Problema clasei de mijloc

Dragă Ionuţ,

Am urmărit integral documentarul pe care mi l-ai recomandat „Capitalism: A Love Story” (Michael Moore). Urmărisem anterior diverse secvenţe ale sale la televizor, dar până acum nu l-am văzut „cap-coadă”. Uite care sunt observaţiile mele: Realizatorul documentarului şi cei intervievaţi înţeleg capitalismul în experienţa americană. De asemenea, nu se face disociere între sistemului economic (capitalismul) – după principiile pe care este construit – şi particularităţi ale sale (precum sistemul bancar) şi sistemul de fiscalizare – TAXE ŞI IMPOZITE.

De exemplu, spune: „This is capitalism: a system of taking and giving: mostly taking” (10:00). Şi într-adevăr, în America, aşa este: sistemul economic ia mai mult decât dă – însă datorită sistemului bancar (unde dobânzile depăşesc cu mult împrumutul) şi sistemul de fiscalizare (unde statul ia de la fiecare mai mult decât dă fiecăruia în parte). În sine, sistemul capitalist, este, teoretic, ceea ce a fost iniţial, din punct de vedere istoric – după cum se zice şi în documentar: „The original defition of capitalism is voting what products to be made” (14:40).

De exemplu, se recunoaşte că alte sisteme capitaliste nu au problemele sistemului din SUA: de exemplu, Germania şi Japonia, unde (afirmă el) nici cele mai „convervatoare” guvernări nu au distrus CLASA DE MIJLOC (26:00). Aici, cred eu, ar trebui căutată problema SUA: faptul că, între „clasa de jos” (salariaţii) şi „clasa de sus” (corporatiştii) nu există această „clasă de mijloc” (proprietarii de IMM-uri). 

La Michael Moore apreciez „indignarea morală” care îl ghidează, energia constructivă şi idealismul. De aceea, sunt de acord cu cam tot ce spune în documentar în primele 1-90 de minute ale sale. Problema zilelor noastre este materialismul – „these days, one man is characterised not by what he does, but by what he owns” (18:00). Modul în care anumiţi oameni caută doar să facă bani, fără să le pese câtuşi de puţin de semenii lor, este imoral: „Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 19:24).

 De la ultimele 30 (90-120 de minute), când încearcă să prezinte soluţii, nu mai sunt de acord. De exemplu, după ce toţi ceilalţi oameni ai bisericii critică dur „capitalismul” (prin care ei înţeleg sistemul american şi atât), episcopul intervievat spune: „The SYSTEM doesn’t look for the well-being of all people” (50:00). Aici cred că intervine problema: OAMENII trebuie să aibă grijă de ceilalţi, nu sistemul. Când milostenia şi generozitatea sunt oficializate – prin STAT, care, deşi compusă din oameni, este, totuşi, o INSTITUŢIE, care nu are sentimente – ele îşi pierd nu doar din semnificaţie, dar şi din conţinut. Cred că într-ajutorarea spontană a aproapelui poate aduce mai mult sprijin decât o formă oficializată a ajutorului dat.

De exemplu: este lăudat gestul profesorului Jonas Salk, de a oferi gratuit vaccinul pentru poliomelită (1955), preferând o viaţă modestă pentru sine (deşi ar fi putut să se îmbogăţească) pentru a îi ajuta pe toţi bolnavii. Cred că acest gest este mult mai valoros şi de mai mult ajutor decât dacă, să spunem, STATUL ar fi cumpărat vaccinul său pentru a-l distribui gratuit populaţiei bolnave.

Cam după 85:00, este prezentată admirativ, ca o „mare salvare”, administraţia Barrack Obama, percepută de adversari dar şi de mulţi susţinători drept una socialistă (cum o consider şi eu). Pentru că nu trăiesc în SUA, nu cunosc efectele politicilor sale, dar impresia mea este că nu s-a creat, indulgent fie spus, vreo utopie superbă (ex: am citit la o prietenă care locuieşte în SUA, Cristina Micşa, că, prin noua lege „Obamacare”, 2 milioane de oameni îşi vor pierde asigurarea de sănătate pe care o aveau deja).

