10 Mai – Adevărata Zi Naţională a României (revizuit: 19 aprilie 2014)

Articol scris nu în calitatea mea de susţinător al monarhiei, ci de un patriot care doreşte să pună cinstirea trecutului în ordine (n.m.Vişan Miu Tudor)

I. Studiu sumar privind zilele naţionale de-a lungul şi de-a latul globului pământesc 

  1.  Zilele naţionale a statelor vechi – Evenimente cu o semnificaţie specială 

Zilele naţionale ale marilor puteri europene sunt de două tipuri: politice şi naţional-istorice. 

În prima categorie intră 2 iunie – ziua naţională a Italiei –Festa de la Repubblica, aniversare a transformării Regatului Italiei în Republică (1946) (schimbare a formei de guvernământ); şi 3 octombrie – ziua naţională a Germaniei – aniversare a reuniunii Germaniei de Vest cu cea de Est (1990) (reîntregire teritorială);

În a doua categorie întră ziua naţională a Franţei, care nu este pe 4 octombrie, data care ar comemora formarea celei de a Cincea Republici Franceze (1958) – “încarnarea” curentă a statului francez – ci pe 14 iulie, comemorând nu Asediul Bastillei (1789) care a dat startul cumplitei Revoluţii Franceze ce se va sfârşi printr-o perioadă a terorii (1792 – 1794), ci Fête de la Fédération (1790), aniversarea trecerii unui an de la acest eveniment (la care Regele a participat), simbolizând ‘partea bună’ a revoluţiei şi consecinţele ei benefice, adică naşterea unei naţiuni franceze moderne, guvernate pe principiul drepturilor inalienabile (a cărei prime forme a fost monarhia constituţională, nu republica). 

Astfel, statele vechi sărbătoresc un eveniment cu o semnificaţie specială pentru naţiune, de o importanţă politică în istoria contemporană sau cu o însemnătate istorică modernă ori medievală.

2. Zilele naţionale a statelor noi – Comemorări a independenţei 

Zilele naţionale ale majorităţii statelor tinere[1] coincid cu comemorările obţinerii sau proclamării independenţiei politice, fie ultima dată (independenţa păstrându-se şi în prezent), fie la un moment dat în istorie (după care independenţa a fost pierdută, dar recuperată).

 

În prima categorie intră cele mai multe state afro-asiatice şi sud-americane, alături de Statele Unite ale Americii şi fostele state iugoslave sau sovietice, care şi-au păstrat independenţa politică de la obţinerea ei (ultima dată) până în prezent.

În a doua categorie întră două state balcanice: Grecia şi Muntenegru.

Republica Elenistică sărbătoreşte începutul Războiului de Independenţă (1821 – 1832) faţă de Imperiul Otoman (25 martie, 1821), şi nu ultima eliberare – faţă de trupele Germaniei naziste (12 octombrie, 1944) ori ocupaţia militară (iulie, 1974) – sau înfiinţarea celei de a Treia Republici Elenistice – ultima “încarnare” a statului grec – (8 decembrie, 1974 [Ziua Republicii] / 11 iunie, 1975 [Ziua Constituţiei]).

Muntenegru sărbătoreşte recunoaşterea independenţei statale în cadrul Congresului de la Berlin (13 iulie, 1878) şi nu ultima obţinere a autonomiei – faţă de Iugoslavia (27 aprilie, 1992) – ori separea politică de Serbia şi înfiinţarea statului Muntenegru actual (3 iunie, 2006).

Astfel, majoritatea statelor tinere sărbătoresc obţinerea independenţei politice, cea păstrată în forma iniţială până în prezent sau declarată, obţinută, pierdută la un moment dat în istorie, dar păstrată în inimile patrioţilor naţiunii.

 

II. Care ar trebui să fie ziua naţională a Republicii României?

1. Analiza semnificaţiei a 4 canditate ca zile naţionale

 

1 decembrie: Ziua Marii Uniri

La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia votează în mod unanim proclamaţia prin care se înfăptuieşte unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României, desăvârşind – în contextul unirii cu Basarabia (27 martie) şi Bucovina (28 noiembrie) – unitatea statală dorită aproape în întregime de poporul român (Marea Unire).

În acest caz, avem de a face cu atingerea maximei întinderi teritoriale din istoria modernă a României[2]. Aceasta nu s-a păstrat, graniţele actuale fiind cele postbelice (după 1945).

 

23 august: Întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste 

La 23 august 1944, mareşalul Ion Antonescu – conducătorul de-facto al statului român – a fost arestat, iar armata română întoarce armele împotriva Germaniei naziste (la ordinele Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României). Acest moment marchează începutul alianţei neoficiale cu Uniunea Sovietică, oficializată prin semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite (12 septembrie, 1944).

În acest caz, avem de a face cu schimbarea relaţiilor cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, eveniment de o mare importanţă în istoria României (s-a evitat ocuparea teritoriului statal de către armatele sovietice), dar de fapt cu o mai mică încărcătură patriotică.

 

22 decembrie: Desfiinţarea Republicii Socialiste România 

La 22 decembrie 1989, Preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, era înlăturat de la conducerea statului român, funcţia de Preşedinte al României (interimar) fiind preluată de Ion Iliescu.

În acest caz, avem de a face cu devenirea în forma actuală (“încarnarea” prezentă) a statului român (a Treia Republică Română, democrată şi “capitalistă”).

 

10 Mai: O Triplă Semnificaţie [3]

La 10 mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa Parlamentului României, primind investitura de Principe.

La 10 mai 1877, Principele Carol I a semnat declaraţia de independenţă proclamată de Parlamentul României cu o zi înainte (9 mai).

