Un dram de speranţă

Dragă Răsvan,

Nu ştiu pentru ce mi-ai dat „Like” la ultimul articol. Pentru îngrijorarea cu care priveam viitorul posibil al manifestaţiilor sau pentru încurajarea unei atitudini paşnice?

Întreb pentru că, dacă continui să fac apologia non-violenţei, îngrijorarea mi s-a dimunat semnificativ după ce, ieri, am văzut un reportaj la Naşul Tv (singura televiziune, alături de Digi 24, care n-a difuzat reclame RMGC) privind protestele de ieri, din „ziua şase” (la care n-am fost). Imediat ce apare întregistrarea ţi-o voi trimite („independenţii” lucrează mai greu).

Îţi spun de ce mă temeam şi ce am văzut prin sticla televizorului:

  • Mă temeam că „suporterii” de la meciul de ieri (care ai văzut ce au făcut) vor compromite protestul. Am văzut în schimb că manifestanţii nu i-au primit între ei, rugându-i să plece.
  • Mă temeam că oamenii calmi îşi vor epuiza energia, rămânând doar cei plini (care vor trebui să şi-o consume, chiar împotriva jandarmilor). Am văzut în schimb oameni care adunau gunoaiele de pe jos – fie lăsate de cei „de-ai lor”, fie de alţii – folosindu-şi energia în scop civic.
  • Mă temeam că se vor alătura manifestaţiei oameni având cu totul alte scopuri decât salvarea Roşiei Montane (acei aşa-zişi „hipsteri”). Am auzit în schimb cum s-a spus: „Nu veniţi dacă nu ştiţi nimic despre Roşia Montană! Nu veniţi înainte să vă informaţi!”.

Acum, iar nu mai ştiu adevărul. Erau acei tineri responsabili (care respingeau „diversioniştii”, adunau gunoaie şi dădeau mai multă importanţă conţinutului decât formei – adică calităţii oamenilor, nu numărului lor) cei MAJORITARI? Sau încerca Naşul Tv să credibileze protestele, arătându-i numai pe ei (responsabilii) şi ignorându-i pe ceilalţi (iresponsabilii)?

Revenind asupra concluziei anterioare, pot spune că, dacă nu am urcat înapoi la speranţa schimbării, măcar nu mă mai tem că scara este atât de şubredă. Şi pot păstra doar şi un dram de speranţă că mai sunt trepte în faţă, pe care să urcăm.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Atitudini

6 răspunsuri la „Un dram de speranţă

  1. Ţi-am dat Like dintr-o mulţime de motive. Cel mai important este că te preocupă ceea ce se întîmlă în jurul tău, că ai dorinţa să analizezi lucrurile, să aduni material informativ, mai mult decît se vede la prima vedere.
    Nu mă interesează Roşia Montană. Nu mai e „roşia” mea, e a voastră, ca şi ceea ce a mai rămas din păduri, din bogăţiile tării şi din valorile ei morale şi spirituale.
    „Roşia” mea am făcut-o terci. Mă refer la generaţia din care fac parte.
    Cînd am spus că aş fi vrut să fiu şi eu cu voi, am gîndit-o ca o ieşire la plimbare, ca pe o baie de mulţime (dar nu în sens politic, evident! :)), ca să văd cu ochii mei, nu să susţin o idee de care nu mă mai simt legat.
    Te-am avertizat că există pericole de tot felul. Că elitele stau acasă, cu puii lor, pe care îi pregătesc să le ia locul. Dacă tu vrei să te expui în pieţe, asta e alegerea ta. Nimeni nu te poate împiedica sau influenţa să faci altfel.
    E bună şi Roşa Montană ca un divertisment de vacanţă, dar atît.
    Cît despre televiziune, părerea mea e să gîndeşti cu mintea ta, să analizezi ce vezi cu ochii tăi şi să dai la spate toate spusele (inclusiv a mea) despre problema în cauză, despre mulţime, popor, jandarmi şi putere.
    Trebuie să ai curajul să fii original, chiar dacă greşeşti.

  2. Pingback: Un dram de speranţă | Jurnal

  3. „Cînd am spus că aş fi vrut să fiu şi eu cu voi, am gîndit-o ca o ieşire la plimbare, ca pe o baie de mulţime [….] ca să văd cu ochii mei, nu să susţin o idee de care nu mă mai simt legat”
    -> Nici nu am pus altfel problema. Subiectul propus de mine au fost protestele, nu Roşia Montană (despre care n-ar fi avut sens să vorbim; cred că, la ora actuală, nici nu mai e posibil să DISCUŢi, pur şi simplu, despre acest subiect). Eu spuneam doar că joi n-ai pierdut nimic, pentru că erau puţini oameni – care alcătuiau mai mult o „fanfară protestatară” (cel puţin până la ora 22:00/23:00 – când am plecat).
    Vineri nu ştiu ce-a fost pentru că am absentat. Doar la Naşul Tv am văzut lucruri care m-au surprins (în sens pozitiv), de care vorbesc în articol.

    Ori, mi-a părut rău pentru că n-am putut vedea realitatea cu ochii mei – deşi nu m-am dus doar pentru că eram foarte deznădăjduit (mai ales când am văzut ce s-a întâmplat pe stadion – temându-mă că acest lucru se va repeta la proteste).
    Azi sunt obosit şi probabil nu mă voi duce, păstrându-mă pentru marşul de mâine (duminică) – unde cred că o să mă pot convinge de mai multe lucruri deocamdată incerte (cel puţin pentru mine).
    Mai discutăm după aceea.

  4. Pingback: Recapitulare (22) O lună de proteste | tudorvisanmiu

  5. Pingback: Un gând trecător despre “Uniţi Salvăm” | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s