Despre Cina cea de Taină – cu amar…

La 1 ianuarie a.c., am postat o poezie a poetei Carmen Sylva (pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României), intitulată „Cina cea de taină”, însoţită de imaginea ce urmează:

„L’Ultima Cena”, pictură murală de Leonardo da Vinci, 1495–1498, Biserica Santa Maria delle Grazie

Dupa două saptamani, la 14 ianuarie, statistica blogului s-a înălţat astfel:

De mai multe zile observasem că, pe Google, căutările „Cina cea de taină” via Google îmi aduceau, în perioada precedentă, cele mai multe vizionări, însă surpriza mea din aceea zi a fost, totuşi, una înaltă cât Baptiserul din Pisa 🙂

Premisa iniţială de la care am pornit, una favorabilă credinţei mele, a fost, mai spre mijlocul zilei, năruită de o mai realistă percepţie asupra situaţiei: 

Motivul pentru care interesul pentru tabloul “Cina cea de Taină” a crescut peste noapte nu este unul religios (cum aş fi sperat), ci ţine de faptul că ieri a fost difuzat pe ProTV filmul “Codul lui Da Vinci”.

În acel moment, aş fi putut aproba o constatare amară a Vindecătorului, cu patru ani dinainte:

“Cina cea de taină”, pictura murală a lui Leonardo, care se şterge pe zi ce trece de pe peretele de la Santa Maria delle Grazie, fiind înlocuită în mentalul colectiv de…

… această carte pe cît de mincinoasă, pe atît de ticăloasă. Sunt oameni care cred că e adevărată!”

dar, totuşi, îmi mai rămase o satisfacţie: dintre sutele de persoane care au cercetat murala lui Da Vinci, căutând simbolistica secretă susţinută de romanul lui Dan Brown (2003), adaptat de Ron Howard (2006), o semnificativă parte au dat peste:

Zise Crist: “O să mă vândă
Unul dintre voi!” Şi-amară
I-a pătruns atunci durerea
Pe-ucenici, şi-L întrebară:
Doamne, eu?

Şi Ion nestrămutatul,
Vai, şi Petru, plin de spaimă,
Şi ‘mprejur din nou cu toţii
Tremurând pe rând îngaimă:
Doamne, eu?

Ce să zic atunci eu, biata,
Eu cu inima mea slabă –
Când şi cei tari în credinţă,
Când şi însăşi stânca ‘ntreabă:
Doamne, eu?

Astăzi, când, la ProTV, se difuzează „The Da Vinci Code”, îi rog pe telespectatorii care dau peste acest articol să nu ia plăsmuirile unui om (adesea inacurate) drept mai veridice ca Adevărurile Bibliei.

Închei cu un comentariu al lui Mitică Holhos, la prima postare menţionată:

Da, tabloul este reuşit, la fel şi versurile.
Au mai încercat şi alţii.
Un pictor a lucrat şi el la un astfel de tablou şi le-a pictat urechile roşii.
Ale lui Iuda erau mai roşii decât a celorlalţii ucenici.
Explicaţia:
 toţi se simteau vinovaţi dar Iuda …ştia ce are de gând să facă.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Cina cea de taina

3 răspunsuri la „Despre Cina cea de Taină – cu amar…

  1. Pingback: “Fiul Omului”, de Khalil Gibran: Maria Magdalena, despre prima întâlnire cu Iisus | tudorvisanmiu

  2. Pingback: “Fiul Omului”, de Khalil Gibran: Maria Magdalena, despre prima întâlnire cu Iisus « Muşcătura lui Fenrisúlfr

  3. Pingback: Recapitulare (12) “România mea merită iubită” | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s