Istoria unor bărbi ruseşti: Bine că Băsescu nu-i Petru cel Mare

Bărbile au fost şi încă sunt o mare mândrie pentru mulţi. Istoria bărbilor este una stufoasă, mai ales a celor ruseşti. În Rusia de demult se credea că barba îţi dă maturitate. Ţarul Ivan al IV-lea a fost unul groaznic, dar barba lui era uimitoare.
Însă a fost un ţar care s-a amuzat nespus pe seama “podoabelor faciale” ale supuşilor săi – în primul rând, i-a pus să o radă; pe unii i-a bărbierit cu forţa, dar dacă nu voiau nici în ruptul capului, plăteau o…. taxă pe barbă! Glumeţul care a introdus această taxă era un mustăcios pe nume Petru cel Mare, iar ruşii din timpul său şi-au apărat barba cu multă mândrie: nu numai că şi-au cam golit buzunarele, umplând visteria ţarului, dar au şi purtat o medalie care să ateste public că barba lor era…. ridicolă.

Conducătorii Rusiei De la stânga la dreapta: Ivan al IV-lea, Petru Romanov, Ecaterina I, Petru al II-lea, Anna (rândul 1), Ivan al V-lea, Elizabeta, Petru al III-lea, Ecaterina a II-a, Paul I (rândul 2), Alexandru I, Nicolae I, Alexandru al II-lea, Alexandru al III-lea, Nicolae al II-lea (rândul 3)

După Petru, vine o doamnă: nu-i barbă. Apoi, încă un Petru: nu-i barbă. Apoi, încă o doamnă: nu-i barbă. Apoi, vine Ivan cel Tânăr: nu-i barbă (nu că n-ar vrea, dar n-are timp să şi-o lase). Apoi, încă o doamnă. încă un Petru, încă o doamnă: nu-i barbă. Apoi vine un Paul: nu-i barbă. Vine şi-un Alexandru: tot nu-i barbă. În sfârşit, vin două mustăţi, iar la urmă, două bărbi.
Dar n-apucă Nicolae al II-lea să se mândrească cu ea că-l rad bolşevicii, dar nu de barbă, ci c-un glonţ, două în cap, de pe faţa pământului. Sovieticii se bărbiereau zilnic, dar nu numai la bărbier, ci şi cu fapte măreţe în faţa poporului.
Lenin nu purta barbă, ci barbişon cu mustaţă. După el, vine-un Stalin mustăcios, apoi un Hruşciov chelios, un Brejnev pletos, doi bătrânei toxici, Andropov şi Cernenko, iar la urmă, un Gorbaciov cu frunte arsă de soare, tot fără barbă. Să nu mai vorbim de ultimii trei preşedinţi: un fir de păr să nu vezi pe bărbie sau sub nasul lor.
Barba asta… Mulţi zic că-i bărbăţie. Alţii cred că-i barbarie. Răsvan spune că-i bărbărie. În DEX scrie că-i şi ierbărie. Purtăm pe faţă ceea ce ne dorim, iar dacă ne dorim o barbă, o purtăm cu mândrie, chiar şi în faţa celor care nu înţeleg… importanţa podoabelor faciale!

(republicat de pe Vindecătoru’ – 24 noiembrie 2011, joi)

Post scriptum: După cum remarca Adrian Stan, „diferenţa între Petru cel Mare şi Traian Băsescu e că primul a modernizat Rusia, al doilea a manelizat România”. Într-o analogie România – Rusia pe baza meritelor atribuite (mai mult sau mai puţin probate istoric), „trei nume de mari “modernizatori” ai Rusiei: Ivan, Stalin şi Putin [….] (stau în oglindă cu) Tepes, Ceausescu şi Băsescu”. Totuşi, „Ivan IV şi Tepes au fost temuţi, şi-au facut indiscutabil ţările mai puternice, însă una-i puterea, alta-i modernizarea. Şi ca dovadă, dupa moartea lui Ivan, haosul a domnit în Rusia – cu o ţară modernizata nu se întâmplă aşa ceva; după cele trei domnii a lui Tepes n-a venit potopul, dar au rămas ţepele […] Şi despre Stalin se spune că a modernizat URSS, aşa cum Ceausescu a modernizat RSR, însă paralel cu progresul a mers regresul cultului personalităţii. Lui Putin i se atribuie, dacă nu mordernizarea, atunci “restabilirea echilibrului politic”. Lui Băsescu, ce sa-i atribum? Cum ai spus tu, “că e cel mai bun dintre cei mai răi de după ’90″; numai că despre el se poate afirma şi invers…”. În final, mă întreb şi răspund: „Care-i diferenţa dintre politică şi barbă? Ambele sunt stufoase, însă (pe) a doua o mai tunzi din când în când„.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

5 răspunsuri la „Istoria unor bărbi ruseşti: Bine că Băsescu nu-i Petru cel Mare

  1. Tudor, şi eu, purtător de barbă, ce să mă consider? Că „bărbăţie” n-am considerat-o niciodată iar de „barbarie” am oroare. Ce să mai spun de… mândrie! Oricum, bine că se mai vede de sub ea zâmbetul… 😀

  2. „ce să consider (barba)?” -> Bărbărie – e doar …. o barbă, ceva natural, care creşte de la sine 🙂
    Unii mai spun că este împlinirea unei vechi porunci („să nu-ţi razi colţurile bărbii”, Leviticul 19:27). S-a găsit cel puţin o explicaţie care ar permite călcarea ei: http://www.moldovacrestina.net/doctrina/biblia-despre-rasul-fetii-barbati/
    În fine, o concluzie este că, pentru fiecare, barba are o semnificaţie proprie.

  3. Mulţumesc, Tudor, pentru explicaţii. Chiar nu-mi făceam probleme… existenţiale reale… just teasing myself 😉

  4. Pingback: Recapitulare (12) “România mea merită iubită” | tudorvisanmiu

  5. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s