Reprezentanţi

MOTTO: „În 21 decembrie 1989, în Piaţa Universităţii, nu s-au aflat mai mult de 30.000 de oameni. Bucureştiul are două milioane, ceea ce, rotunjind prin adaos, revine la un procent de 2%. Reprezentau aceşti doi la sută „poporul” Bucureştiului? Ceea ce, pentru a ne măguli, ne-am obişnuit să numim „Revoluţia din Decembrie ’89” a fost făcut în realitate de numai 1% din populaţia ţării. Care este atunci legitimitatea acestui straniu procent? Dacă luăm în considerare şi intenţiile, chestiunea se complică şi mai mult, pentru că alegerile de la 20 mai 1990, dincolo de mărimea fraudei, par a sugera un vot împotriva intenţiilor radicale din decembrie. Altfel spus, democraţia aritmetică a infirmat reprezentativitatea, rezultată din acţiune, a anticomuniştilor din decembrie. Prin urmare, ce legitimitate (faţă de subiectul unic numit popor) au mişcările populare (fie ele şi de un procent)? Cred că, fără a fi cinic, singura legimitate este succesul lor. Dacă reuşesc să se impună, au fost legitime; dacă nu, nuHoria-Roman Patapievici („Cerul văzut prin lentilă”, ed.VI, Polirom, 2013 – Partea IV, Capitolul 1: „Ce este poporul”, p.266)

Dragă Răsvan,

Pentru că ai vorbit de „revoluţie” (deşi n-am în minte aşa ceva; evenimentele din aceste zile sunt proteste), îţi propun să vorbim despre politicieni.

În aceste zile, mulţi oameni politici au vorbit despre proteste: Adrian Năstase a spus că „nu trebuie să cuprindă ţara”, Ion Iliescu, că „oamenii din stradă nu ştiu mare lucru”, deputatul Mihai Calimente (PNL), că protestarii vin să se distreze, senatorul Toni Greblă (PSD), că fiecare ar trebui să-şi vadă de problemele urbei lor (iar „Roşia Montană” e o problemă locală) etc.

În fine, cea mai iresponsabilă declaraţie a dat-o ieri dl. prim-ministru, dar nu despre proteste, ci referitor la poziţia lui iniţială referitoare la Roşia Montană: „Eu am fost împotriva proiectului Rosia Montana prima dată,  înainte să cunosc aproape nimic despre proiect, pentru că era susţinut de Băsescu şi am zis că, dacă îl susţine Băsescu, sigur e ceva rău„.  

Academicianul Răzvan Theodorescu (care e mai mult decât un politician) a spus că: „actualele partide politice reprezintă poporul român”. Ori, tocmai aceasta este problema: actualele partide sunt nereprezentative pentru tinerii care se află azi în piaţă.

***

Ieri seară, la „Jocuri de putere” (moderator: Rareş Bogdan), Claudiu Crăciun spunea că (redau aproximativ ideea) „toţi aceşti politicieni care au vorbit despre proteste ignoră faptul că tinerii de aici vor fi, peste 10-20 de ani, motorul economic, cultural şi politic al ţării”. La aceeaşi emisiune, Crăciun a purtat, prin telefon, o convorbire cu liderul de sindicat al minerilor, Cristian Albu, care a fost destul de civilizată; în mod interesant, discursul amândurora a fost împotriva politicienilor….  

Într-o analiză profundă a fenomenului Roşia Montană (2013), Alexandru Gussi realizează, într-un articol din Revista 22, şi o comparaţie cu fenomenul Piaţa Universităţii (1990)

În 1990, Piaţa contesta explicit un FSN ultramajoritar. Azi, Piaţa contestă numai implicit un USL tot ultramajoritar. Iar aici încep diferenţele notabile. Prima venea după ce puterea trădase revoluţia anticomunistă. A doua vine după ce puterea a trădat revoluţia uselistă. Prima dorea să se schimbe totul. A doua are un obiectiv precis.

Prima era sărbătoarea tristă a oamenilor ieşiţi din comunism care ştiu că au dreptate prea devreme. A doua e sărbătoarea celor convinşi nu numai de corectitudinea cauzei lor, dar mai ales convinşi că aceasta nu poate să nu învingă aici şi acum. 

Dacă manifestaţiile de anul trecut, din ianuarie-februarie, s-au dorit a fi o copie, care s-a do­vedit nereuşită, a momentului din 1990, cele de acum se definesc tocmai prin originalitatea lor. [….]

Adevărata întrebare a momentului este ce vor face manifestanţii cu victoria lor. Aici, lecţiile din 1990 şi chiar din 2012 sunt importante. Nimic nu a fost în 1990 mai profund politic decât dorinţa „golanilor“ de a se proclama apolitici. Nimic nu e azi mai politic decât reuşita manifestanţilor de până acum de a evita o identitate politică. [….]

În continuare, el punctează „pericolele” pe care acest fenomen are să le întâmpine:

„[…] e puţin probabil ca această reuşită să fie durabilă. Sistemul politic, deşi încurcat de natura evenimentului, nu e prins complet nepregătit”.

Într-o antiteză, poate aceasta o fi problema manifestanţilor de azi: sunt prinşi nepregătiţi de o posibilă victorie.

Deocamdată, sunt sceptici (cine mai are încredere în politicieni?). Nu pot gândi dinainte ce vor face după victorie (dacă o vor obţine), de teamă să nu-şi piardă vigilenţa (cauza actuală este departe de a fi câştigată). 

Dar dacă vor ieşi victorioşi, nu se vor limita la o sărbătorire a victoriei. Ei ştiu foarte bine că mai este un drum lung înainte, că mai sunt multe de făcut.

Cel puţin, aşa simt eu.

______ 

P.S.: Acuzaţiile aduse la „Sinteza zilei” domnilor H.R. Patapievici şi Mircea Mihăieş pornesc de la premisa că domniile lor anticipează pornirea proiectului (caz în care ar fi expropiate proprietăţile lor de la Roşia Montană şi ar putea cere despăgubiri). Pornind de la premisa inversă, „investiţia lor imobiliară” poate fi considerat un act de solidaritate cu localnicii zonei. Răspunsul domniilor lor nu a întârziat să apară:

„[…] Situația de facto este următoarea: în anul 2006, impresionați de rezistența eroică a asociației „Alburnus Maior” din Roșia Montană, formată din adversari ai demarării exploatării minere cu cianuri, așa cum eram și noi, am decis, alături de alți câțiva intelectuali, să ne exprimăm adeziunea la decizia lor de a se opune barbariei. La invitația conducătorului asociației, dl. Eugen David, am achiziționat suprafața simbolică de 1 (un) metru pătrat, dorind să ne exprimăm prin acest gest solidaritatea cu cei care se luptau contra distrugerii sălbatice a localității. [….]

Numai cineva complet orbit de ură poate afirma că 1 metru pătrat de teren constituie o „investiție imobiliară”. Este o „investiție simbolică”, „1 metru pătrat” — un act de rezistență civică, făcut cu mijloacele statului de drept, față de invazia cianurilor, practicată sub ochii noștri, chiar în aceste zile, prin batjocorirea statului de drept. Pe suprafața pe care o deținem la Roșia Montană nu s-ar putea construi nici măcar o cușcă decentă care să adăpostească un singur câine comunitar…”

(Horia-Roman PATAPIEVICI, Mircea MIHĂIEŞ)

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Atitudini

2 răspunsuri la „Reprezentanţi

  1. Pingback: Recapitulare (22) O lună de proteste | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Un gând trecător despre “Uniţi Salvăm” | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s