Explicaţia faptului că protagonistul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (Camil Petrescu, 1930) rosteşte numele personajului feminim numai până spre finalul romanului: Ela Gheorghidiu. Este propusă şi o altă ipoteză, dar aceasta convine mai puţin!

Laszlo Alexandru

Mă sună o elevă pentru a-mi comunica un lucru interesant. A fost nedumerită, în timp ce (re)citea Ultima noapte de dragoste… a lui Camil Petrescu, de faptul că protagonistul nu pronunţă numele personajului feminin pînă spre finalul romanului. Nu ştie cum să-şi explice asta şi mă întreabă pe mine.

Deşi sînt cam surprins de observaţia ei, găsim împreună o ipoteză, pe bază de dialog. “Cînd folosim un nume? Care este rolul său?”; “Atunci cînd dorim să identificăm corect o persoană”; “Întocmai. Numele distinge o persoană de altele. Or, în cazul de faţă, iubita lui Ştefan Gheorghidiu era unică. Inconfundabilă. De aceea personajul n-o numeşte, atîta timp cît o iubeşte. Deoarece nu trebuie s-o distingă de altă femeie”; “Dar atunci de ce începe să-i spună pe nume în a doua jumătate a romanului?”; “Probabil fiindcă, odată cu scăderea în intensitate a sentimentului, a apărut nevoia precizării suplimentare a obiectului discuţiei. A…

Vezi articol original 17 cuvinte mai mult

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Caracterizari de personaje

Un răspuns la „

  1. Pingback: Recapitulare (10) | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s