Abordaj ideatic

Prin “idee” înţelegem, în general, orice produs abstract al activităţii mentale. Corespondenţa unei idei cu realitatea nu este întotdeauna valabilă, cu atât mai puţin aplicativitatea ei. Totuşi, atâta timp cât este inteligibilă, poate constitui obiectul reflecţiei altor semeni gânditori, în mod individual ori în grup.

În vremea vaselor din lemn, acţiunea abordării presupunea – în cazul navigatorilor – mai multe legături cu sfori, în vederea apropierii de ţărm (acostare) sau cheii portului, iar – în cazul militarilor flotei sau piraţilor – mai multe cârlige, în vederea lipirii de bordul unei alte nave (de regulă, inamice, cu scopul de a o ataca).

În societate, sensul “abordării” este şi acela de “a se apropia de cineva pentru a-i vorbi”. Dincolo de aceasta, mai este şi cel din lumea minţii, care înseamnă “a începe studierea unei probleme, a trata o problemă, o temă, un subiect; a începe o discuție (ideatică)”. În treacăt fie spus, toate aceste sensuri se regăsesc semantic în definiţia verbului din limba franceză (aborder).

Sub raportul dimensional al elementelor implicate, sensul nautic presupune un corp mai mic (nava) care se leagă de un corp mai mare (tărmul sau portul) spre a preveni luarea în derivă a vasului de către curenţi; pe de cealaltă parte, sensul ideatic este adimensional, deşi – metaforic vorbind – ţinând cont că mai multe persoane pot “aborda” acelaşi subiect, considerăm că acesta din urmă trebuie să aibă dimensiuni mai mari decât abordarea particulară (care nu îl poate trata exhaustiv).

Sub raportul atitudinii subiectului care abordează, sensul ofensiv presupune o acţiune ostilă (abordaj), de ocupare sau chiar distrugere a vasului; astfel, sensul ideatic este analogic similar cu cel nautic mai degrabă decât cel ofensiv, întrucât presupune apropierea de un ţărm (al ideilor) mai degrabă decât o barcă (a ideii) – deoarece nu idea se mişcă pe lângă cel care o abordează, ci invers.

Cei care nu au înţeles acest lucru şi-au pus petic la ochi, picior de lemn, cărlig la mână,  haine poposite şi-o sabie de abordaj, şi-au luat un vas şi-au pornit pe mare, să captureze “barca ideilor” şi să-şi câştige faimă şi avere: 

Nu mă înţelegeţi greşit: este bine să abordezi idei, dar nu să faci…. abordaj ideatic!

Abordarea trebuie să fie nu pe mare, cu picioarele pe (de) lemn, ci pe (la) ţărm, cu picioarele pe nisip. În fond, ideile nu se compun din blocuri monolit, ci din grăunţi minusculi, şi nu se abordează material ci transcedental. Ideile nu se pescuiesc, se culeg!

Astfel, propunem a se face diferenţa între verbul nautic, social, ideatic şi ostil. Ultimul nu presupune “a aborda”, ci “a face abordaj” care, chiar dacă apropie fizic, depărtează pe alt plan (spiritul celor abordaţi).

P.S.: Acţiunea de a fura o idee (a-şi însuşi produsele activităţii mentale a altei persoane) presupune tot un fel de abordaj!

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata

Un răspuns la „Abordaj ideatic

  1. Pingback: Recapitulare (10) | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s