Efemeridele

“CITRONADA CRIZEI ECONOMICE”

sau

EFEMERITATEA LUCRURILOR PE CARE NI LE DORIM

În data de 24 octombrie comemorăm Joia Neagră a anului 1929, ziua în care a devenit evidentă Prăbuşirea Bursei de pe Wall Street. Era inevitabil să se ajungă la această situaţie: Crahul Bursei era o consecinţă logică nu numai a boom-ului speculativ din 1926, dar şi a modului de viaţă guvernat de principiul “Trăieşti acum, plăteşti mai târziu”, sistemul de cumpărare în rate permiţând multor cetăţeni americani să ducă o viaţă luxoasă. Dar iată, criza economică din anii ’30 i-a lăsat cu portofelele goale pe cetăţenii Statelor Unite care, datorând atât de mulţi bani, au adoptat un nou principiu: “Trăieşti mai târziu, plăteşti acum”. Unii au decis să nu mai trăiască deloc, să-şi pună o frânghie în jurul gâtului şi să se spânzure, alţii să se arunce de la etaj (1).
În primul deceniu al noului mileniu a început a doua mare criză economică mondială. Când? Oficial, în 2007. Unde? În Statele Unite ale Americii. De ce? Ei bine, pentru că oamenii rareori învaţă din greşelile pe care le-au făcut înaintaşii lor. Dacă acum aproape 80 de ani pe Wall Street era tristeţe şi suferinţă, de ceva timp, aceste sentimente au renăscut sub forma nemulţumirii şi dezamăgirilor, exteriorizate sub forma protestelor unor mase care strigă lozinci anticapitaliste şi se revoltă, în special, împotriva sistemului bancar.
Acum o lună, Răsvan ne-a delectat cu o portocală mecanică cu tot cu suc, fruct şi coajă. Coaja care a învelit articolul ascunde fructul zemos, adică mare criză financiară, care nu este nici pe departe atât de dulce ca sucul, şi anume comentariile cititorilor, în care se găsesc mai mulţi vinovaţi pentru criza economică: “escrocii de pe Wall Street”, băncile şi speculaţiile lor iresponsabile, guvernul, sindicateleprotestatarii, “mâna stângistă”, investitorii pe care nimeni nu-i cunoaşte, capitaliştii, corporaştii, comuniştii, neo-fasciştii, francmasonii. Până la urmă, toţi ies vinovaţi. Aşa şi este. Dar ce îi uneşte pe toţi? Lăcomia. Hai să ne bem citronada, să punem toate paharele deoparte, agitate de opiniile noastre divergente şi, răcoriţi de această proaspătă băutură din portocale stoarse, să ne gândim puţin….
Înainte de criză, eram fericiţi. Fericiţi în limita propriilor noastre nevoi materialiste, pentru că nu eram deloc fericiţi. Mereu ne doream să avem altceva, un lucru despre care credeam că este cel mai bun din lume, pe care am fi încercat să-l obţinem cu orice preţ. Îl cumpăram, ne simţeam în culmea fericirii, dar apoi… ne întâlneam cu dezamăgirea. Poate vedeam o nouă reclamă, găseam un alt cel mai important lucru din lume, pe care ni-l doream nespus. Oricum, după câteva zile cât suntem în posesia lucrului pe care ni-l dorim, conştientizăm efemeritatea saNe-am închis într-o capcană a falselor nevoi, iar acum suferim consecinţa logică a şederii în această închisoare în care ne-am crezut fericiţi: CRIZA ECONOMICĂ.
Un simplu obiect nu îţi poate aduce fericirea. Banii azi îi ai, mâine nu îi ai. Până la urmă, nu-ţi trebuie nici un lucru pământean, oricât de bine te-ar face să se simţi, ca să fii…. fericitNu îţi trebuie cea mai mare şi frumoasă casă. Cum a spus Răsvan, “Locuinţa unde omul trebuie să simtă că-i aparţine cu adevărat nu e pămîntul, ci locul pregătit de El în cer. Nu îţi trebuie cea mai scumpă şi performantă maşină. Adevăratul mijloc de deplasare nu este automobilul inventat de om, ci locomotiva sufletului, inimii şi credinţei, care te va duce în grădina RaiuluiNu trebuie să-ţi petreci ore întregi prin supermarket-uri sau magazine cu sute de rafturi umplute de mii de produse. Nu îţi trebuie nici măcar vreo maşinărie precum acest calculator sau roboţii pe care dorim să-i facem. Nu spun că toate acestea nu sunt utile sau să nu le folosim, dar zic că nu sunt necesare: ca să trăieşti, îţi trebuie numai ce este înăuntrul tău: cunoştiinţele din creiersentimentele din suflet, idealurile din inimă şi, în primul rând, credinţa în DumnezeuAcestea te vor îndruma spre viaţa veşnică, aproape de Domnul şi lângă toţi cei dragi… Până atunci, Carpe Diem. Bucură-te de ziua de azi. 

(republicat de pe Vindecătoru’ – 20 octombrie 2011, joi)

Bibliografie: (1) Crahul care a afectat o lume întreagă, enciclopedia “Când, Unde & Cum s-a întâmplat”, p. 328 – 329.

Post Scriptum: Titlul acestei postări (Efemeridele) a fost pus de Răsvan Cristian pentru că „noi (oamenii, n.n.) suntem mai efemeri decit lucrurile noastre”, argumentând acest lucru prin exemplul „bastonului bunicului”, păstrat de nepoţi (Ex: Mihai Paleologu -> Alexandru Paleologu, Trandafir Djuvara -> Neagu Djuvara). Semantic, efemeridele înseamnă „notițe (de ziar sau de calendar) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți” (1), „lucrare, sub formă de tabele, alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv” (2), „ordin de insecte cu corp subțire și moale, care trăiesc în stare adultă câteva zile sau câteva ore” (3),  „lucruri, gânduri trecătoare; știri cotidiene de mică importanță” (4). Etimologic, cuvântul provine din francezul „éphéméride, -s”, latinul „ephemeris, ephēmeridis”.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

2 răspunsuri la „Efemeridele

  1. Pingback: Recapitulare (11) Cum să lecuieşti un fanatic? | tudorvisanmiu

  2. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s