„Balcic. Micul paradis al României Mari”

Lucian Boia capcanele istoriei

«Astăzi, la ora 19.00, cititorii se pot întâlni la Librăria Humanitas de la Cişmigiu cu istoricul Lucian Boia. El va vorbi în avanpremieră despre o nouă lucrare a sa, dedicată unui oraş plin de istorie, dar şi de frumuseţe şi mister: Balcicul.» [*]

„În perioada sa românească, Cadrilaterul cunoscuse cam tot timpul o stare de nelinişte. Îşi făceau simţită prezenţa organizaţiile iredentiste bulgăreşti, ca şi comuniştii, bulgari şi ei în cea mai mare parte şi ostili statului român; mai grav însă, bandele aşa zişilor comitagii treceau frontiera din Bulgaria, ucideau şi prădau, ţinta lor predilectă fiind coloniştii macedo-români. Nici aceştia din urmă nu erau prea mulţumiţi, date fiind condiţiile defectuoase în care se realizase împroprietărirea şi măsurile contradictorii în materie de colonizare; legionarii au găsit printre ei un bun teren de recrutare.
Una peste alta, Cadrilaterul a adus românilor mai multe griji decât motive de satisfacţie. Cu o excepţie: o unică şi splendidă excepţie. Un dar neaşteptat: Balcicul.”

(Lucian Boia)

(sursa: Facebook Humanitas Cişmigiu)

„Subiectul acestei cărţi este Balcicul: Balcicul în perioada lui românească, din 1913 până în 1940. Un Balcic real şi imaginar totodată: aşa cum l-au văzut, aşa cum l-au vrut românii: un colţ altfel pe harta României, un fel de paradis, un loc, poate, al unor noi începuturi.
După ani de tăcere, după ani de uitare, Balcicul revine în conştiinţa publică românească. Nenumărate pânze în muzee îl arată aşa cum a fost cândva, şi mai ales aşa cum l-au văzut artiştii, iar la faţa locului, „Cuibul liniştit“ al reginei Maria, vizitat de tot mai mulţi români, stă mărturie, durabilă, a unor vremuri care par de mult apuse, dar care nu sunt chiar atât de îndepărtate.“

(Lucian Boia)

„Un oraş comercial, port la Marea Neagră, al treilea port al Bulgariei, în ce priveşte exportul, după Varna şi Burgas. Prelucra şi exporta grâne. Are o fabrică foarte mare de făină, fidea, griş şi macaroane. Este centrul unei plăşi foarte fertile, cu agricultura cea mai modernă din Bulgaria.
Lipseşte ceva din această descriere? Frumuseţea locului, să zicem. Vor fi remarcat-o şi bulgarii, dar cum era propriul lor ţărm de mare, n-au avut motive să se lase prea tare seduşi. Românii însă au căzut instantaneu sub farmecul lui. Şi astfel a început legenda Balcicului: legenda românească a unui oraş turco-bulgăresc.“

(Lucian Boia)

(sursa: Pagina evenimentului din 5 decembrie)

[*] „Balcicul, un cuib al liniştii printre capcanele istoriei”, 4 decembrie 2013 (România liberă)

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

2 răspunsuri la „„Balcic. Micul paradis al României Mari”

  1. Pingback: “Balcic. Micul paradis al României Mari” (2) | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Recapitulare (25) Copacul cu răvaşe | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s