După tentativa din 2000 de a candida la alegerile prezidenţiale din partea PUNR – PNL (partidul lui Virgil Măgureanu) – văd că nu a mai avut vreo „implicare publică” semnificativă.

***

„Petre Ţuţea a fost asemuit cu Socrate. Însuşi marele gânditor român respingea această asemănare. Socrate «căuta un zeu», Petre Ţuţea nu-L mai caută. Îl ştie, şi se pune sub binecuvântarea Lui. «Asistat», el nu se mai întreabă, ci afirmă. […..]”

(Gabriel Klimowicz în „Explicaţie”)

Am mai aflat despre Petre Ţuţea că era un adept al monarhiei constituţionale, dar nu numai ca sistem de guvernare: era un susţinător al Regelui Mihai şi, în 1990 (după cum puteţi vedea şi în video), îl recunoştea drept lider, iar o Restauraţie ar fi fost conform năzuinţelor sale. El considera Constituţia liberală de la 1923 „genială”, cea mai bună din istoria ţării. Cât despre actul de la 23 august 1944, îl considera un „act salvator” – într-un mod diferit de cei care, astăzi, îl numesc „trădare” (op.cit, p.32).

Era liberal („Simpatia noastră politică în ce parte merge” – Sorin Dumitrescu; „Liberalism […]” – Petre Ţuţea, op.cit, p.22), dar anti-democrat. O obiecţie articulată a democraţiei a fost făcută – pe lângă cea din antichitate a lui Aristotel („sistemul în care fiecare face ce vrea”) – în modernitate de către Henri Bergson: „Democraţia e singurul sistem compatibil cu libertatea şi demnitatea umană. Dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecţie a valorilor” (op.cit, p.30).

Nu ştiu în ce măsură era simpatizant legionar (deşi, în tinereţe, el nu fusese „de dreapta”, ci de stânga). Că disocia legionarismul de fascism (Mişcarea Legionară era, în opinia lui, „singura mişcare de extremă dreaptă teologal fundată” – diferit de ateismul implicit al nazismului şi fascismului), asta nu înseamnă că nu considera Garda de Fier compromisă. Că era naţionalist şi creştin-ortodox convins, asta e inutil să mai spun….

Imaginea din vorba sa din 1990 („Am făcut 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi”) cred că ar trebui completată cu o vorbă din temniţă, rostită la Aiud, în faţa colegilor deţinuţi: „… dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el”. Bineînţeles, probabil exagerează, dar spiritul de sacrificiu cuprins în aceste vorbe mi se pare uimitor.

_____________

Notă: [*] Această vorbă, atribuită în mod eronat lui Petre Ţuţea, am găsit-o atribuită şi altora: de exemplu, lui Winston Churchill (“If you’re not a liberal at twenty you have no heart, if you’re not a conservative at forty you have no brain”). Petre Ţuţea o citează, în schimb, la aparţinând lui George Clemenceau. Pe un forum, am găsit următoarea explicaţie: 

 «It was first said by Francois Guisot, a French monarchist statesman:
“Not to be a republican at twenty is proof of want of heart; to be one at thirty is proof of want of head.”
(Said in reference to whether France should be a republic or a monarchy.)

It was later adapted by French Premier Georges Clemenceau:
“Not to be a socialist at twenty is proof of want of heart; to be one at thirty is proof of want of head.”»

În traducere:

«Vorba a fost spusă iniţial de François Guizot, om de stat monarhist francez: „Să nu fii republican la 20 de ani înseamnă să nu ai inimă; să fii unul la 30 de ani înseamă să nu ai cap” (spusă în legătură cu faptul dacă Franţa ar trebui să fie republică sau monarhie). 

A fost adaptată ulterior de prim-ministrul francez Georges Clemenceau: „Să nu fii socialist la 30 de ani înseamnă să nu ai inimă; să fii unul la 30 înseamnă să nu ai cap.” 

De pe Wikipedia, înţeleg că citatul a avut o aventură de atribuiri destul de lungă: 

«This quote has been reworked many times, especially in reference to socialism and liberalism. It has been borrowed by or attributed to many notable figures who lived after Guizot, including Winston Churchill, George Bernard Shaw, Benjamin Disraeli, Georges Clemenceau, Otto von Bismarck, Aristide Briand, Theodore Roosevelt, Woodrow Wilson, David Lloyd George, Wendell Willkie, William J. Casey, and others.»

Petre Ţuţea al nostru este unul dintre ei 🙂

[**] Petre Ţuţea considera că „nu există revoluţii”, în sensul unor «transformări radicale» („mutaţii”), ci – după cum susţine Curtio Malaperte în lucrarea «La technique du coup d’état» – „numai tehnici insurecţionale în bătălia pentru putere” (op.cit., p.20).

Mi se pare insolită, de asemenea, definiţia pe care o dă comunismului, în forma sa doctrinară: nu este totalitarism (care „pleacă de la întreg la parte”), pentru că „Manifestul Comunist” (care „exprimă o societate a viitorului, fără stat, fără clase, concepută ca o asociaţie liberă de indivizi care se asociază întâmplător”) e „incendiul anarhiei finale” (Karl Kautsky). Astfel, comunismul ar fi, în finalitatea sa, mai degrabă anarhism decât totalitarism (deşi, în aplicarea sa, a fost totalitar). „Dar nu asta e important” – ci faptul că este un sistem malefic, fie el totalitar sau anarhist (op.cit, p.30). 

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Biblia in Cuvant si Spirit, Jurnal, Pe cine NU omagiaza Google, PoliticOS si NepoliticOASE

Un răspuns la „3 ore cu Petre Ţuţea

  1. Pingback: Recapitulare (25) Copacul cu răvaşe | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s