În căutarea adevărului

Dragă Răsvan:

1) Mi se pare normal că „elitele nu se amestecă, în democraţie, cu manifestanţii”.
Eu m-am referit la „ce cred ei despre lucrul respectiv” în corelaţie cu faptul că ei au alte mijloace de a protesta (prin cuvinte); dacă, în cazul de faţă, s-ar opune proiectului Roşia Montană, pot protesta prin cuvinte. Nu trebuie să vină în piaţă.

2) Ştiu că jandarmii n-au nici o vină. Ei doar execută ordine şi apără liniştea publică. Nu cred că cineva îi consideră duşmani. Cei care, în iarna anului 2012, s-au bătut cu jandarmii, erau agresivi şi impulsivi, nu „oameni de bine” (care cred că sunt majoritari acum).

Şi ai dreptate: indiferent de câtă dreptate ar avea mulţimea în stradă, legea e lege şi ei trebuie s-o respecte. Oricât de legitimă ar fi cauza, ei nu pot lăsa protestatarii să ocupe toate străzile. Totuşi, nu cred că ceea ce fac acum oamenii de aici e ilegal (au dreptul la asociere), dar nu cunosc legile ca s-o spun sigur.

Ştiu că argumentul că „legea se aplică pentru cetăţeni, dar nu şi pentru politicieni” nu ţine. Însă prin contractul cu RMGC (care cum poate fi secret?) şi proiectul de lege privind Roşia Montană (de când se dă o lege specială pentru un singur proiect?), se ridică probleme legale mult mai grave decât ocuparea unor artere de circulaţie.

3) Referitor la o eventuală degenerare, chiar tu scrii cum se poate evita: cu „un program coerent, de unul sau cîţiva lideri şi de bani [….]”.
Le iau pe rând:
– Programul protestului este coerent referitor la Roşia Montană şi gazele de şist; referitor la schimbare, nu.
– Încă nu s-a remarcat nimeni drept lider (cel puţin nominal), însă sunt oameni care „conduc” (de obicei, cei cu megafonul, cei care administrează Facebook-urile „tematice”).
– Banii sunt puţini, dar nu chiar inexistenţi. „Alburnus Maior” şi alte asociaţii ecologice au fonduri.

Cei care vin la protest nu sunt naţionalişti, ci patrioţi, tineri raţionali şi responsabili care vor să schimbe situaţia în care se află ţara. De acest lucru, te-ai putea convinge numai dacă i-ai întâlni şi ai vorbi cu ei (cum a făcut tatăl meu, iar eu am ascultat şi m-am convins).

Mai vorbeşti despre „o acumulare tot mai periculoasă de energie”. Am discutat toţi cu oameni care au spus (după ce ne-au încercuit jandarmii): „Mai bine că au fost mai deştepţi decât noi, pentru că acum suntem obligaţi să ne organizăm”. Adică chestia asta nu i-a enervat pe mulţi oameni de acolo, ci i-a stimulat să gândească, să pună la cale o tactică (ceea ce jandarmii nu fac de unii singuri).

4) Riscul înţeleg să mi-l asum. Ştiu că nu-i „o joacă”, ci un lucru foarte serios. Oricând pot jandarmii să treacă la represalii.
Dar oamenii de aici nu au recurs deloc la violenţă; în faţa jandarmilor, nu s-a strigat „uăă” (cei care au făcut acest lucru au fost imediat opriţi), ci „Libertate!”, „Lăsaţi-ne să trecem!”, „Fără violenţă!”.

Cu prudenţă, tu îmi atragi atenţia că aş putea fi introdus în baza lor de date, chestie pentru care s-ar putea să am de suferit în viitor. Se prea poate.

Şi totuşi, dacă (Doamne fereşte!) politicienii trec proiectul şi oamenii ăsţia distrug Roşia Montană, lăsându-ne cu un bazin de cianuri pe care va trebui să-l prezervăm secole de-acum încolo – vreau să pot spune: „Chiar am încercat să-i oprim, dar nu s-a putut”.

N-aş da un asemenea confort moral pentru un loc confortabil între „elite”. L-ai văzut anul trecut pe lct. Gheorghe Alexandru – militarul care a participat la proteste. Eu cred că el chiar era autentic şi sincer. A spus: „Chiar dacă voi fi închis, pentru că mi-am uşurat conştiinţa, voi fi cel mai liber între toţi”. Asta e aceeaşi noţiune de libertate pe care a avut-o Vladimir Ghika. Şi eu cred că asta e adevărata libertate – cea a conştiinţei.

S-ar putea să fiu patetic, s-ar putea să exagerez. Las loc oricând şi pentru cumpătare, şi pentru recunoaşterea propriilor erori. Şi cred că şi alţii, care merg la proteste, fac acelaşi lucru. Dar se poate ca eu să văd oamenii mai frumoşi decât sunt. Cum să aflu adevărul, dacă nu merg între ei?

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Atitudini, Jurnal

3 răspunsuri la „În căutarea adevărului

  1. Pingback: Când vezi numai ce vrei să vezi | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Recapitulare (22) O lună de proteste | tudorvisanmiu

  3. Pingback: Un gând trecător despre “Uniţi Salvăm” | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s