Spre final, este prezentată propunerea lui Roosevelet pentru un „Second Bill of Rights” (11 ianuarie 1944), pe care nu a avut timp să-l implementeze [*]. Acesta ar fi conţinut: 1. Employment (with a living wage), 2. Freedom from unfair competition and monopolies, 3. Housing, 4. Medical care, 5. Education, 6. Social security. Deşi ideea sună utopic şi şi-ar fi găsit locul în atmosfera de după război, personal, nu sunt susţinătorul unui sistem cu servicii asigurate de stat (fie ele housing, medical care sau education).

În tonul unei declaraţii similare, Michael Moore mai declară: „We all deserve….” (120:00). Eu sunt de acord că toţi oamenii ar trebui să aibă parte de aceste lucruri (o casă, îngrijire medicală, educaţie, necesităţile de zi cu zi) – însă, într-un cadru formal, sistemul ar trebui doar să le DEA DREPTUL de A MUNCI pentru ele, nu să le asigure în mod automat. Pentru că, până la urmă, cine ar face aceste lucruri? STATUL? Acelaşi stat care, şi în documentarul lui Moore, este subordonat corporaţiilor?

Eu nu înţeleg deloc acest dublu discurs: pe de o parte, oamenii trebuie să se ajute între ei (cum, de pildă, arată acea comunitate care „eliberează” casa unei familii confiscată de o bancă); pe de altă parte, lor trebuie să li se asigure anumite lucruri (de către stat – care, în fapt, NU este şi NU POATE fi o simplă formă de asociere colectivă, întemeiată pe bună intenţii).

În final, Moore declară: „We have to replace capitalism with Democracy” – prin care el înţelege „puterea poporului”. Cu această definiţie nu sunt de acord: în opinia mea, democraţia ar trebui să însemne puterea din mâinile poporului („contractul social”), nu în mâinile ei (imposibila situaţie „toţi conduc”). Astfel, prefer definiţia lui Karl Popper: „Democraţiile nu sunt forme de suveranitate populară, ci în primul rând instituţii prevăzute să ne apare împotriva dictaturii”.

Într-o foarte frumoasă analiză a sistemului fondator american (America nu este o democraţie”), Cristina Micşa observă: „Democraţia înseamnă un regim care se bazează pe voinţa poporului!  Părinții fondatori ai Americii au instituit o formă de guvernare ghidată de principiile statului de drept, mai degrabă decât de dorințele alegătorilor aflaţi în majoritate. “Relele” văzute în democraţie sunt evidente atunci când comparăm baza de plecare atunci când se vorbeşte despre drepturi. [….] Democraţia permite (oamenilor) să-şi voteze drepturile. Constituţia SUA nu permite aceste lucruri”. Şi, într-adevăr, în sensul de „voinţă a poporului”, SUA nu sunt o democraţie.

Legat de ce spune Moore, mai este o chestiune: capitalismul este un sistem economic, democraţia (în definiţia dată de Popper), un sistem politic. Cele două nu sunt opuse, ci complementare: capitalismul este „democraţie economică”, democraţia, „capitalism politic”. Asta, decât dacă nu cumva se referă la vreo „democraţie populară”, cum am avut şi noi….. Dacă ar fi avut experienţa comunismului, nu cred că americanii ar mai vorbi astfel.

