75 de ani de la naşterea lui Vlad Georgescu (1937 – 2012)

PLAN BIOGRAFIC: Vlad Georgescu (n.20 octombrie 1937, Bucureşti – d.13 noiembrie 1988, München) a fost un istoric român, directorul secţiei române al postului de radio Europa Liberă (1983 – 1988).

Absolvent al Liceului “Sfântul Sava” (redenumit, în perioada comunistă, “Nicolae Bălcescu” – n.n.V.M.T.) şi Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti (1959) (1).

Muzeograf la Muzeul Româno-Rus (1960 – 1963) (2) şi Institutul de Studii Est-Europene (1963 – 1975).

Lector de istorie sud-est europeană la Universitatea Californiei din Los Angeles (1967 – 1968) (3), cercetător în arhivele austriece (1969), visitting profesor la Universitatea “Columbia” din New York (1973) (4), secretar general al Congresului Internaţional de Studii Est-Europene de la Bucureşti (1974). Profesor la Universitatea “Maryland” şi Universitatea “Rudgers” din New Jersey (1980).

 

PLAN FAMILIAL: 

nepotul generalului I.Georgescu – aghiotant al regelui Carol I – (partea paternă) şi omului politic Emanoil Mihăescu Porumbaru – important membru al Partidului Naţional Liberal, Ministru de Externe (1914 – 1916) şi Preşedinte al Senatului României.

soţul Mariei Schulz von Strasnitzky (5)

tatăl lui Tudor Georgescu (6)

 

PLAN FAMILIAR: Soţia lui Vlad Georgescu, Mary Schulz, a fost colegă şi bună prietenă cu unchiul meu – Constantin Vişan – la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii “Ion Mincu”.

 

PLAN MEMORIALISTIC: ‘Toate porţile i se închid’: În anul 1974, lui Vlad Georgescu i se refuză postul de director al Bibliotecii Române de la New York. Este disponibilizat de la Insitutul de Studii Est-Europene (1975), Academia Republicii Socialiste România îi refuză recomandarea pentru deplasări în străinătate (1976), este scos din secretariatul ştiinţific al Tratatului de Istoria României (pregătit de academie) – şi reintrodus numai la intervenţia lui Cornel Burtică – (1976), iar Editura Ştiinţifică elimină cartea sa (“Istoria gândirii politice româneşti”) din planul de editare anual, pe motivul “lipsei de hârtie” – deşi anul anterior obţinuse aprobarea Comitetului Central al Partidului Comunist Român – (1977).  

Dizident anticomunist: Toate acestea s-au datorat unor schimbări în politica regimului comunist, accentul fiind (re)pus pe ideologie, credit fiind (re)acordat activiştilor de partid şi nu “tehnocraţilor”, iar atenţia fiind (re)focalizată pe dosarul şi originea socială în detrimentul competenţei profesionale. Noul context politico-cultural îl determină pe Vlad Georgescu să scrie volumul “Politică şi istorie – cazul comuniştilor români (1944 – 1977)” text critic la adresa regimului comunist -. A trimis ambele texte – prin intermediul ambasadorului american la Bucureşti, Harry Barnes – lui Mircea Eliade, pentru a fi publicate în Occident sub auspiciile Societăţii Academice Române (martie 1977).

Penitenciarul din Rahova: Scrierea unei lucrări critice la adresa sistemului – un act de mare curaj din partea istoricului Vlad Georgescu – a fost văzută drept o “trădare” de către Partidul Comunist Român. Anchetat de Securitate, istoricul a fost arestat (10 martie 1977) şi închis la închisoarea Rahova timp de două luni (martie – mai 1977). A fost liberat doar ca urmare a îngrijorării exprimate de cercurile universitare americane din Statele Unite şi diplomaţia americană de la Bucureşti.

Plecarea în Occident: După ce a revenit – pentru o scurtă perioadă – la Institutul de Studii Sud-Est Europene, a reuşit – prin sprijinul consilierului cultural Thomas Simons – să obţină din partea autorităţilor române acceptul pentru plecarea în Statele Unite, unde primise deja o bursă “Woodrow Wilson”. I s-a acordat azil politic în S.U.A. (1979), dar s-a restabilit în Germania (1982), intrând în contact cu postul de radio Europa Liberă, îndeosebi departamentul român, a cărui director a fost îl ultimii 8 ani ai vieţii sale, succedându-i în această funcţie lui Mihai Cismărescu. 

