Duhul contestaţiei

Întrebat fiind la lansarea de carte de ieri referitor la actualele manifestaţii privind Roşia Montană şi Pungeşti, domnul Andrei Pleşu a răspuns, în mare, cu următoarele idei: 

  • „Referitor la unul dintre subiecte (Roşia Montană), eu nu am nicio pricepere tehnică. Am primit atâtea texte aparent tehnic bine documentate încât nu mi-am putut formula vreo părere.”
  • Domnia sa considera că este bine că au loc proteste şi că se doreşte schimbarea situaţiei de faţă, însă aprecia că, fără o omogenitate a convingerilor oamenilor, manifestaţiile nu vor putea da naştere unei mişcări viabile.
  • Referitor la faptul că s-a strigat „jos comunismul”, Andrei Pleşu a răspuns, puţin grav: „Da, dar s-a strigat şi jos capitalismul„. Într-o imagine hiperbolizată, referitor la ideea lipsei de omogenitate, domnul Pleşu a exagerat cu sugestia că, dacă am lua doi protestari alăturaţi, am putea găsi unul cu mesajul „Jos comunismul!”, altul cu mesajul „Jos capitalismul!”. 
  • Într-o imagine mai comică, domnul Pleşu povestea că, fiind prins cu maşina pe Şoseaua Ştefan cel Mare, a întâlnit cu asemenea protestari care, în pofida dramatismului mesajului lor, păreau foarte veseli, relaxaţi, binedispuşi. 
  • Domnul Pleşu mai observa că în lume se răspândeşte un „duh al contestaţiei” mai ales în rândul tinerilor (ex: „Occupy Wall Street” – în SUA, „Indignados” – în Spania etc.). Totuşi, domnia sa mărturisea că preferă „tineri care contestă” decât „tineri adormiţi”, şi că este bine că tinerii se implică şi vor să schimbe ceva.

Aş avea mai multe comentarii de făcut referitor la ideile expuse mai sus, dar prefer să-mi termperez „duhul polemizării” şi mai degrabă să mă apuc să citesc cartea 🙂

plesu

P.S.: Un alt domn cu o voce baritonală a ridicat, răstit, întrebarea: „De ce, când aţi fost ministru de externe în 1999, aţi semnat la Cernăuţi în Sala Ruşinii, împreună cu domnul Constantinescu de faţă, un tratat prin care aţi cedat Bucovina de nord?”. Andrei Pleşu, a cărui mandat a început la 28 decembrie 1997 şi s-a terminat la 22 decembrie 1999, i-a răspuns că este prost informat, dar, ştiind despre ce este vorba, a corectat informaţia: „Predecesorul meu, Adrian Severin, este cel care a semnat în 1997 acel tratat, prin care s-a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, sudul Basarabiei (Bugeacul) şi Insula Şerpilor. „Primesc zilnic astfel de mesaje”, a admis domnul Pleşu, „de aceea ţin să dezmint asemenea informaţii”. Puţin jenat de „eşecul său”, respectivul domn şi-a cerut iertare pentru greşeala comisă, s-a întors spre cei din spate şi a recunoscut „Da, deci am greşit”, apoi şi-a redirecţionat indignarea: „A, dar Severin a semnat…..”, după care au urmat – în bărbie – suldame care includeau „altarul”, „Paştele”, mama şi alte lucruri dragi sau sfinte, până ce a ieşit pe uşă şi a părăsit librăria…

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Atitudini

Un răspuns la „Duhul contestaţiei

  1. Pingback: Recapitulare (25) Copacul cu răvaşe | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s