În concluzie, repet ce am spus:

„sistemul bancar şi corporatismul sunt două mari probleme ale capitalismului. Dar cred că schimbarea poate fi făcută doar printr-o reformă internă, în cadrul sistemului liberal şi democratic – care, cu toate lipsurile sale, este infinit mai bun decât sistemul socialist (care este falimentar – dovadă criza europeană de azi) sau comunist (care este inuman).” (aici)

avem o mare problemă ecologică, dar acesta poate fi rezolvată într-un singur fel: tehnologii alternative (mai este o variantă, schimbarea modului de viaţă, dar aceasta ţine de un efort colectiv imens) – care pot fi dezvoltate doar în cadrul unui SISTEM CAPITALIST.” (aici)

………………. 

Notă: [*] Înregistrarea declaraţiei fusese, timp de 60 de ani, pierdută, până ce, în 2008, Michael Moore a redescoperit-o, cu prilejul cercetării pentru acest documentar.

Anunțuri

9 comentarii

Din categoria Atitudini, Eco nomie

9 răspunsuri la „Problema clasei de mijloc

  1. Pina in prezent 2 milioane de oameni si-au pierdut asigurarea medicala, se asteapta ca 80-100 milioane o vor pierde in urmatorii ani.

    http://www.foxnews.com/politics/2013/11/26/evidence-shows-obama-administration-predicted-tens-millions-would-lose-plans/

    Cea mai mare problema in capitalism, dupa cum vad eu, nu este corporatismul si sitemul bancar. Acestea se reglementeaza in piata libera. Problema cea mai mare este statul care manipuleaza piata. Daca statul nu s-ar implica in economie, corporatismul nu ar mai avea putere.

    M. Moore este sustinator al politicilor de stinga, „documentarele” sale sint propaganda ideologiei care o sustine.

  2. Dragă Cristina,
    În logica lui Ionuţ, corporaţiile sunt cele care controlează statul – prin care manipulează piaţa. În rest, e adevărat: „daca statul nu s-ar implica in economie” si daca nu ar mai da legi în favoarea corporaţiilor, „corporatismul nu ar mai avea putere”.
    Din păcate, Michael Moore (deşi, în sensurile indicate în articol, am recunoscut că îi apreciez anumite părţi ale discursului) mi se pare că se află în situaţia unei „rătăciri a bunelor intenţii” – datorită unei orientări eronate în natura realităţii (care îl face să susţină politicile de stânga).

  3. Da, corporatiile mari au un cuvint greu de spus, este adevarat. Nu ar trebui sa fie, dar asta se intimpla cind cei alesi prin foame de putere.

    Insa mi se confirma ceva ce am vazut de un timp: propaganda de stinga are mare cautare in Romania (si in Europa). Oare pentru ca romanii sint familiari cu asa ceva, ori pentru ca asa au fost conditionati sa gindeasca?

  4. Dragă Cristina,
    Cred că eficienţa propagandei de stânga are o motivaţie în ambele cauze: pe de o parte, în ideea unui sistem egalitarist (pe care unii trăitori ai lui îl privesc cu nostalgie, alţii – cei tineri – îl idealizează într-un mod naiv), pe de cealaltă parte, în ideea că STATUL trebuie să dea…. Aşa, de pildă, votează o mare parte a electoratului.
    Eu sper ca din ce în ce mai mulţi oameni să conştientizeze faptul că statul socialist este ineficient şi corupt (în România, oricine îşi dă seama de asta), iar rolul său în economie trebuie limitat.

  5. Ionut

    ar fi mai simplu sa te angajezi si sa vezi ce inseamna sa iti castigi banii tai, timp de 1 an macar, si apoi sa filosofezi. daca maine te trezesti cu bagajele in strada ce faci? cum supravietuiesti fara sa fii jefuit de oamenii strazii? ai bani de chirie? raspunde-ti la intrebarile astea.

  6. Ionut

    PS: presupunand ca vrei sa produci ceva util in societate si nu sa castigi bani pe moca din vorbe precum toti trombonistii de la TV.

  7. Pingback: Libertatea este bunul nostru cel mai de preţ | tudorvisanmiu

  8. Pingback: Recapitulare (24) Oraşul poetului profet | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s