„Politice” (2) “Câteva reflecţii privind experienţa mea cu presa liberă”

Dragă Răsvan,

Aş fi dorit să scriu despre „Politice” (ed.IV) câteva lucruri – în afară de faptul că le-am citit – dar cred că este inutil. Mă limitez în a observa că „partea epistolară”, adresată lui Alexandru Paleologu (anii ’90-’91) compune nu mai mult de 1/6 din carte, iar afirmaţiile cele mai „controversate” provin mai ales dintr-o singură scrisoare – cea din 12 august 1991 („Înapoi la chestiunea specificului naţional”), scrisă – recunoaşte şi el – „într-un context de imprecaţie şi pamflet sângeros” (p.334). În rest, „partea analitică” este (în mare parte) scrisă la „rece”. De asemenea, în ediţia a II-a, a fost inclusă addenda „Criticilor mei” – care răspunde multora dintre criticilor aduse.

Aş dori, în schimb, să semnalez o conferinţă de pe care H.-R. Patapievici, „după aproape 15 luni de când a demisionat de la conducerea Institutului Cultural Român (ICR)”, a ţinut-o sâmbăta trecută (26 octombrie 2013), la Cluj-Napoca – ca invitat al Departamentului de Jurnalism de la UBB –, intitulată “Câteva reflecţii privind experienţa mea cu presa liberă” [1]. Conferinţa a ţinut două ore şi a încheiat conferinţa internaţională “Media Convergence”, organizată pentru a sărbători 20 de ani de la înfiinţarea secţiei de Jurnalism de la Universitatea “Babeş-Bolyai” [aceste informaţii şi textul conferinţei – prima parte, a doua parte – le-am citit datorită lui Mihnea Măruţă, care – cu multă seriozitate – a transcris conţinutul ei, lucru pentru care îl felicit; înregistrarea conferinţei se poate urmări aici]. 

Textul conferinţei poate fi împărţit în două: (1) partea personală (relaţia cu presa) şi subiectivă – care este majoritară; (2) partea obiectivă (analiză a presei)- din a doua jumătate a conferinţei, care se îmbină cu partea (1) [la care mă refer în continuare]:

„Patapievici a vorbit din proprie iniţiativă, şi pe larg, despre toate momentele importante în care a fost implicat în ultimii 20 de ani. A răspuns – ca şi cum avea nevoie, ca şi cum ştia că a venit vremea – tuturor întrebărilor pe care i le-ar pune orice jurnalist cu experienţă, de la conflictul său cu SRI, din anii ’90, până la compromiterea ICR de către Andrei Marga.” (Mihnea Măruţă)

Decizia lui pare surprinzătoare, dar (cred eu) poate fi înţeleasă:

„Despre perioada interbelică, Eliade avea un articol faimos în care se întreba “cât timp avem la dispoziţie”. Îl reproduc foarte liber. El era obsedat că nu avem mult timp la dispoziţie şi că, deci, ceea ce noi numim perioada interbelică se va încheia repede şi că trebuie să facă lucrurile repede şi bine, pentru că nu mai e timp. A avut dreptate, intuiţia lui a fost corectă. Timpul n-a mai avut răbdare cu oamenii […..] 

Pentru mine, perioada interbelică a început în 1992, când am debutat şi am cunoscut spaţiul public. Ea s-a încheiat în 2012 şi a durat exact 20 de ani. De-acum înainte, în spaţiul public voi apărea numai în forme care nu vor mai semăna cu cele dinainte. Voi accepta să ţin conferinţe ca cea de-aici, dar eu NU voi mai fi un actor public şi un intelectual public, aşa cum am spus, pentru că mi-a ajuns.”

Dacă „actor public” am putea intui ce înseamnă (funcţii publice / comentarii referitoare la „viaţa publică”), „intelectual public” e un termen vag şi, personal, nu îi înţeleg sensul (o personalitate care nu este publică ar trebui să fie ca J.D. Salinger: din 1965, n-a mai publicat nimic şi, din 1980, acest scriitor n-a mai dat niciun interviu până când, în 2010, a trecut dintre noi). [2]

De asemenea, reproşurile aduse lui Cristian Tudor Popescu [în prima parte] şi portretul pe care i-l face [în a doua parte] mi se par a fi făcut-o într-o „logică ofensivă” mai degravă decât în „logica defensivă” a conferinţei (oricum, a atras un răspuns defavorabil al d-lui. C.T. Popescu).

În rest, ce pot să spun? Din conferinţă, înteleg că dl. H-R. Patapievici „s-a săturat” de spaţiul public românesc (în care se simte stigmatizat) şi doreşte să se limiteze la o activitate culturală. Personal, îi înţeleg decizia.   

___________

Notă: [1] Luni (28 octombrie 2013), H.-R. Patapievici a ţinut o altă conferinţă (ca invitat al Edictum Dei, la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiune a Afacerilor), tot la Cluj-Napoca, „Despre Dovezile Existenţei lui Dumnezeu şi Rugăciune – Cazul Fraţilor Pascal”.

[2] Nelămurirea mea am găsit-o exprimată şi de comentatoarea „Ela”: «Dimensiunea intelectualului public depinde oare de valoarea publicului,de importanta (calitatea?) adversitatii,sau doar de anvergura mesajului transmis? [….] Credeam ca “actor si intelectual public” poate fi asimilat cu un rol politic…altfel,care ar fi diferenta intre un intelectual si un intelectual public?» (comentarii din 28 octombrie: 14:15 şi 18:04)

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Jurnal

Un răspuns la „„Politice” (2) “Câteva reflecţii privind experienţa mea cu presa liberă”

  1. Pingback: Recapitulare (23) “Vrem cultură, nu cianură” | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s