Orizonturi Roşii: După publicarea cărţii generalului Ion Mihai Pacepa, “Orizonturi Roşii: Cronicele unui spion comunist” (1987), Vlad Georgescu a hotărât difuzarea unor fragmente din această carte în cadrul unor emisiuni – iniţiativă periculoasă -, ignorând ameninţarea primită din partea unui general de Securitate. Un an mai târziu, i-a fost depistată o tumoare intercraniană (august 1988) şi, deşi trebuia operiat, a murit după trei luni (13 noiembrie 1988). Se presupune că  a fost iradiat de către Securitate, dar se prea poate ca Vlad Georgescu să fi murit de o boală incurabilă din cauze naturale. 

 

PLAN BIBLIOGRAFIC: “Din corespondenţa diplomatică a Ţării Româneşti” (1962)

“Ideile politice şi iluminismul în principatele române (1750 – 1831)” (1972)

“Politică şi istorie: cazul comuniştilor români (1944 – 1977)” (1981, republicată de Edtitura Humanitas în 1990) (7)

“Istoria românilor de la origini până în zilele noastre” (1981, 1983, republicată de Editura Humanitas în 1992 şi 2008)

“Istoria ideilor politice româneşti” (1987)

“România Anilor ‘80” (1994)

 

Notă: (1) Deşi termină facultatea ca şef de promoţie (1959), i se refuză repartiţia la Bucureşti – datorită “originilor sale nesănătoase”, primind postul de profesor într-un sat din Bucovina.

(2) Muzeul era condus de Scarlat Callimachi, “prinţul roşu”, prieten de familie cu Vlad Georgescu.

(3) În anul 1967, lui Vlad Georgescu îi fusese îngăduită plecarea din ţară. În această perioadă, a mai participat la două congrese internaţionale de istorie în Grecia (1970) şi a efectuat un lung turneu de conferinţe la mari universităţi americane (1971).

(4) Numit şef al catedrei “Nicolae Iorga”, Vlad Georgescu îl succeda în această funcţie pe istoricul Constantin C. Giurescu. 

(5) Mary Schulz este nepoata arhitectului german Johannes Schulz, proiectant al Castelului Peleş.

(6) Tudor Georgescu este absolvent al Universităţii Harvard şi profesor la Universitatea Oxford.

(7) Capitolul 1: “Frontul istoric stabileşte adevărul (1944 – 1960)” – prezentarea şi analizarea critică a procesului de rescriere integrală a istoriei României, fenomenul epurării intelectualilor indezirabili şi desfiinţarea instituţiilor ştiinţifice antebelice. (context: invadarea teritoriului României de către Armata Roşie)

Capitolul 2: “Începutul reinterpretării adevărurilor istorice abia reinterpretate (1960 – 1965)” – prezentarea perioadei de deschidere a culturii româneşti de la începutul anilor ’60, fiind părăsit dogmatismul falsificator din anii ’40 – ’50 în favoarea recuperării unor moşteniri culturale şi literare româneşti (context: retragerea armatei roşii din România [1958] şi iniţierea declaraţiei de independenţă a comuniştilor români sub Gheorghe Gheorghiu-Dej [1964])

Capitolul 3: “Relaxarea ideologică (1965 – 1971)” – analizarea scurtei perioade de relaxare ideologică din primii ani a conducerii lui Nicolae Ceauşescu (context: refuzul României de a participa la invadarea Cehoslovaciei de către armatele Pactului de la Varşovia [1968])

Capitolul 4: “Culturnicii şi noile mituri (1971 – 1977)” – analiză a “mini-revoluţiei culturale” de la începutul anilor ’70 şi începutul cultului personalităţii, istoriografia fiind din nou complet aservită intereselor de partid (context: copierea cutului personalităţii din Coreea de Nord, în urma vizitei efectuate de Ceauşescu [1971]).

Capitolul 5: “Kitschul istoric” şi Capitolul 6: “Încotro se îndreaptă frontul” – o încercare de descifrare a impactului avut de nefireasca împletire dintre o istorie modelată de partid şi o politică nedemocratică asupra societăţii româneşti.

 

BIBLIOGRAFIE: Wikipedia – Vlad Georgescu (RO), Vlad Georgescu (EN); “Politică şi istorie”, articol de Cristina Roman, Revista ‘Istorie şi Civilizaţie’, Anul III, nr.17/Februarie 2011, pag.77-78

POST SCRIPTUM: Ascultaţi şi „Despre deontologia Europei Libere și memoriile generalului Pacepa” (25 ianuarie 1988), interviu de Emil Hurezeanu cu Vlad Georgescu, „un document sonor din colecția și prin bunăvoința dnei Mary Georgescu”, via Arhiva Istorică Radio Europa Liberă:

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Planul multidimensional a unor personalitati

Un răspuns la „75 de ani de la naşterea lui Vlad Georgescu (1937 – 2012)

  1. Pingback: Recapitulare (11) Cum să lecuieşti un fanatic? | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s