Un sentiment pozitiv

Dragă Răsvan,

După cum ţi-am spus, chiar dacă prim-ministrul consideră că „protestele şi-au atins scopul”, manifestaţiile nu s-au terminat. Pe lângă cererile pe care încă le mai au (referitoare la Roşia Montană ori gazele de şist) mai sunt şi alte probleme.

Personal, consider că protestele de la Roşia Montană au fost o victorie: prin acţiuni ale societăţii civile (fără conţinut politic), oamenii au obţinut ce au cerut (însă doar parţial – de aceea continuă protestele). Dar această victorie nu este încă nici sigură, nici suficientă.

Ieri seară s-au adunat spre 1000 de oameni (chiar înainte de ora 22:00). Nu s-au ocupat străzi, dar s-au ţinut cuvântări. S-a propus inclusiv o perspectivă extinsă: transformarea masei de protestari într-o mişcare civică. De obicei aici (la organizare) apar problemele.

Referitor la suspiciunea pe care, indirect, o ridici, îţi pot spune că s-au zis multe lucruri referitor la „îndemnurile străine”, fie că ar fi fost vorba de Dan Voiculescu, George Soros sau cine ştie ce alţi finanţatori. Aici pot da doar un răspuns destul de neglijent: chiar şi dacă Comisia Trilaterală [*] ar fi susţinut protestele, ce ne-ar păsa, dacă rezultatul a fost unul pozitiv?

Tu mai observi un lucru corect:

„De douăzeci de ani, de la Revoluţie încoace, toţi cei care au participat la astfel de mişcări de stradă au trăit, după aceea, cu sentimentul de frustrare, de inutilitate, cu regretul că au fost “păcăliţi” de cineva, fără să poată preciza, cu certitudine, cine a fost acela.”

Deocamdată, acest fenomen nu a avut loc. S-ar putea totuşi produce, dacă 1) de fapt, nu rezolvăm nimic (Roşia Montană nu intră în patrimoniul UNESCO, nu este depăşit statutul monoindustrial al zonei şi nu este interzisă exploatarea zăcămintelor prin cianurare) SAU 2) dacă ne facem speranţe mai mari (precum reformarea României), pe care apoi să nu le realizăm.

În fine, dacă, în final, am aflat ori o să aflu ceva – încă nu ştiu. Deocamdată, cred că am aflat câteva lucruri (s-ar putea să mă înşel): în primul rând, că oamenii din piaţă nu sunt nişte „hipsteri care se distrează” ori agitatori violenţi. Continuând metafora din postările anterioare – cred că noi (cei din piaţă) stăm acum pe o scară solidă. Iar tenţia de a urca pe treapta speranţei schimbării există.

Am, totuşi, un sentiment pozitiv.

P.S.: Pentru că tot e festivalul ‘George Enescu’, îţi trimit o înregistrare a unei performanţe muzicale chiar în piaţă (după ora 22:00, când am plecat): 

_______________________________

Notă: [*] Totuşi, mă îndoiesc de acest lucru, pentru că cineva ridica un banner: „Against NEW WORLD ORDER and BILDERBERG”.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Atitudini

2 răspunsuri la „Un sentiment pozitiv

  1. Pingback: Recapitulare (22) O lună de proteste | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Un gând trecător despre “Uniţi Salvăm” | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s