La 10 mai 1881, Principele Carol I a fost încoronat Rege. Acesta a fost evenimentul simbolic care a marcat noul statut al Principatelor Române, acela de Regat (proclamat oficial, prin votul Parlamentului, din 14 martie 1881).

În acest caz, avem de a face cu o triplă semnificaţie: obţinerea stabilităţii în conducerea statală (1866), declararea independenţei (1877) şi evenimentul simbolic al proclamării Regatului României, adică a statului român suveran (1881).

 

2. Canditatul ideal: 10 Mai 

Statul român suveran şi independent s-a înfiinţat, simbolic, la 10 mai 1881.

Reîntregirea statală (1 decembrie 1918) este un aspect subiectiv, deoarece nici nu a fost totală (din fericire, prim-ministrul Brătianu nu a reuşit să obţină “Banatul românesc” de la sârbi – n.m.V.M.T.), nici nu s-a păstrat.

23 august 1944 este un eveniment cu o importanţă istorico-politică, dar fără o încărcătură patriotică de mare amploare.

22 decembrie 1989 nu este un fapt extraordinar prin sine ci numai o comemorare a formării unui nou sistem politico-economic, dar nu a formei de guvernământ, neavând valoarea unei ‘Zile a Republicii’ (precum cea italiană – n.m.V.M.T.) deoarece s-a trecut de la o republică (socialistă, dictatorială) la o altă republică (“capitalistă”[4], democrată).

 

Astfel, adevărata zi naţională a Republicii României este Ziua Independenţei, ziua formării statului român suveran, Ziua Regalităţii: 10 mai.

 

[1] State cu ziua independenţei drept zi naţională (ordine cronologică):est-europene: San Marino (301), Grecia (1821)Muntenegru (1878), Albania (1912), Finlanda (1917), Cehia, Estonia, Georgia (1918), Belarus (1944), Cipru (1960), Malta (1964), Croaţia, Macedonia, Republica Moldova, Slovenia, Ucraina (1991), Bosnia şi Herţegovina (1992), Kosovo (2008)

afro-asiatice: Liberia (1847), Filipine (1898), Armenia, Azerbaijan (1918), Afghanistan (1919), Siria (1920), Mongolia (1921) Iraq (1932), Liban (1943), Indonezia, Vietnam (1945), Iordania (1946), Pakistan (1947), Sri Lanka (1948), Cambodgia (1953), Maroc, Sudan, Tunisia (1956), Ghana (1957), Guineea, Niger (1958), Ciad, Congo, Côte d’Ivoire, Gabon, Madagascar, Mauritania, Nigeria (1960), Sierra Leone, Tanzania (1961), Burundi, Rwanda, Uganda (1962), Zambia (1964), Gambia, Singapore (1965), Botswana, Lesotho (1966), Guineea Ecuatorială, Mauritius, Swaziland (1968), Guineea-Bissau (1973), Grenada (1974), Angola, Mozambic, São Tomé şi Principe (1975), Djibouti (1977), Zimbawe (1980), Namibia (1990), Kîrgistan, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan (1991), Timorul de Est (2002), Sudanul de Sud (2011)

sud-americane: Haiti (1804), Ecuador (1809), Mexic (1810), Paraguay, Venezuela (1811), El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Peru (1821), Brazilia (1822), Uruguay (1825), Jamaica, Trinidad şi Tobago (1962), Kenya (1963), Malawi (1964), Republica Dominicană (1844/1865), Barbados (1966), Bahamas (1973), Surinam (1975), Tuvalu (1975/1978), Santa Lucia, Saint Vincent şi Grenadine (1979), Antigua şi Barbuda (1981), Saint Kitts şi Nevis (1983)

nord-americane: Statele Unite ale Americii (1776)

australo-oceanice: Samoa (1962), Nauru (1968), Fiji (1970), Papua Noua Guinee (1975), Insulele Solomon (1978), Kiribati, Micronezia (1979), Vanuatu (1980).

[2]Spun ‘istoria modernă’ deoarece statul geto-dac înfiinţat de Burebista (secolul I î.Hr.) ar fi fost mai extins, incluzând şi teritorii precum Banatul sârbesc, Crişana maghiară, Maramureşul ucrainean. A nu se înţelege (Doamne, fereşe!) că aş ridica vreo pretenţie pan-românească asupra acestor teritorii: vreau doar să fiu sincer 🙂

[3] „A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: -”Români eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi,
Dacă vreți vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toții: -”Să ni-l dai”.
Și ne-a dat pe Vodă Carol,
Într-o zi de 10 Mai.

Și-a venit vulturul iară
Și ne-a zis: -”Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară ce o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarași
Și ne-a zis: -”Popor Român,
Ați luptat cumplit la Plevna
Duși în foc de-a vostru Domn,
Vrednic e să-l faceți Rege,
Într-o țară ca în Rai”.
Și noi Rege îl făcurăm
Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic tării noastre,
Libertate și Regat.
Ridicați cu toții glasul
De prin șesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai.”

Vasile Alecsandri, autorul versurilor cântului „Hora Unirii” (1856; muzica: Alexandru Flechtenmacher) şi a imnului „Trăiască Regele” (1881; muzica – Eduard Hübsch).

 

[4] Nu consider că în România avem un capitalism real, ci mai degrabă unul „karaoke” (imitativ), „sălbatic” (necivilizat).

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Monarhia salveaza Romania

4 răspunsuri la „10 Mai – Adevărata Zi Naţională a României (revizuit: 19 aprilie 2014)

  1. Pingback: Recapitulare (6) Se lasă o răceală ca din vârf de munte | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Recapitulare (18) Un început sărac, cu un final bogat. “Ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu trebuie să facem noi” | tudorvisanmiu

  3. Pingback: Statistica lunară (24) Doi ani | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s